FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Casa din tărîmul fermecat
Text postat de Vasile Hurmuzache
Uneori, cînd îmi aud crescînd
Fire albe, ca o promoroacă,
Poruncesc copilului din gînd :
-Esti copil, hai, du-te si te joacă !

Și aleargă pruncul dezlegat
Ca un fulger către bătătura
Casei din tărîmul fermecat :
Rîde, plînge și se dă de-a dura…

Poarta e o claie de rugină,
Casa e la joacă cu alți prunci
Dar stăruie în aer o lumină
Tînăra ca mama de atunci…

Stă în loc, mirat, copilul meu,
Mărăcinii pasc acuma stîna
Și de mult, tare demult, un curcubeu
A băut și-a dus în cer fîntîna.

Stă mirat copilul, făraă glas
,,Au trecut prin bătătură zmeii?!”
Și ascultă urma unui pas
Care duce la fîntînă mieii…

În corcodușul gîrbov de bătrîn
Mai atîrnă hamul ros de vreme.
Plînsul ierbii adormită fîn
Cai de abur parcă vrea să cheme…

S-au risipit în vînt actorii dramei,
S-a stins demult jăraticul pe tavă
Dar stăruie în aer umbra mamei
Purtînd gingaî parfumul de otavă…

Pe cuptorul risipit in fum
Latră jalnic, a pustiu, un cîine,
Dar stăruie în aer un parfum
Dulce ca al mamei făîand pîine.

Chiar dacă pe copil îl umple plînsul
Privind copilăria risipită,
Mai stăruie-n văzduh surîsul
Frumos precum o pîine rumenită.

Ca să pui ,,la punct” copiii ,,răi”,
Un copil- trei fabrici de nuiele…
Ne-au spălat de vină ochii tăi
Cu izvorul lor gingaș de stele.

Dacă ar veni Stăpînul Spaimei
Și-ar lăsa pe boltă doar o stea,
Ea ar fi, mereu, lacima mamei
Atîrnand, năprasnică nuia…

Privesc copilul;el s-ar mai juca.
Dar sînt destule lacrimi în pendul
Și orice plîns îsi are ora sa:
-Hai, copile, ai albit destul…


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE