FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Tăcuta strigă
Text postat de Bot Eugen
eu și cu tavi (II)



Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
S-au terminat și muzică, și cuvinte.



Am stins rând pe rând
toate luminile.
Urma să aibă loc întâlnirea
mereu amânată cu sinele.



Până la urmă,
fiecare din noi și-a aflat
propria orizontală.



Peste toate s-a așternut
o liniște mormântală,
menită parcă să ne țină de cald.



Nu se mai auzea decât
ce gândea în secret fiecare
despre celălalt.



Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
Ne fumam reciproc gândurile otrăvite.



Până la urmă,
fiecare din noi și-a găsit
propriul echilibru,
după ce și-a așezat
pe tavan umbra,
să stea confortabil
pe-un scaun răsturnat.



Doar aproapele meu
continua să viseze urât
și lovea prin somn
cu picioarele
seară de seară în zid.



Astăzi, însă,
în noaptea dimineții,
nu se mai auzea decât
o strigă izbindu-se-n mine
cu aripile de toți pereții.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  revin cu o nelămurire totuși. Văd că timpul afișat la sfârșitul comentariului nu e aceeași cu timpul în care am apăsat butonul „Comentează”.

23:18
Eugen
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2012-02-19 23:28:11
         
 
  Aduc mulțumiri tuturor pentru trecere și semnul de lectură. Așa cum am mai zis și pe un alt site literar, este un fragment dintr-un text mai vechi(și mai amplu), scris și publicat prima dată pe un alt site.
http://agonia.ro/index.php/poetry/1838683/Zilele_noastre_ca_argin%C5%A3ii_num%C4%83rate_sunt. Face parte dintr-un miniciclu de poeme întitulat „eu și cu tavi” împreună cu un alt text „Astrul sonor”. Urmează altele trei din același miniciclu.


P.S. Îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat, dar am avut ceva bătaie de cap cu placa wireless, încercam s-o deparazitez de intrușii din vecinătate, de niște parveniți.

O seară bună tuturor
și o săptămână ușoară.
Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2012-02-19 23:21:11
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  penultima zicere, este demnă de antologie!
mi-a plăcut mult toată spunerea!
 
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2012-02-19 12:25:00
         
 
  Sau pasăre de noapte

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-02-19 12:04:50
         
 
  pentru doamna Elena, striga e un fluture cap de mort, în principiu fluture de noapte, chestie care utilizată-n titlul creează o oarece antinomie, zic eu, cheie în înțelegerea poemului. care într-adevăr, îmi pare și mie mult peste media a ce-am citit în ultima vreme. autorului, aprecieri și steluță.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-02-19 10:47:40
         
 
  De cum scrii o carticica
Esti atat de stiutoare
Si te porti ca o mamica
Sfaturi dand la fiecare

Nu,nu vreau sa fiu polemic
Insa mi-a parut ciudat
Ca sa mangai academic
Orice cantec necantat

Nu-i nimica ,,memorabil"
In ceva ce nu exista
Va saluta onorabil
O fantoma foarte trista

Va mai caut si-altadata
Sa invat si eu cu har
Sa desfac dintr-o salata
Frunze,cat mai literar...
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-02-19 10:42:09
         
 
  Memorabil:

"Nu se mai auzea decât
ce gândea în secret fiecare
despre celălalt."

"Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
Ne fumam reciproc gândurile otrăvite."

Poem original ceea ce nu-i puțin lucru. Aparent sprințar, poemul cu rime voit șchiape, în fapt antirime, surprinde dualitatea în fapt duplicitatea eului și o denunță asumat. Nu am înțeles titlul (decât dacă face trimitere la conștiință. Însă dacă este așa, trimiterea este inconsistentă)
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-02-19 09:39:49
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23756
Comentarii: 120459
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE