FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
extrase din atlasul unei lumi dificile
Text postat de Leonard Ancuta
demult, cînd nu aveam ce mînca
am strigat cu gura deschisă;
ecoul mi-a adus o bucată de pîine.
cînd am vrut să iubesc, femei
au crescut pe nordul meu
ca mușchiul pe copac.
cînd a venit vremea să gîndesc
m-am așezat sub cerul înstelat
și-am așteptat; un copil eram
căutînd privirea părintelui, dar
din cer a căzut un meteorit;
am luat bucata aceea de piatră
și-am aruncat-o strigînd:
tu care mi-ai trimis o piatră
ia-o înapoi, prefer să nu gîndesc.


demult, cînd nu aveam ce mînca
am strigat cu gura închisă.
din ochii mei durerea a curs
în interior și m-am prăbușit
ca un îndrăgostit nemărturisit
sub sărutul oceanului.

în țara coloșilor care strîng în pumn
oameni să-i atîrne de cer
mi-aș dori să fiu mai puternic decît un stejar
să-mi înfig picioarele în pămînt
pînă ating sîngele oamenilor cu tălpile

voi merge pe el cu ochii închiși
cu brațele întinse în noapte
pînă voi ieși din întuneric
la fel cum iese din mormînt
țipătul unui îngropat de viu

cînd fac dragoste cu tine
am țipari electrici în sînge
și-mi pun un bec între degete
la picioare și la fiecare sărut
se face lumină în întreg universul
dar eu țin ochii închiși
nu cumva să te scap
parcă te-am prins între gene

într-un tablou tăiat în piatră
de o mînă care nu tremură
el își tăia venele cu o coardă de vioară
dar sîngele lui nu voia să curgă
și trupul i se făcea tot mai mic
încît lumea s-a simțit datoare să intre
puțin cîte puțin înăuntrul lui
pînă a intrat toată

în jurul lui rămăsese nimicul
dar și nimicul a ieșit din el însuși
ca dintr-un costum de cosmonaut
și s-a ascuns între puls și respirație
el a privit o vreme în jur
și a oftat din adîncuri
sorbind puternic aer în piept
pînă s-a tras cu totul în sine.
apoi mulțumit de ce a făcut
s-a așezat la capul umbrei sale.

o altă zi de împins pereții cu palmele
dincolo de grădină sau de stradă.
o zi în care m-apucă mutatul mobilei
și-mi vine să-mi așez patul de-a curmezișul
în intersecție la universitate.
o zi în care vreau să împing tavanul
cu lacrimi de bucurie curse în sus
să fiu un om cu o mie de etaje
privind lumea cum se face mică.

dar astăzi e ziua în care împing în pereți
și-i simt cum intră în mine.
îmi doresc să am putere să-i împing dincolo
de intersecție, dincolo de oraș, dincolo de munți
măcar să-i pot duce departe de casă,
departe de stare sau numai să-i scot de sub piele.
să-i îndepărtez de locul acesta
unde s-a făcut iarnă de parcă a înghețat iadul
și ninge pînă se vorbește că fulgii
sunt resturi de stele.

nopțile alerg prin ziduri
după vise rămase în cărămizi dimineața sunt singur
și viața mea e ca un miros impregnat în tencuială.
așa că mă trezesc și încep să împing în pereți
a nu știu cîta oară împing și nu pot.
nu pot împinge pereții ăștia
pînă la tine.

în mintea mea se macină statui de lumină
din praful lor aștern oglinzi
în care se află trecuturi și viitoruri
și unde marii alchimiști ai iubirii
au îngropat cerul cu toate corpurile
care îl locuiau.

în sufletul meu lumina se depune
ca o brumă pe trupuri înghețate
suflu asupra lor pînă le dau viață
și în mine mai moare un om.

atunci în spatele fiecărui corp ceresc
se naște o lume inversă
văzută ca un castel înecat într-un lac;

și cînd nu vor mai fi oameni
de murit în trupul meu
la castel vor trage
trei salve de tun.

lumina e pe sfîrșite, voi macina umbre
să fac din ele umbră mai deasă
atîrnată de oameni asemenea
unei cozi de cometă.

cînd macini umbre ți se face brusc teamă
și atunci fiecare cuvînt e un nasture
ce încheie haine întunecate.

cele mai frumoase sînt serile
cînd oamenii se împart unul la altul
și ajunge pentru toată lumea;

cometele se prefac în amintiri
iar eu îmi lipesc urechea de pămînt
să aud toate acele povești -

atunci te simți o simplă bucată de lemn
care ține în ea toate icoanele.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE