|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sentimentul ubicuitatii |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
A fost odata un foton
Pe care-l supara straina
Iluzie,de avorton,
Ca e mai mare ca Lumina
Si nu vedea nimic in jur,
Isi pipaia intr-una vidul,
Pana a prins cumva contur
Ceva ce semana cu zidul...
Era,asa,un alb-moluz
Ca laptele de bivolita.
L-a pipait-plecand mofluz
Pe luminoasa lui scarita.
Voia sa urce inapoi
Spre cele mai inalte sfere
Dar cei din jur erau cam goi,
Desi aveau asa putere...
Voia sa stie cine e
-Nici nu stia daca exista-
Si nu stia nici el de ce
Lumina e asa de trista...
-Dar,tu,Lumina,cine esti?
{Ca fara noi n-ai fi nimica...}
Ca cresti intr-una,si tot cresti
De ma apuca vidul,frica...
Si,totusi, singur nu pot fi
-Nefericita-mperechere-
Si ceas de ceas si zi de zi
Eu fac din moarte,Inviere... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|