FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Despre caracatițe mai mari și mai mici, de stat ori de cartier, despre caracatiță
Text postat de Bot Eugen
vorbeam la telefon
într-o seară
cu un prieten
până când
a ajuns
fiecare dintre noi
să-și audă
în receptor vocea,
ca pe un ecou,
și-am înțeles
pe dată atunci
că suntem ascultați
de-aceeași lighioană
invizibilă, însă
atât de omniprezentă
că uneori
ajunge să pută,
și pute uneori
într-atât de tare
încât,
ajungi
să nu mai poți
respira liber
nici măcar noaptea,
în propria ta
casă,
nici măcar atunci când
deschizi larg fereastra,
pregătit să întâmpini
un nou răsărit cu
brațele desfăcute.


05.05.2012;
16:14

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  merg înainte
cu ochii întredeschiși.
dacă ajung la frizer îi împrumut briciul
până o să aibă și păsatul sărmanului
o țâră de lapte.

fiindcă n-am avut un prieten mai ticălos,
am primit din oficiu unu cu nume prelung.
uneori nu-l vezi nici dacă pică pe tine.
se comportă ca la carte
bătându-se-n piept cu principii
(vi-l spun: nu știe cine a scris-o!)
dar confundă ce vrea el cu ce
ar cam vrea Dumnezeu.
ar merita o crăcuță de spini!

i-am recunoscut că am avut relații sexuale cu nevasta.
(insistă să-mi miroasă degetele cu care
nu-mi pasă dacă mai trăiește ceaușescu -
i-o fi teamă să nu mă omoare cu sânii?)
am recunoscut că mi-am scurtat numele,
să nu consume prea multă cerneală...

cică: de ce calendarul meu arată doar ziua
când s-a inventat trenul și
controlorul aducea un scăunel
să te urci
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-05-06 07:58:59
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23756
Comentarii: 120459
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE