|
|
|
|
|
|
|
|
|
"birdsong" |
|
|
Text
postat de
Ana Sofian |
|
|
un coridor întunecat
cântecul păsării strivit
în odaia unde lumina e-n ștreang
aroma cărnii
se-mprăștie printre dinții podelei
ornic obosit
martor singular
o dramă neînțeleasă
sudoare și scâncet
lacrimi cu rădăcini adânci
......................................................
mâna locotenentului în mișcare
cărbunii pe foaia albă
acolo ochii ei râd
în timp ce mângâierea îi plutește în iriși
un bor de pălărie respiră libertatea
pavajul respiră pașii
o catedrală ascultă mersul
dincolo de obloane
cu siguranță florile zâmbesc
pielea ei se-mbrăca în iasomie
un cântec de pasăre își caută somnul prelung...
o ușă se-nchide
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sincer, a doua parte cuprinde imagini disparate din ceea ce ochii mei au putut surprinde, poate de aici neinspirată realizarea
voi modifica
vă mulțumesc, anna |
|
|
|
Postat
de catre
Ana Sofian la data de
2012-05-12 23:13:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mi-a reținut atenția doar prima strofă
(unde, pentru ritm, aș fi scris "în odaia unde lumina e-n ștreang", și aș fi mutat conjuncția de la "aroma cărnii"), cam așa:
un coridor întunecat
și cântecul păsării strivit
în odaia unde lumina e-n ștreang
aroma cărnii
se-mprăștie printre dinții podelei
mai departe, abandonezi oniricul, și povestea virează într-un registru banal (catedrală albă, pașii trecătorilor, florile zămbesc, iasomie, etc), din care, sincer, nu pricep mare lucru. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-05-11 22:16:11 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|