FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
SUFLETUL -ALBATROS RĂNIT
Text postat de Stelian Platon
Albatrosul rănit

Prea departe și adânc țipă-n beznă un albatros,
Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri,
Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos,
Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri.

Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea,
Pun absența ta în prora și brăzdez oceanul crunt.
Somnoroase mici meduze jalonează lin cărarea,
Navighez sub zări arcate și le sorb timpul cărunt.

Nici nu e cântec mai trist ca siajul navei mele…
Trupul tău în falduri albe plutea-n ceață așteptând,
Aveai pe cap tiară sfântă din tremurătoare stele,
Și într-un palid chip de înger noi ne-am contopit plângând.

E doar ecou întârziat acest drum nestăpânit,
Și-o tăcere unde arde albatrosul meu rănit.

24.12.10
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  eminesciană să fie, domnule Platon, dacă așa a căzut, dar încercați să păstrați ritmul și evitați rimele în gerunziu, sunt cele mai fade, mai monotone posibil dintre rimele așa-zis sărace (așteptând-plângând)

de ex, cam așa aș vedea primele 2 strofe

În adîncul întuneric țipă, stins, un albatros,
Luna întristînd în valuri, cu-ale sale amintiri,
Și abia de-atinge apa, că se-nalță, tânguios;
Melancolicele-i aripi, pleoape oarbe, în clipiri.

Pe catargul navei mele flutură însingurarea,
Am năluca ta la prora, și mă las purtat de vînt;
Mincinoasele meduze îmi deschid încet cărarea,
Navighez în voia sorții, nicăieri nu văd pămînt...
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-02-20 23:12:16
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE