|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Marian Badea |
|
|
Stimabile, acum m-am lãmurit ºi vãd prea bine,
Faci chiar eforturi mari ca sã blestemi, în rime,
Eu m-am decis sã te ajut, cum cred c-ar face oricine,
Sã-þi dau unele sfaturi, cu vorbe alese, din vechime.
1. Fãrã mânie, nu-i iubire....
Chiar dacã ai privirea-ntunecatã ºi vorba plinã de mânie,
Opreºte-te ! Priveºte totul ca o joacã, ori ca o parodie.
Ascultã-þi sufletul ºi taci, renunþã-ndatã chiar ºi la vorbire,
Atunci e sigur c-ai sã simþi cum ura se preschimbã în iubire.
2. Câinele latrã. Lupul tace ºi face...
Iar dacã simþi cã unul e un lup, cãci numai lupii tac ºi fac,
Chiar de iubeºti toþi câinii pe Pãmânt, ºi ei îþi sunt pe plac,
Sã ºtii cã lupul-i mult mai meritos, cãci ºtie tot ce face,
Iar câinele se trage tot din lup, chiar dacã þie nu îþi place.
3. Cine de glumã nu ºtie, nu e un om de omenie !
S-a pus de-o glumã, sã se vadã, cum stai cu omenia,
Este o joacã de adulþi, ce-o practicãm ºi-n România,
Dar vãd c-ai transformat acum, o vorbã ce-a fost bunã,
Intr-un blestem nenorocit, ce nu e chiar o glumã.
4. Omul rãu este ca un cãrbune: de nu te arde, tot te înnegreºte.
Citind acele versuri gândite cu „cãrbune�,
M-am tot gândit la mine sã vãd ce simt anume.
Am constatat, vezi bine, cã nu m-ai mistuit,
ªi-oricâte rele-ai spune, vei fi binevenit.
5. Omul prost nu vede pãdurea din cauza copacilor.
Suntem cu toþi aici, ca niºte drepþi copaci într-o pãdure,
Ne cântãrim atent, uneori rece ºi chiar cu vorbe dure,
E deci firesc sã vezi tot codrul, nu, un copac anume,
De vrei sã-ajungi un înþelept ºi chiar sã ai un nume.
6. Nebunul bate apa, tot el se stropeºte
Vãd cã tot baþi apa, nimic nu te opreºte,
De eºti nebun, vezi bine, chiar apa te stropeºte,
Eu zic cã e mai bine sã baþi numai cuvinte,
Atunci, chiar cã din toate, vei trage-nvãþãminte !
7. Omenia este mai scumpã decât avuþia !
Eu pot sã-þi zic cã-n viaþã, mai scumpã-i omenia,
Chiar dacã prin ce spui, ne-arãþi cã-þi place avuþia,
Vorba cea rea e-un apanaj al celor cu avere,
Cãci omenia lor e-ntotdeauna, numai o pãrere.
8. Inima înþeleptului este în limbã, a nebunului este în gurã !
Privind acest proverb, mã tot gândesc vecine,
La gura-þi ce mi-a spus chiar totul despre tine,
ªi mã întreb în sine, gândind la mintea-þi finã,
Nu crezi c-a venit vremea sã fie mult mai plinã ?
Stimate domnule Liviu Bordaº,
Am ales la întâmplare câteva dintre poveþele populare româneºti. Le puteþi citi în orice ordine doriþi dvs. Ele spun acelaºi lucru : este necesar sã fiþi în orice împrejurare, un om cu onoare ! De la dvs., precum ºi de la ceilalþi forumiºti doresc sã învãþ lucruri de valoare, care sã-mi aminteascã cu plãcere, de confruntare. Iar câteva cuvinte însãilate tot într-un blestem, nu pot sã vã aducã respectul pe care îl doriþi.
In urmã cu ceva timp am luat în consideraþie un sfat al dvs. Pe atunci nu vã cunoºteam aºa ºi nici nu-mi închipuiam cã aici pot exista abordãri primitive marcate de urã ºi dispreþ.
Când vi se solicitã rãspunsul în versuri oamenii se gândesc, cã veþi privi problema cu eleganþa unui intelectual. Cãci este simplu sã te dedai la asemenea fapte reprobabile ºi sã blestemi ca babele din þãrâna satului, dar este mai greu sã te ridici cãtre luminã. Prin urmare, nu credeþi cã este necesar sã faceþi dovada unui intelectual rasat (aºa v-am considerat întotdeauna !), iar orice manifestare primitivã (înjurãturi, blesteme, jigniri, etc.) sã fie eliminatã din arsenalul ofensiv prin care încearcaþi sã vã afirmaþi personalitatea dvs. uºor colericã ?
Nu aºtept comentarii de la dvs.
Vã rog numai sã faceþi dovada unui intelectual rasat.
Vã mulþumesc.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Regret cã trebuie sã v-o spun, dar iar vã hazardaþi, domnule Badea.
Persoana despre care credeþi dumneavoastrã cã face obiectul textului meu nu este cel care citeazã din latinã. El face doar trimitere la vultur. Nu-l nominalizeazã, e adevãrat, dar nici nu se identificã cu el.
Dar vulturul se roteºte cu certitudine printre noi.
În ceea ce priveºte superficialitatea mea (vã rog sã luaþi ca pe o glumã ceea ce vã spun în continuare), nu trebuie sã vã faceþi griji, atâta vreme cât aþi semnat textul de mai jos Marian badea.
De-o prietenie, poate dupã o cunoaºtere mai solidã. Deocamdatã, de un pact de neduºmãnie (nu de neagresiune literarã).
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-02-05 18:11:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimate domn,
Ceva este în neregulã ºi probabil cã eu sunt cel care nu vã înþelege. Prin urmare, nu pot decât sã vã cer scuze ºi sper sã le acceptaþi.
Totuºi, simt nevoia unor precizãri, pentru cã cred cã nici dvs. nu mi-aþi înþeles poziþia.
Iatã, nu pot sã spun cã poezia dvs. a fost încâlcitã (ºi este bine cã aþi fãcut aceste precizãri, cum cã v-aþi referit la un vultur care).... cã eu n-am înþeles aºa ceva. Dar dacã tot aþi fãcut precizarea, înseamnã cã am intuit bine poziþia dvs., care evident nu are de-a face cu mine, ci cu cel care a invocat citate în limba latinã.
ªi, pentru cã veni vorba de limba latinã, mai existã un proverb care cred cã se poate aplica aci ºi anume: Quidquid discis, tibi discis(Orice ai învãþa, înveþi pentru tine). ªi de aceea am îndrãznit sã mã adresez dvs. încercând sã vã ridic dintr-o situaþie care mie mi s-a pãrut, oarecum dezonorantã.
Totuºi dacã eforturile mele pline de bunãvoinþã, sunt interpretate de dvs. ca un fel de intruziune nedoritã în esenþa operei pe care tocmai o creaþi, cu atât mai mult se impune a-mi cere iertãciune. Pentru cã forþa cuvintelor din poezia dvs. intitulatã "BLESTEM" pãrea nejustificatã pe deplin faþã de valoarea dvs. intelectualã. De altfel aþi vãzut ºi pãrerea altor forumiºti.
ªi, totuºi, nu credeþi cã este mult mai avantajos sã ne lepãdãm de orgolii ºi sã ne unim eforturile cãtre creaþie ? In definitiv, nu avem nimic de împãrþit. Nu sunt entuziasmat de opera dvs. ºi nici dvs. de a mea. Poate nici ceilalþi. Ei, ºi ? Nu vom fi nici primii ºi nici ultimii aflaþi în aceastã situaþie. De gustibus et coloribus, non disputandum. (Gusturile ºi culorile nu se discutã). Important este sã învãþãm ceva unul de la altul. ªi, pentru a fi sincer, eu am avut multe de învãþat de la dvs. pentru cã aþi mers pe o cale imprevizibilã, dar aþi ajuns într-un loc previzibil. ªi mã gândeam, uite dom'le, un om deosebit, cu reale calitãþi artistice, pare oarecum dezavantajat numai pentru superficialitatea cu care se priveºte.
Ce mai tura-vura, stimabile. Imi place ce dumneata ºi mai vii de-acasã. Iartã-mã de þi-am greºit ºi hai sã punem de-o prietenie, cum spune la pct. 1 din text.
Cu sinceritate,
Marian badea
|
|
|
|
Postat
de catre
Marian Badea la data de
2006-02-05 17:45:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
“Dar te oboseºti degeaba, pentru cã ai dovedit numai, cât de uºor poþi fi manipulat. In situaþii din acestea trebuie sã ai rãbdare. Sã vezi ce se mai întâmplã.”
Marian Badea
Domnule Badea,
am þinut sã încep cu citatul de mai sus (extras dintr-un text pe care mi l-aþi adresat) pentru a vã întreba dacã dumneavastrã chiar puneþi în practicã sfaturile date altora, sau faceþi doar un exerciþiu didacticist.
Nu înþeleg de ce v-aþi grãbit sã rãspundeþi la un text despre care nu puteþi ºti dacã vã este adresat sau nu. Despre care nu puteþi afirma cã este ceea ce pare la prima vedere. Poate cã nu sunt un intelectual rasat (de altfel nici nu am aceastã pretenþie, ca atare nu înþeleg de ce îmi cereþi sã fac dovada unui atribut pe care nu mi l-am arogat niciodatã), dar am ajuns totuºi la acel nivel intelectual care sã-mi permitã sã discern între un text literar ºi blestemul unei babe “din þãrâna satului”.
Textul scris, ca de altfel ºi cel rostit, are multe valenþe. Existã (am convingerea cã deja ºtiþi asta) cuvinte care ascund în ele mai multe înþelesuri. Cu atât mai mult texte…
V-aþi gândit, mãcar un moment, cã textul “Blestemului” este de fapt un portret, cã personajul (creionat în tuºe groase, de cãrbune) se aflã printre noi, cãutând prin deºert (ºi, de cele mai multe ori, luând în deºert) ceea ce mulþi dintre cei care scriu aici au gãsit deja în sufletele ºi inimile lor? Cã vulturul care - citez aici un alt text de pe forum - non capit muscas - se aflã ºi el pe aici, încercând sã ne impresioneze cu zboru-i mãreþ, zbor din care nu am vãzut pânã acum decât o zbatere neputincioasã? Poate, dacã ar da frâu imaginaþiei, ar scãpa de angoasã ºi ar putea sã se înalþe peste plasa care-l înconjoarã. Iar sufletul sãu, atunci când va veni vremea, va fi dus la cele veºnice de aceeaºi pasãre mãruntã (citez iar, Mierla (Tardus merula) ) care poartã sufletele tuturor.
Vã regãsiþi în acest vultur? Dacã da, intervenþia vã este justificatã. Dacã nu, se cheamã cã nu aveþi a vã simþi atins .
Sigur, rãmâne întrebarea (extrasã tot dintr-un text postat în aceste pagini):
who's the vulture ? And it's a good one !
Sfârºitul l-aº parafraza puþin: chiar e el atât de bun?
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-02-05 16:50:38 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
24000 |
|
|
Comentarii:
120051 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|