|
|
|
|
|
|
|
|
|
NIMENI NU O SĂ ȘTIE |
|
|
Text
postat de
Stelian Platon |
|
|
Nimeni nu o să știe
Se-aprind păsări sfinte în vag gălbui de vară,
Sfârâie lumina în prăpăstii mari de cer.
De fulgere strivit, m-aș prinde cu o mână
S-aduc 'napoi trecutul pe care azi ți-l cer.
S-a așezat o toamnă la mine în sânge,
Miresme ard și astăzi pe trupul meu de lut.
Cu mâna răstignită ca o cupă goală
N-am putut nici semn, să-ți dărui, ca un sfânt sărut.
Doar urmele bonome cuminți pe hârtie,
Visând cuvinte ascunse, trist ți-am dăruit;
Din tăioasa rană ideia îmi crescuse,
Și prin spărturi de cer vedeam chipul tău cioplit.
Nimeni nu o să știe, de unde am venit,
Nimeni nu o să știe nici unde am plecat,
Și nici că prin plecarea mea prea timpurie
Din sat, de acasă, vreodată te-am uitat.
19-05-2012
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|