|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cea mai frumoasă atingere a darului |
|
|
Text
postat de
Maria Henrich |
|
|
a fost,
să descopăr gingășia privirii albastre,
mai presus de ființă,
devenind sclavă...
Nu am nevoie să gândesc,
buzele sunt ecoul spontan al rugii tale...
Iarăși singură,
contemplu muntele sfântului semn, Arunasalla...
Încă păstrează culoarea purpurie...
Acesta este fundalul limpede și luminos
al existenței sau ne-existenței,
punctul de reper,
imposibil să reziști farmecului său...
Orice aș face,
oriunde m-aș afla,
conturul blând rotunjit al crestei sale,
desenează căderea-n gol...
Albastru adânc,
strălucitor de stele fără număr,
se boltește...
Licuricii transformă grădina
într-un covor de lumină...
O ultimă privire,
o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară,
la ultima pâlpâire a felinarului...
Plouă încet...
Mă urc în carul cu boi,
și mă scufund în noaptea înmiresmată,
izgonită dintr-un măr!...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
@ Maria, sorry, n-am mai citit de multă vreme o peltea ca asta. nu e vorba numai de conținutul de zahăr al produsului poetic, ci și cantitatea de clișee pe mm liniar de text. am citit de 2 ori, și tot nu pricep, de fapt, ce vrei să spui?
"Acesta este fundalul limpede și luminos
al existenței sau ne-existenței,
punctul de reper"
cum așa? punctul de reper al ne(non) existenței? zău?
p.s. dpdv sintactic, aici se află o virgulă în plus: "Cea mai frumoasă atingere a darului a fost, să descopăr gingășia privirii albastre". și milioanele de puncte de suspensie, cea mai enervantă găselniță pseudopoetică. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-03-25 10:09:04 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|