|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Fara Dumnezeu. E foarte distractiv. Te dai pe munte imaginand zapada abundenta imbratisand spatele lat al fiorilor anticognitivi. Personaje rectificate, multiplicate, idei furate, vise neterminate, limbi color. Identitatile-sugative, verb, modalitate. A inventa e foarfeca gigantica prin care ne eliberam de ancore.
Explicatia irefutabilului Dumnezeu, inefabil, ca un pachet de carti, parvine dintr-un simplu scenariu. Eradicarea sa irevocabila. Totusi, fiindca ierarhizarea pastreaza un anume sens, sa-ncercam a i-l da. Vocea e primul lucru: firul incovoiat catralionic traversand infierbantatele urechi ale luciditatii cherchelite, asa cum trebuie sa fie daca vrei sa stai in viata. Esti! Esti! Oricum? Nu! Esti oricine-ti propui azi, oricat de neplacut juriului. Oh... Sa pierdem din vedere criteriile pe care se stabilesc ierarhii pentru un timp... Se prea poate ca juriul sa fi fost cel dintai. Omite-l si te vei gasi in aria actelor voluntare, constiente de sine.
Acum, precis, firele se despica sextalionic, octolionic, decalionic. Apare al treilea element, in dezordine obscur cronologica, prin enuntare. Daca. Ah, daca!... Da. Ah! pai! dar! oare! totusi! daca!... Stiu ca daca mai gazduiesc un rotocol de fum, cu conditia sa fie repede, mor subit. La fel am idee ce-ar fi daca tu te-ai invalui in misterul avar al lipsei de constelatii, refuzul de a te ivi o data-n plus. Iata insa c-am inghitit portia de fum, si-astept vinovat sa dispari.
Al patrulea element... Dar vom ajunge si la el mai tarziu... Mult mai tarziu... prea tarziu, sper...
Cinci. Timpul si obsesia cifrelor. Cumetria lor tine de elementul primar al fiindului. Divinitatea, sau arta de a o deghiza in neant. Scurt, nefiinta. Primarul zero, interzis capitalizarii, condamnatul prin excelenta stoic al maselor. De-asta doare. Oaie, cui vrei sa integrezi nimicul care te urmareste? Cui, cand stii ca-n locul acelui nimic... si nu-ti ajunge o noapte, o zi, un timp... nu-ti ajung defel sa-l umpli cu elementul sase: placerea.
Sapte: rusinea.
Despre elementul sapte nu se spune cu grai, ci cu lacrimi. Altfel, sa stii, esti ipocrit. Zambeste.
Intr-o carnala zi de niciodata, copiii se castrau si fugeau cu bujori in obraji si stropi adanci de negru coagulat pe palme la parinti. -Tata, mama, uite ce-am taiat. -Ai fost cuminte, insa? Ai stiut la gramatica? Fiindca, fiule, fara gramatica te mananca Omul Negru.
Ascunde-ti mainile.
Ascunde-ti chipul.
Nu-ti ascunde goliciunea.
Opt... Opt e travestitul fara frontiere din gara centrala a semioticii. Toti l-au avut. Canibalul de oase sfinte, coapte cu credinta si evlavie, noaptea curge tranzitiv sange proaspat si-l face troc, troc, trop pe dusumea cu vecina patului neincapator, optand altcumva. La gerunziu. Tranzitiv.
Azi, dac-as fi un personaj, as refuza sa te am, pierzand samanta parintilor mei si samanta parintilor parintilor mei in trupuri zvarcolinde. As striga subjugandu-le: as striga... A Dio!... plangand pentru tine, pierzandu-te din praf in praful ce mi-ar inrosi moartea subita, in ochi si minte. Atunci te-as iubi, atunci se iubeste... Carnea frige, dar nume uitate fug pe buzele gemand de fior neintremat, pentru numai o clipa in care... Ah, daca!...
Daca nu te-as dori ca un nebun, te-as da strainilor sa te dezonoreze. Ti-as spala pangarirea sanctificandu-te dupa pilda Sfantului Petru, cel ce din frica de Hristos s-a rastignit cu capul in jos. As fi Magdalena ta, atunci. Am avea eternitate de regrete impartite, inelul rusinii ar cobori asupra noastra, sa ne orbeasca... Ai fi supremul tot, si inca te-as vrea toata.
Dar te vreau!
-Fii inaccesibil. Fii dracos. Asperitatile tale imi slujesc de altar, rosteste Ea, nevenindu-i sa-si creada spusei.
-Fii Turnul meu de Fildes!...
Genele-i zbat a restriste, ori a dor. Seara-i cumpaneste ispita si freamatul nescris, nemarturisit. E atat de ne-ea, pamanteana coborata de pe masa florilor sterse in chip de omagii ignorate. Atat de diferita de ce-si promisese, incat nici nu mai cere sa se recunoasca. Are si-acum costumul de razboinic agatat in cuier, dar cui ii mai trebuie? Nu e vitza care lasa apa, salcia nu retraieste o Ruga, drag Ghetsemani al sufletului meu?
In viitorul indepartat, parintii-si infigeau spini in palme si fugeau sa-si fure copiii de la ora de gramatica, intru a-i feri de castrare.
Traire, si timp cazut. Senin decembrie cu alonja fantasmatica, necuprinsa... Elementele se decanteaza periferic si lateral. Ca-n zilele de instructie. Doua boabe, trei, punct ochit, centru. Lovit. Febe.
Mai lasa-ma, Cerule, sa zbor prin anii tai graunti de ploaie toxica, franjuri matisati pe sens. Fara timp! ci ritmic... Culege-mi apele-n barba intelepciunii tale, fara de care caut sa expir inainte de vremea hotarata de Tine.
Si daca, odata, visul Ei s-ar transforma in ceva ce merita atins?
Ah, daca.
Ce-ar putea insemna accesibil, cand nu mai stii nimicul?
A patra febra, a patra zi din februarie, a patra cruce peste umerii tai. Vor urma altele, ma tem pentru tine, alerg dupa tine, radacina intra-n greva de panica si anotimpurile-s doar patru, cand inima ti se topeste in eternitatea misterului de-a ma rastigni, al tau Prometeu, intr-un viitor ucigator, starv ce te implora sa-l devorezi inca, fara stergar la gat... Febra...
Fara Dumnezeu, e simplu sa atribui domeniile cate unui zeu care sa activeze autonom, dar legat de un Corp, derivat din notiunea de Guvern. Cu ce te-ar minti mai mult icoana ocrotitorilor cu de la sine putere si chemare numiti, investiti, decat antiidealurile sticlind medalion in pieptul pe care-l asanezi periodic? Ai drept la fiinta.
Noua, fericire. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|