FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Maia sta chircită lângă zid,
Text postat de Maria Henrich
ca un shaman în plină meditație conturând ambiguități.
Privirea-i goală se umple de adâncuri,
albastre, negre...
Nu le mai putea distinge sau evalua căldura,
erau doar proaspete.

Șerpi nemișcați pe pământul arid,
elegant încovoiau iarba
rupând tăceri.

„Odată am învățat și eu să aplec iarba,
în melodii unice,
muzică de Bach,
în competiții mereu pierdute.”

Maia știa cel mai bine să stea lângă ziduri,
mereu în aceeași cămașă neagră,
picioarele goale,
speriată de verdele rece.

Mușchi și licheni îi alunecă pe frunte.
Atingerile rochiei de voal și brocart,
nu o mai recunosc...
Șarpele,
cuțit înfipt în orhidea
care-și smulge singura petalele
în reverberații
de senin...
Cu ce se mai poate măsura,
zidul?

03.03.2012
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  mii de scuze, doamnă, nu trebuia să mă luați în serios... lăsați cum a fost.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-03-07 22:42:01
         
 
  Nici nu aveam intentia sa le privesc altcumva, am lucrat in atelier si stiu sa fac diferenta.
Am modificat ceva si cu permisiunea dumneavostra revin maine si refac tinand cont de toate observatiile...Observatiile sunt pertinente si mie de un real ajutor.

O sa aduc toate poeziile aici pentru imbunatatiri...glumesc...o seara buna si inca nu stiu daca sunt de acord cu "conturand ambiguitati"...fiind la o rascruce evaluez oportunitati...ma tem ca imi schimba total ce am vrut sa spun...noaptea e un sfetnic bun...:):):)
cu pretuire, Maria
 
Postat de catre Maria Henrich la data de 2012-03-07 22:29:24
         
 
  Doamnă Maria Henrich, insist să nu priviți comentariile de mai jos ca fiind altceva decît ceea ce sunt: cîteva observații menite să vă atragă atenția asupra unor erori.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-03-07 22:18:10
         
 
  nu că nu m-ar tenta, dar în seara asta n-am să mă-nfig în carne tînără de debutant.

"levitând oportunități..."????

de ce nu "conturînd ambiguități" ?
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-03-07 21:35:14
         
 
  brocard - brocart

de ce atîtea puncte de suspensie?

de ce virgulă între subiect și predicat aici?

"Privirea-i goală, se umple de adâncuri"

sau fără, sau "goală" între virgule.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-03-07 21:27:57
         
 
  chiar daca difera modul de percepere al unor imagini

Imaginația mea, chiar infinită fiind, îmi spune că nu am voie să trec peste o limită.

Limita, în cazul de față, o fixează gramatica limbii române: modul de percepție a unor imagini.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-03-07 21:20:26
         
 
  Liviule,
Cine a vorbit vreodata de dusmani?! Eu vorbeam numai de prieteni, fiindca daca asi avea si dusmani, conform proverbului, asi putea sa ma pazesc de ei si singur. Acum, lasand gluma la o parte, toate observatiile tale sunt nu numai pertinente dar si facute pe un ton civilizat asa cum ar trebuii facute toate comentariile. Eu sunt convins ca Maria nu le va lua in nume de rau ci va incerca sa-si inbunatateasca poemul. Asa cum am spus acesta a si fost scopul interventiei mele: de a implica in analiza poemului oameni mai priceputi ca mine.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-03-07 20:58:11
         
 
  Corect d-le Bordas, chiar daca difera modul de percepere al unor imagini, nu pot sa nu fiu de acord cu macar doua din atentionarile dv. Chiar nu este necesara virgula dupa "reverberatii" si cu "brocart"...
Multumesc mult si va asigur de pretuirea si respectul meu...in rest imaginatia este infinita...:)

 
Postat de catre Maria Henrich la data de 2012-03-07 20:12:21
         
 
  Mitică, de un lucru nu mă poți acuza. Anume, că ți-aș fi dușman.

Plecînd de aici, nefiindu-ți, deci, dușman, nu înseamnă că voi critica poemul de mai sus pornind de la această premiză, ci de la faptul că e plin de imagini, hai să le spunem, hazlii.

șaman levitînd oportunități

șerpi nrmișcați pe pămîntul arid încovoind iarba (care iarbă, dacă pămîntul este arid?)

mușchi și licheni, verdele rece, lîngă zidul situat, unde altundeva, pe același pămînt arid, nu?

apoi, brocardul nu era cumva brocart? iar acea orhidea în care era înfipt cuțitul nu era orhideea în care ...?

care-și rupe singură petalele
in reverberații (virgulă? de ce virgulă?)
de senin

Apoi, ori avea aceeași rochie neagră, ori rochie de voal și brocard(sic!), știut fiind că brocartul uni (mai ales negru) nu prea se există.

Vezi, Mitică, fără a fi noi dușmani, mie nu-mi place nici poemul, nici cum l-a scris.

Presupun că se vor găsi unii care să mă acuze din nou de infatuare, de demolare a tot ceea ce e frumos, de hărșuirea tinerelor talente în devenire ș.c.l.

Îmi asum riscul.


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-03-07 19:30:45
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Multumesc mult pentru sinceritate.Am invatat sa iubesc oameni, sa iau tot ce este mai bun din aprecierile lor. Nu-mi ramane decat sa va multumesc inca odata si o seara frumoasa cu mult drag!  
Postat de catre Maria Henrich la data de 2012-03-07 19:19:28
         
 
  Maria draga,
Parerea mea este ca poemul tau ar fi meritat sa fie citit de mai multi si de mult mai experti ca mine in aprecieri poetice. Problema este ca site-ul se afla in plin razbel civil. Sunt convins ca, dupa ce aparatorii Limbii Romane vor reusi sa-i izgoneasca pe toti daunatorii aceleiasi limbi, atentia lor se va indrepta si asupra versurilor tale. Mie imi place cum ai scris acest poem, dar sper ca placerea mea sa nu iti dauneze fiindca am eu niste prieteni carora nu le place ceva numai pe motivul ca mie imi place.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-03-07 18:33:56
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE