FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Teatru
Text postat de Anca Maria Spiridon

Joc teatru, mă prefac
A fi un arbore. Desfac
Din muguri frunze flori, apoi
Mă plictisesc și în noroi
Le-arunc pe toate fără rod
și fac doar umbrã sub un pod.

De fapt… mă-nșel
Sunt umbra pomului iar el
Stă demn și drept, în schimb
Eu îl închipui negru, strâmb,
și-i deviez prin gropi, pe pietre
pornirile spre cer…mă ierte…

mă ierte piatra, cerul, pomul
de tot ce n-am făcut, iar Domnul
cu-atât mai mult îmi va ierta
nelegiuirea cea mai grea.
Ah, de-aș avea măcar odată
Curaj să strig spre cer: “Mã iartă!!”

Mă iartă, Doamne, și voi fi
un pom cu roade bune și
Nu dar o umbră-ntunecatã
și strâmbã. Doamne, fă să poată
Ființa mea cea muritoare
Să-ți fie chip și-asemănare!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  da, cam asta facem noi prin viata...  
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2012-04-09 09:32:07
         
 
  jucati foarte bine teatru!...  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-04-09 00:20:10
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE