FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Fulg de nea, fulg de noroi
Text postat de latunski criticul
Sînt țigan din BundesLiga
și am cont la BundesBank,
rudele mele din Adunații-Copăceni
primesc money Gram cu Gram

am și gagică aici, pe Angela,
Angela Market, e casieră la XXL,
penny-i intră în cass㠖 puff cu puff,
eu doar adun monedele de după țigară,
și de după dispariția euroșaibelor, eurovizionului,
europubelelor, eurodrapelelor,

apoi o trimit la muncă, instant,
așteptînd dimineața
în care nu știu cum, unde, cînd, dreak,
duc aborigenii mobila, textilele și mașinile
second-hand, fulgi și nea,
nea Gică!
nu se mai poartă azi încălzirea globală,
care e pe toate cărările
și a fost
la modă doar anul trecut,
cînd se cereau gume M+S, M&S…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  să mai adaug că probabil mesajul meu va fi cenzurat aidoma textului amintit iar pînă la definitivarea canalului Bîstroe va trebui să aflu alt canal de a-mi comunica dezgustul față de acțiunea cenzorului.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-01-06 20:27:39
         
 
  off.*sper ca vigilența editorială să nu cenzureze acest comentariu.
Vitea, noianul de comuri de aici, dar mai ales, cenzurarea, retragerea, ștergerea textului despre pluricefalitatea Botezătorului îmi întărește convingerea că încet-încetișor, ca apa Donului la vale, pastișată de un anume ciolavec cadorisit cred și cu nobelu'(kîgîbăul știe cevașilea da' tace complice)îmi întărește imaginea unui evropei tot mai plenar înflorite ca lavră a ipocriziei, undei căldicel liricoase, veleitarismului agrsiv și pourquoi-pas, vorba lui Miterand, a unei uniuni depline a pseudoepigramismului vag lubric cu junele poetese misterios atrase de pîlpîirea ecumenic-dezmățată a unui site în care nu se mai întîmplă nimic.
Novym godom și pana ușoară.dacă-i nu-i de curent, hatmanu' s'o reîntoarce.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-01-06 20:23:57
         
 
  Stimată doamnă, e mai mult decît sigur că aveți dreptate. Aici (M end S) nu merge "jucăria" mea lingvistică și mioritică. Voi rectifica, chiar observ și o inadvertență vis-a-vis de încălzirea globală, nu mă așteptam ca acest textuleț să nască atîtea dispute. Poate că, doar în absența altor texte valoroase să fi soliciat sinapsele atîtor distinși comentatori. Am rectificat!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-01-06 13:02:41
         
 
  Sigur, o critică biograficistă ar putea aduce în planul dezbaterii diverse perspective ale textului care țin de autor, devenirea sa, anecdotica textuală și altele. Și nu ar fi nelegitime. Însă astfel de abordări nu au făcut și nu fac, decât ca excepție obiectul preocupărilor mele.

Textul în sine, ca rezultantă sinergetică a raționalului, emoționalului, psihosociologismului, culturalismului și altor numeroase isme care determină ori definesc entitatea culturală denumită "autor", așadar textul în sine, poate fi abordat, critic, în numeroase feluri. Independent de autor, independent de ceea ce a spus ori a vrut să spună autorul. Textul devine autonom, receptabil și interpretabil. În actul receptării textul interacționează cu o altă rezultantă care ține de ansamblul factorilor care au determinat ori definesc entitatea care poate fi denumită generic "receptor" și care poate avea statutul de critic literar, cititor avizat, cititor cultivat, simplu cititor, ignorant, analfabet, etc. În urma acestei interacțiuni textul se reconstruiește, se descoperă, se potențează ori poate rămâne opac, inert adică nu spune nimic.

Revine criticii literare rolul de validare sau invalidare în cadrul unui așa zis "discurs despre discurs" care, de fapt, reprezintă un limbaj, de asemenea, autonom și care este, practic, un metalimbaj. Iar un limbaj, un metalimbaj, adică un sistem coerent de semne și relații între aceste semne, nu poate fi adevărat ori fals. Ci valid ori invalid. Prin urmare, critica nu operează cu adevăruri ci cu valididăți [1] Intervenția mea referitoare la text a vizat abordarea sensului textual și a coerenței sale textuale. De aceea am insistat și insist pentru modificarea acelui „end” în „and”. Pentru că, așa cum este scris, se distruge coerența textuală. Adică, invalidează sensul textual. Ceva ca într-un film, „Undeva cândva”, dacă-mi amintesc bine, film în care se realizase o întoarcere în timp și o întâlnire cu un personaj din acel timp. Pentru această întâlnire se reconstituise tot decorul acelui timp, adică, am spune noi, se realizase o „coerență textual㔠. Până în momentul în care personajul descoperă întâmplător o monedă sau un jeton rămasă (rămas) de la o curățătorie. Nu-mi mai amintesc. Această monedă ori jeton nu aparținea timpului reconstituit, adică era o „incoerență textual㔠. Care a dus la prăbușirea întregului scenariu, revenirea în actualitate și, evident, „pierderea” personajului. Așa și „end”-ul nostru. Pe anvelopele respective, gume cum sunt invocate în text, se înscrie M+S ori M&S ori M and S. Scrierea „end” reprezintă elemental de incoerență al textului. Adică, se vede că nu este de acolo.

Cât a durat gestația, unde și cum a fost scris, cât a durat scrierea, etc. în această viziune sunt puțin ori deloc importante. Și, poate, pe mulți îi voi șoca, nici nu are importanță nici ce a vrut ori ce spune autorul că a vrut să spună. Importantă este rezultanta intertextualizării text - receptor. În fapt, practic, interacționează două concepții ori viziuni despre lume, respectiv viziunea auctorială, materializată prin "text" și viziunea lectorială, care este reprezentată de receptor, și care este imaterială însă este prezentă, într-un fel, în mintea receptorului ca un ansamblu de cunoștințe care determină statusul cultural al acestuia. Și cum "receptorul" poate fi orice individualitate, pot rezulta n percepții ale textului adică atâtea percepții câte persoane vor fi citit ori vor fi luat cunoștință de acel text. Validitatea ori invaliditatea acestor rezultante intertextuale ține de mai mulți factori dintre care argumentația și coerența textuală, evident fac parte. Problematica este destul de complexă iar succintele mele referiri nu au pretenția să o fi lămurit pe deplin însă, sper eu, am evidențiat esența. Și poate, altădată, voi relua subiectul.


[1] Roland Barthes, Eseuri critice.

Notă: că latunski scrie un astfel de text pe nerăsuflate ori că-i ia o săptămnă, ține de talentul, inspirația ori „transpirația” de care dispune. Acestea, în sine, nu reprezintă elemente de „valorizare” a textului, ci, cel mult, de apreciere a „eficienței sale creative”. Iar faptul că poate scrie așa ceva, ca din joacă, în timp ce alții oricât s-ar chinui nu reușesc decât texte scrâșnite și incoerente textual, ar trebui să-l responsabilizeze, în opinia mea, mai mult!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-06 12:47:58
         
 
  De fapt, speram să se sesizeze vighilenta doamnă critic și să mă sancționeze pentru litera de la coadă, care nu „h” estem, ci „c” estem. Aristarc, adică. Criticul șela, al antichității. Se vede treaba că nu a citit cartea Ilenei Vrancea, "Între Aristarc și bietul Ioanide", apărută prin '77-'78, parcă, - nu o mai am, nu știu de ce! – și care a produs un cutremur ideologic, la vremea aia. Trata, parcă, eternul conflict dintre sincronism și protocronism și iar nu mai țin minte de ce s-a inflamat lumea la acel timp. Poate știe cineva.
În orice caz, numele de Aristarc, ca drept critic de referință alantichității, mi-a rămas de-atunci în minte.

Aristarh e altul.
Unul care a fost mai genial decît Copernic, Kepler și Galilei, la un loc, dat fiind seculii de intelighenție, premergători acestora...
(Deși nu e singurul).


 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-06 12:15:34
         
 
  "N-am comentat textul confratelui latunski din jena" (Kosta Vianu).
Sincer și la obiect! Luați aminte la ce înseamnă un prieten adevărat!
Și cantonați-vă în tăcere...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-01-06 10:30:23
         
 
  Nu mai polemizați pe marginea acestui subiect minor, încastrat într-un text (că altfel nu se poate numi!). Vă deconspir – instant – gestația, care s-a materializat în spațiul de 25 kilometri parcurși cu autostopul și în timpul aferent (știți voi, eternul spațiu, implacabilul timp). Apoi, nașterea a fost ușoară, fără cezariană, ea a durat doar cît să utilizez tastatura. De unde atît suprarealism? Ori satiră?
Fiind eu în Bucovina și cu prilejul sărbătorilor: „N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,/ Geniu-ti romantic, munții in lumină,/ Văile in flori…” etc. și alți fiori: paranteze (ateii nu au nimic împotriva sărbătorilor creștine, îi deranjează doar perioada premergătoare), m-am gîndit să-l revăd pe un prieten al meu, mai bătrîn și mai bolnav decît mine, care locuiește într-un „creier de munte” – cum s-ar zice. Întîi l-am sunat pe Flutur și l-am rugat să-mi trimită o mașin㠖 în virtutea faptului că ne-am cunoscut, cîndva. El și-a prezentat indisponibilitatea, cu scuzele de rigoare: ba că-i ocupat să facă legea în județ, ba că eu nu-s pe linia continuă a partidului. În final a zis să apelez la H.G. Wells, poate mă rezolvă el. Am înțeles aluzia, dar nu am învățat nimic din ea, așa că am apelat la Pimen. Care a zis că respectă Legea și cele zece porunci, și că mi-ar fi făcut creștinește acest serviciu, dar este ocupat cu achiziționarea a cîtorva mii de drujbe (Trăiască prietenia dintre clerici și atei, dintre șes și fostele păduri!).
Ați înțeles că n-aveam mașină prop-pers. De aceea am făcut autostopul. Șoferul semăna cu Bănel Nicoliță, parcă erau frați. Avea un WV Transporter plin cu „gume” de iarnă, second-hand (oare să scriu cum se pronunță?). Mi l-am imaginat jucînd în BundesLiga, apoi totul a decurs de la sine. Mai ales că vorbea despre Angela (nu Market, știți voi care) și despre Al Patrulea Reich, cu o familiaritate care mă complexa. Mai spunea că afacerile nu-i mai merg ca anul trecut, pentru că nu-i zăpadă, nu-i noroi, iar naziștii nu mai scot mobila, textilele și electronicele în stradă. Că nu mai este plus producție, și că el nu mai poate face plus profit. Si că se simte faultat în careul de unșpe metri al economiei europene.
Cam asta-i! Orice tablou suprarealist are într-un colț o ștampilă realistă, cîteva frunze moarte în natura vie, un platou cu fructe de import, o răpire din Serai, ori măcar un text aranjat în arc de cerc, de genul: „Cît trăiesc pe lumea asta/ Îmi iubesc numai nevasta”.

Regret că v-am mințit, nu am fost la Ulan-Ude, nici pe malul Baikalului. Am fabulat doar de dragul Ninei. Cît despre oximoron, dacă-mi spune cineva în perioada asta: „Băi oximoronule!”, nu pricep ce-a spus și-l iau la scărmăneală. Ba chiar rîd și de Aristarh, că-i de rîs, cum adică: Pămîntul nu mai stă pe spinarea unui elefant, care stă pe spinarea a patru broaște țestoase?
Să mă lăsați!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-01-06 10:13:05
         
 
  N-am comentat textul confratelui latunski din jena: se stie ca ne cunoastem, ca suntem amici, ca ne vedem uneori la o cafea, cand are secretara sa Nina timp s-o fiarba. ("Ninocika, iar ai facut-o fiarta", sare uneori maestrul cu gura pe ea, dar numai asa, ca s-o dojeneasca in gluma, in fapt, o iubeste, nefericitul!) Laudele mele ar suna, asadar, nefiresc. Asta nu inseamna insa ca nu apreciez si nu critic, intre patru ochi, fara sa ne auda nina, tot ce scrie. Oricum, deoarece ati fost cuminti si nu ati murdarit linoleum-ul site-ului cu insanitati, ca alta data, va marturisesc inca un fapt: expresia care a oripilat-o asa de tare pe madam Elena Stefan, fie-i cinstit in veci numele de virginala vestala a ecoliteraturii, e imprumutat de la un monstru sacru, Fanus Neagu, care compara odata, intr-o cronica sportiva, fotbaqlul romanesc cu un "balet de domnisoare tebeciste". Asta era!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-06 09:40:00
         
 
  Exista realitati urate. Sintagma "domnisoara tebecista" nu trebuie interpretata ca o batjocura, nici ca o aluzie la vreo boala, iar doamna elena stefan, pe care o suspectez de oarecare inteligentza, stie precis acest lucru. Exista insa realitatea urata a neacceptarii evidentzei, sport practicat azi pe scara gretzos de larga de unii oameni, mai ales de politicieni (admitzand paradoxul aproape oximoronic al politicianului-om, cand el este de fapt dihanie, poate cea mai oribila)atitudinea incriminata de mine este aceea a domnisoarei ofticoase, care pe langa delicatetea specifica genului, o pudoare exagerata in raport cu realitatile, mai adauga si un soi de mimare a suferintei, o greatza fatza de restul lumii, care i-ar veni, chipurile, dintr-o acceptare cu greu a lumii inconjuratoare. Pe fete sa nu le atingi, nici cu o floare, iar pe cele ofticoase, ocroteste-le cum poti, fereste-le, ca ele sunt hipersensibile. O domnisoara trecuta n-ar admite in ruptul capului ca exista pe lume lucruri indicibile, la care insa se gandeste uneori cu oarecare jind. cand i-am explicat ofilitei doamne elena stefan ca latunski, in fond un meserias al cuvantului, destul de abil, a strecurat in text un teribil "misto" la adresa englezismelor de tot felul care ne-au cotropit existentza, dumneaei a preferat sa se retraga discret indaratul batistei, ezact ca domnisoara tebecista care se fereste sa nu se vada ca a tusit cu sange: donmia sa n-sa remarcat gluma crezand ca basarabeanul, pe care il cunosc personal, n-ar sti cum se sscire si cum se pronuntza englezescul "and". Ridicol? Rizibil! Cum sa nu incite asta la ... exces de limbaj!
Reiterez doamnei in cauza rugamintea de a redeveni fireasca, asa cum probabil a fost odinioara, inainte ca firestile contagiuni cu realitatea sa o fi transformat in ceea ce este azi si sa recun0oasca atunci cand greseste. M-a somat sa-i explic. Am facut asta. N-a reactionat, excesiv de pudica, sa nu i se vada...confuzia initiala. Asta e!
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-06 09:17:32
         
 
  Latunski, n-ai avut de lucru!
I-ai dat dureri de cap lu aburicea și ai vîrît gugălu doamnei în priză, de a sărit, naibii, siguranța de la tablou. Tabloul ăla supra-realist, în care doamna criticistă, cu cununa de dafin pe cap, îi ia caimacul bietului Aristarh!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-06 00:13:03
         
 
  Și ce dacă se tot dă exemplu?
Axioma a 5-a, a lui Euclid, a fost literă de lege timp de două milenii! Pînă cînd au venit alșii și au infirmat-o sau au făcut din ea un caz particoler.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-06 00:05:44
         
 
  O noapte frumoasă!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-06 00:04:11
         
 
  Pe mine mă frăgezesc descărcările alea, ceea ce, la urma urmei, e un semn de vitalitate și virilitate, doamna.
La dv., în schimb, nexam descărcări, că vi s-a ars bobina de inducție și vi s-a spart coclenderul de la gomează de atîta vocabularistică bolovănoasă.


 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-06 00:02:55
         
 
  Cel mai citat exemplu – când se dă definiția oximoronului – este tăcere elocventă, sintagmă consacrată și în alte limbi: fr. silence éloquent /engl. eloquent silence.

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 23:59:56
         
 
  Și modul ăla para... dogmatic, este cel pe care ni-l oferiți domnia-voastră?
Bre, am rîs destul în seara asta.
Zău.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 23:57:23
         
 
  Păi, ce este Goole, bre? Cîte năzbîtii nu se scriu pe el? Cine crezi că sunt ăi de îl completează? Oricine! Ce garanțaie poți avea?

Apoi,
Ca să-mi vii cu argumentații copiate de pe google, în loc să ne faci o demonstrație de logică personală, este ca și cum ai copia la examen și te-ai făloși cu știința altora.
Așa ai ajuns prefesor, doamna?
Cu google la căpătîi?
Eu cerutu-v-am o argumentație, nu o copiuță.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 23:55:50
         
 
  "Dar pentru că criticista doamnă Helena ne tot îndeamnă, dumneai, să comentăm cu miez un text, adecă, să-l disecăm cu aplicațiune, ai să vedem ce par examplu ne oferă dînsa, la textul de mai sus..."

Oferiți, distinse domn, un mod paradigmatic despre "cum nu se citește și interpretează un text" Faceți un efort și ori abțineți-vă ori depășiți paradigma MOI, adică metoda onomatopeic-interjecționistă!

Mi-ar fi fost greu să exemlpific o așa de suculentă inadecvare la text!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 23:51:56
         
 
  "Ușor și foarte convingător de acceptat oximoroane de genul: festina lente, clar-obscur, realitate virtuală, piticii uriași, dulci otrăvuri, micul om mare, accesoriu indispensabil, frumusețe bestială, calm enervant, noapte albă, ilustru necunoscut, odihnă intensă, și... și... șiii, atenție! „tăcere asurzitoare”. Dar în nici un caz „tăcere elocventă”!
Poa' să vină și Papa de la Roma (pleo?...)să-mi spună!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 23:50:04
         
 
  dulce-n amareala lui"algoritmul aleatoriu",amara in dulceata ei"tacerea elocventa".  
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2012-01-05 23:44:13
         
 
  Ha, ha, ha! Copios. Știați că descărcările de catecolamină vă frăgezesc?

Așa este, "algoritm aleator" este o idioțenie și de fapt nici nu există. Apud, I. Peia 2012!

Nici "tăcere elocventă", nici "algoritm aleator" stilistic vorbind, nu pot avea statutul de oximoron. Au și fost date la ars toate dicționarele și manualele care conțineau expresia, horrible dictu, "algoritm aleator" și oximoronul "tăcere elocventă". Iar oximoronul "algoritm aleator a fost invalidat.


Iată, la cea mai simplă căutare pe google, ce aflăm:

„Oximoronul este alăturarea a doi termeni contradictorii, obținându-se o sintagmă cu efecte stilistice surprinzătoare.

Cuvântul “oximoron” este oximoronic în sine, fiind compus din doi termeni care se opun ca semnificații: gr. oxys (ascuțit, pătrunzător; deștept -fig.) și moros – (tocit, prost). Se aseamănă cu antiteza și paradoxul, însă poate fi considerat sinonim doar cu paradoxismul(Fontanier).

Cel mai citat exemplu – când se dă definiția oximoronului – este tăcere elocventă, sintagmă consacrată și în alte limbi: fr. silence éloquent /engl. eloquent silence.
Dar, poate cel mai important lucru de reținut în privința acestei figuri de stil este că e o figură a împăcării (Umberto Eco). A împăcării contrariilor.
Există oximoroane pe care le-am asumat simplu, din obișnuință: festina lente, improvizații definitive, aceeași diferență, clar-obscur, iar, mai recent: creier electronic, realitate virtuală, bomba inteligentă, nimicul concret etc.
Iată alte câteva exemple:
1. Oximoron poetic: splendoare invizibilă (Rimbaud), piticii uriași (V. Hugo), suferință dulce (Eminescu), dulci otrăvuri (Blaga), luminoasa umbră (Eminescu), micul om mare (T. Berger), bucurie crudă (Racine), soare negru (Baudelaire), minunată nefericire (Cyrulnik), tăcere asurzitoare (Camus), plasă caldă de răcoare (Arghezi), coșmar frumos etc.
2. Oximoron gastronomic: dulce-acrișor, dulce-amar.
3. Oximoron muzical: piano forte.
4. Oximoron etic: bunătate crudă, răzbunare dulce.

5. Oximoron teologic: baptist orthodox.
6. Oximoron în limbajul curent: accesoriu indispensabil, frumusețe bestială,calm enervant, noapte albă, ilustru necunoscut, odihnă intensă,reproducție originală.
Creștini fiind, cea mai frumoas㠓figură a împăcării” este pentru noi salvarea, împăcarea omului cu Dumnezeu.
Am asumat realitățile oximoronice ale credinței: Dumnezeu-Om, Alfa-Omega,Începutul-Sfârșitul.
Creștinii trebuie să fie înțelepții nebuni și maturii-copii.”
Dumnezeu, natură divină, e gelos, milos, iertător – atribute umane. Cel fără păcat S-a făcut păcat. Cel fără timp a fost-este-va fi.

Deși era considerat în analiza tradițională un fel de antiteză (Morier), L. Cellier definește oximoronul ca o coincidentia oppositorum în care antiteza e negată, iar contradicția asumată la modul paradisiac: Dumnezeul-Om, împăcarea salvatoare!

Dar sigur, Google? O idioțenie!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 23:42:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Nu mă interesează ce zice nea Gugălu!
Dicționaru' zice ce am zis io.
Și judecata a limpede asta e, pt cine ar mintea la purtător.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 23:37:57
         
 
  Dar pentru că criticista doamnă Helena ne tot îndeamnă, dumneai, să comentăm cu miez un text, adecă, să-l disecăm cu aplicațiune, ai să vedem ce par examplu ne oferă dînsa, la textul de mai sus...

Zice:

„...pentru că ne aflăm în subsolul textului distinsului tiraspolean (...),putem spune că textul, printr-un mimesis ipocrit (sintagma e de bine; pentru cine nu înțelege, detaliem) pune la zid destul de acid clișeele comportamentale, statusul unor personaje din realitatea promiscuă de astăzi și, așa cum spuneam în prima intervenție, reprezintă o satiră a manelismului poetic. Și una all seasons. (Helena Aristarh)


Adînc, dom’le, adînc!
Cam la adoua pînză freatică, dacă e să ne luăm după izvorul de vorbe alese din vocabulerul super-rafinat al doamnei.
Deci, „pentru cine nu înțelege”, adecă io, am să-mi detaliez, spre a o scuti pe prea-distinsa de efortul mental suplimentar.
Va’zică, textuuu, pîntr-un „mimesis ipocriiit” – Haristotelleee, mîncați-aș pana ta dă filozof! – ce face? Păi, „pune la zid destul de acid”... aci trebuiau a fire două virgule, pen’că nu’ș cum vine aia „pune la zid destul de acid”?! Poate... destul acid? Mă rog, cu sau fără acid, punerea la zid e ca și făcută. Anșea, deci ce pune? Păi, „clișeele comportamentale”! Aoleo! Cum să pui „clișeele la zid”, doamna? Fie el și comportamentale? Ce exprimare de ditamai scriitoarea e asta? Clișeele s-or pune , și ele, în fro soluție, ceva, ca să reveleze ce au imprimat pe ele. Da’ la zid? Se voalează, dracului, și se alege praful de mărturiile ce le conțineau.

Și ce mai pune la zidu morții? Păi... „statusul unor personaje”. Ei da, ele, personajele, carele se bălăcesc pîn promiscuitatea dă azi, se pomenesc, săracele, înfipte în țeapa satirei, cu „status”, cu tot, căci, nu-i așa? cum nu e om să nu fi scris o poezie, nu e persoană făr㠄statusul” ăla! Da, da, da, taman așa, doamna. Bine le face! Suntem pe deplin lămuriți acușicălea. „All season” șî for ever!

Dar ce mai face textu, în viziunea sincroni-protocronistă a doamnei?

Păi, „denunță racilele și metehnele unei societăți parcă aflate în dezagregare. Sub pojghița unei abordări jucăuș rizibile sunt satirizate situații reale și clieșee stilistice." (Zoil Helena)

Bre, nu mi-e clar cum e cu societatea aia! Ori e „în dezagregare”, ori e „parcă”!! Tre să ne hotărîm, totuși.
Da’ cu pojghița cum e? A, e așa, ca o „abordare jucăușă”, deeeeci musai „rizibilă”. Că dacă nu e taman așa, atunci e invers – adecă, e de plîns! Rîsu-plînsu, cum ar veni. Ca atunci cînd te fericești cu lectura supppțire a unei astfel de critici elevate.

În fine, dacă e vorba, finalmente, de „clișee stilistice” care trebuie „satirizate”, apoi clișeul dv. stilistic, doamna, e „rizibil” dă să te ții cu burta de pîntece, nu alta!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 23:35:13
         
 
  ce zice

google
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-01-05 23:19:14
         
 
  Rădulescule,
Vezi că i-am "pocit" numele doamnei!
Ba chiar și ție, că parcă nu Rădulescu te chema!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 23:04:34
         
 
  O avea denominația aia un semnificant și un semnificat, ba chiar și un canal de transmisie-recepție, da' ce treabă avui eu cu povestea semnelor, de o aduseși în discuție nitam-nisam, stimată doamnă? Mă mir că nu dădurăți buzna, iar, cu intertextualismul ăla, atît de drag care vă este!
Semnele sunt pur logice, aritmetice, sau de domeniul fizicii ori chimiei. În schimb, numele sunt o chestiune care ține de altceva: de modul în care noi botezăm, corect au ba, acele semne, care fac referire fie la un obiect, fie la un fapt concret sau abstract, – nume care să aibă minimumul de coerență necesară pentru o definire corectă și suficient de sugestivă, astfel încît să nu parcheze în ambiguitate și ridicul.
Ori de foarte multe ori, în destule cazuri, din păcate, grija pentru coerența definiției este neglijată. De-aia nu înghit foarte mulți indivizi științele exacte. Pentru că specialiștii lui pește s-au înconjurat într-un țarc bine păzit, în care se joacă numai ei de-a semnele și consemnele, și care, centrați exclusiv pe prestația lor, au uitat că tăiatul moțului este un fapt extrem de concret.
Repet: numele algoritmului ăla e idiot, oricît de important(ă) v-ați da!
Și nici tăcerea elocventă nu e un oximoron, decît în mintea ălora care vor, musai, să vadă urși polari la ecuator și pinguini al polul nord.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 23:02:10
         
 
  Doamna Oximoron,
În loc să tot bateți apa-n piuă, uzîndu-vă buricele deștetelor de pomană, mai bine ați veni cu o demonstrație... elocventă, ceva, nu cu simple afirmații facile. Ca în cazul algoritmului ăla, cînd nu ați spus nimic, înșirînd niște vorbe goale, notate, simplist, cu As1, Ai1, Ac1, și arătîndu-ne că ce? Că știți să păreți cunoscător? Păi, notații din astea poate face și... bo(o)uleanul Bul㠖 nu cel care a inventat calculul discret – afișînd un aer de mare matematic. Deci, vă umflați zadarnic în torace, încercînd să păreți senioral(ă) și amportant(ă), deși vorbiți în gol, ca placa de ebonită care a făcut
șanț.

Și pt că tot vă legați de „supra/evidentul” oximoron: „tăcere elocventă”, hai s-o luăm băbește, că poate așa vă luminați oleacă.
Dicționarul socotește oximoronul ca fiind o asociere paradoxală a doi termeni contradictorii.
Ia să vedem noi cîtă contradicțiune din asta, paradoxală, este între tăcere și elocvență...

a) Tăcere = tăcere.
b) Elocvență = „care are darul de a expune frumos și convingător, grăitor, expresiv, demonstrativ.”

Unde ar fi deci contradicția paradoxală? Că, tăcînd, expui... elocvent. Extraordinar! Da’ nu se prea lipește cu paradoxismul. În primul rînd, sunt o mulțime de proști care tac pentru că habar nu au despre ce se face vorbire. Asta înseamnă că sunt... elocvenți?!! E vreun paradox ieșit din comun în chestia asta? Nu. Dimpotrivă, este ceva foarte previzibil. Deci, deloc paradoxal.

Sau socotiți, poate, că numai făcînd gargară abundentă poți lămuri pe cineva, numai și numai așa, mitraliind din tine argument supă argument, ca mașina de treierat palele de grîu. Altcum, tăcînd, devine extrem de curios că se poate lămuri un anume punct de vedere. Uite că se poate și fără să rămîi crăcănat de uimire! Și îmborțoșat de ditamai paradoxul contradicțional!

Ia să vă vedem, la schimb, argumentele academice, de înaltă ținută antelectuală, exprimate decent, ca o don’șoară de pension, nu neapărat tebecistă!


PS Știi cum ești matale, doamna? Taman ca politiceinii ăștia, cărora poți să le și urli un adevăr, că ei aud ce le convine și vorovesc la fel, alături cu poteca.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 22:38:26
         
 
  "Cum, la fel de tîmpite sunt, în matematică, operațiile cu numere negative."
(generalul Ioan Peia)

Domnul general,
Eu am scapat pe aceasta problema la sfarsitul clasei a patra. Cand am auzit ca in clasa a cincea vor sa ma invete si operatii cu numere negative, am renuntat la studii mai superioare. Deci incertitudinea existentiala in care va aflati dumneavoastra in momentul de fata se datoreste regimului comunist care imediat dupa ce eu mi-am terminat studiile a introdus obligativitatea scolarizarii de sapte ani. Dar tot ati scapat usor fiindca am auzit ca la liceu criminalul regim comunist a introdus si altfel de numere ca cele irationale (auzi, ce fel de numar e acela care nu stie sa judece) sau cele irealea (numere care nu exista?)
Cat priveste:
"Da’ cu înmulțirea cum mai e? Că înmulțești o datorie (un minus) cu o altă datorie (tot minus) și... iooote minunățieee: minus ori minus egal plus! – obții un ditamai activul la teșchereață!! Cum adică, bre, din dator, deveniși mare debitor?!
Sau, ca să băncuim oleacă: iei un iepure, care nici nu e, și cu o iepuroaică, la fel de inexistentă, îi bagi la prăsit, și obții taman o droaie de iepurici, care sunt, bine mersi, palpabili și jucuși nevoie-mare. Absurd! Da’, dar e logic, cum ai zice matale, cu omnisciența-ți demiurgică."
sa stiti ca si eu am studiat ani de zile problema inmultirii iepurilor. Si am ajuns la concluzia ca intradevar ceeace dumneavoastra va pare absurd, in anumite conditii, poate avea loc. Un iepure care nu mai exista fiindca a fost papat de un lup si o iepuroaica care a avut acelasi sfarsit tragic datorita dibaciei criminale exercitate de o vulpe (deci ablele victime sunt acum citate cu semn negativ) pot sa fie autorii unui cuib de iepurasi care exista (deci au semn pozitiv) daca crimele exercitate impotriva lor sau intamplat nu inainte ci dupa casatoria celor doi. Este adevarat ca iepurasii ramasi orfani nu au avut o copilarie foarte fericita, dar matematica nu se ocupa cu astfel de probleme sentimentale.
Cu tot respectul.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-01-05 21:49:52
         
 
  Însă, pentru că ne aflăm în subsolul textului distinsului tiraspolean, ca răspuns la întrebarea domnului Buricea, putem spune că textul, printr-un mimesis ipocrit (sintagma e de bine; pentru cine nu înțelege, detaliem)pune la zid destul de acid clișeele comportamentale, statusul unor personaje din realitatea promiscuă de astăzi și, așa cum spuneam în prima intervenție, reprezintă o satiră a manelismului poetic. Și una all seasons.

Textul denunță racilele și metehnele unei societăți parcă aflate în dezagregare. Sub pojghița unei abordări jucăuș rizibile sunt satirizate situații reale și clieșee stilistice.

Așadar distinse M. Buricea, are valori literare certe acest text. Și chiar dacă la prima lectură, ori în lectura unora, textul pare a fi un "amalgam de cuvinte, aruncate după un algoritm aleator" el, textul are valoare literară. Prin originalitate, prin stil și prin semnificație. Dacă ar fi să-l încadrez într-unul din cele două mari curente care s-au derulat de-a lungul timpului în creația literară, respectiv, mimesisul aristotelian și curentul crocean bazat pe dualitatea intuiție expresie, ei bine l-aș încadra în amândouă!

Dacă ar face și corectura "end" cu "and" eu, în clasa în care este, nu i-aș mai reproșa nimic. Pentru că are trimiteri culturale, are substanță de ordinul doi, trei, are originalitate, stil și, mai ales are semnificație. Dacă va fi cazul aș putea detalia și exemplifica.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 21:48:01
         
 
  Sigur că, în primă aproximație, DENOMINAȚIA a fost subiectul. Și la ea m-am referit și eu. Numai că denominația aceasta, ca semnificant are și un semnificat. Pentru o mai deplină înțelegere am făcut și în acest sens precizările necesare.

Eu râd copios la fiecare com. care mai apare când văd câtă canoneală pe domniile voastre să mai salvați ce se mai poate salva din această situație în care v-ați aruncat singuri! Scăldați-o, scăldați-o, lățiți-o, lungiți-o, poate se mai diluează. Dintr-o astfel de întâmplare se iese bărbătește. Îți asumi ceea ce ai scris, prezinți scuze și în viitor nu mai repeți. Constat însă proporțiile fabuloase pe care le ia cazul. Desființăm numerele negative, afurisim matematica, desființăm gramatica. Până și stilistica! Nu mi-am putut imagina că se poate absurdiza până acolo încât un exemplu clasic, adică de manual, care stă la baza definirii oximoronului, respectiv "tăcere elocventă" poate fi pus sub semnul întrebării! Ce material documentar extraordinar pentru distinsul Recheșan! Faptul în sine îmi aduce aminte de o schiță parcă a lui Cehov, în care un cetățean, aflat într-o sală de cinematograf? strănută în ceafa unui alt cetățean. Ce proporții apocaliptice ia gestul! Păcat că nu-mi amintesc să detaliez. Și îmi este și lene să mă duc să caut în bibliotecă!

PS. Chestia cu "domnișoară tebecistă" spune extrem de multe despre gusturile intelectuale ale domniei voastre și ale nu mai puțin distinsului Kosta! Îmi amintec exemplul pe care îl dădea Moisil când spunea cum să nu se procedeze într-o argumentație: de exemplu, spunea celebrul matematician, niciodată nu poți zice cuiva "nu ai dreptate pentru că ești tebecist" Tempi passati!

Aștept cu nerăbdare și alte comentarii inovativ-diluționale.

Vă doresc o seară frumoasă!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 21:10:53
         
 
  Dar ceea ce mă dixtrează pe mine foarte tare este mușchiu lu Rădulescu, foarte vioi cînd fu vorba să-mi radieze mie textul "Cîte mofturi pe capul lor, frate!", pen'că, cică, aș fi "pocit" numele unui băiețaș de vorbe goale, doar pt că am schimbat o literă, da' faptul că bramburicea se plimbă p-acilea cu numele lui pocit, cu tot, nu-l deranjă di loc.
Probabilșăn, că poetastrul ăla dă cartier s-a sesizat și a sărit cu lăcrămația pă Marele Editor, iar 'mnealui, hop-șa-șa! ca să-și arate pectoralii, dedu cu feleștocu-n baltă.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 20:21:57
         
 
  Bre doamna Helespontică,

Dacă asta ai priceput matale din fraza cu pricina, vin și precizez: nu conținutul termenului „algoritm” l-am contestat eu; nu specificitatea lui, nu metoda, ci NUMAI DENOMINAȚIA, care putea să fie mai limpede, căz doar matematica spre asta tinde. E ca și cum ai năși un chior cu apelativul de OCHILĂ, numai pentru că se uită mai dihai cu ochiul ălălalt decît restul muritorilor. Așa, ca Băsescu, par ex. Putea să-i zică oricum algoritmului ăla – chiar și „trivial”, cum, dealtfel, îl și numește pe unul, deși e cam în dodii și ăsta, cum, adică, trivial?!... transferăm tot setul carateriologic uman în teritoriul științelor exacte? E ridicol!

Deci, doamna, nu numai că am priceput despre ce e vorba ( pe vremuri, mestecînd și eu la matematicile zise superioare, în Facultățilii alea ali mele, atît cît m-a dus bibilica), dar dacă m-aș forța nițel să-mi amintesc povestea asta cu Făt-Frumos-Algoritmicul-Aleator, cred că aș putea să și reproduc teoria cu pricina. Chiar dacă, țin minte, m-a enervat și atunci numitul. Preferatele mele, în matematici, fiind teoriile cu un conținut filozofic implicit, cum ar fi analiza Fourier, spre pildă, care, după părerea mea, ar avea legături intime, încă nepuse în evidență, cu teoria de ultimă oră, în explicarea universului, prin unificare tuturor forțelor, teorie numită a corzilor. (nu a coardelor!!)

Revenind la oximoroane, - că tare-ți mai plac matale! – mie, „tăcerea” aia „elocvent㔠nu-mi prea miroase a oxi. Pentru asta, ar fi trebui să să egziste una exprimare, gen: tăcere... glăsuitoare, sau cam așa ceva. Ori elocvent, în dicșonăr, cică = care are darul de a expune frumos și convingător, grăitor, expresiv, demonstrativ.

Într-un singur loc este acceptată varianta: „care vorbește de la sine, fără a fi exprimat în cuvinte”, dar asta e ca și cum ai spune: „tăcere... mută”, carele miroase oleacă a pleonasmă, să moară Veta Grămătica!

Și să știi, doamna, că tot nu te împaci bine cu virgulele!...
Așa repede, repet și iar repet – oh, a cîta oară! - că vocativul se închide între ele. Așa cică un algoritm gramatical fefe banal!............. „Așa este distinse.” (Helena)



PS: Am murit de rîs la sintagma domnului Kosta: "domnișoară tebecistă". Asta da găselniță!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 20:16:09
         
 
  va reamintesc, Doamna Elena, ca puteti cere proprietarului (cu care vad ca aveti o gandire atat de similara incat ma gandesc cu spaima la ce fel de concluzii as putea trage) disparitia mea de pe site sau invalidarea comentariilor. Scrupulozitatea redactorilor sau editorilor acestei pagini este arhi-cunoscuta in acest sens, ei actionand uneori chiar fara ucaz de la imparatie. Evident, ati putea sugera, la urechea stanga a apropitarului chiar scaderea nivelului sau stergerea contului, in ce ma priveste, n-ar fi mare paguba! evident, de pierdut ar avea site-ul, vaduvit de cei pe care maestrul ii apeleaza cu "distinse", fiindu-i un fel de jena sa le zica direct "ciudatule". Chestie de delicatete!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-05 15:41:49
         
 
  Stimata doamna Elena,
Daca va simtiti excedata de limbajul meu (nu stiu cum altfel sa exprim acest simulacru de idee, absolut eufemistica) va cer scuze. In vremea mult-prea-indepartatei mele copilarii, apelativul "cucoana" era, ca sa zic ashea, "de bine". Singurele incriminate erau injuraturile, mai mult sau mai putin neaose, desi, intr-o anumita acceptiune, chiar si acelea erau pornite din exces de duiosie, mai ales cele adresate nevestei. Evident, cadrul restrans al acestei discutii exclusiv amicale nu permite extensii pe tema. daca insa aveti si alte sintagme care va zgaraie derma, auzul sau delicatetea, va rog sa le exprimati si eu promit sa le trec pe o lista de interdictii si cuvinte auto-reprimate, evident, in viitor. Pana in prezent, insa, atitudinea dumneavoastra de domnisoara tebecista nu face altceva decat sa incite la limbaj excesiv, cum bine il denumiti. Daca are vreo valoare, imi exprim, deoacmdata, unele scuze. Daca nu, nu si gata, o lasam decedata. S-auzim de lucruri fine.
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-05 15:36:37
         
 
  Er. "și ale"  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 13:43:03
         
 
  "Păi cînd vorbim de REGULI și ORDINE DATĂ, cum să mai anexăm și ideea de "aleatoriu", fără să picăm în cel mai ridicol caz de pleonastică... savantă!""

Așa este distinse. Fraza de mai sus nu are nimic de-a face cu vreun fel de contestație. În fond, este o adeziune pură, fenomenologic vorbind, nu-i așa? Despe oximorn ce să mai vorbim. V-a plăcut din prima dar ați vrut așa să vedeți dacă "ne prindem" noi.

Domnule Kosta, nu i-am luat apărarea domnului Buricea. Pur și simplu, mai mult ca studiu de caz, am luat atitudine față de încercarea de a scoate în afara limbajului a unei sintagme legitime atât în planul realității cât și în plan literar. Pentru că altfel ar fi putut fi alterată percepția și a altora care mai trec pe aici și, în special, a tinerilor.

PS. Sper să fi remarcat că în ciuda tuturor provocărilor și, să le denumesc eufemistic, exceselor de limbaj și de comportament ale domniei voastre și a distinsului domn, Ioan Peia, eu am păstrat un limbaj decent.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 13:41:31
         
 
  frazeoloagă  
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 13:05:16
         
 
  Și n-am contestat nimic, doamna, dar nu citiși cu atențiune!
Am și subliniat că e o expresie consacrată, dar, continui să cred, tîmpită!

Cum, la fel de tîmpite sunt, în matematică, operațiile cu numere negative.
Păi cum dracului să aduni un nimic... negativ cu un altul?!!
Ni se dă explicația hazlie, – logică, se zice – că e ca și cum ai aduna o datorie cu altă datorie și însumarea ar fi o datorie mai mare. Aduni (!!), adică, un minus din poznare cu alt minus din aceleași poznare și constați că ești falit.
Aha! Fie.
Da’ cu înmulțirea cum mai e? Că înmulțești o datorie (un minus) cu o altă datorie (tot minus) și... iooote minunățieee: minus ori minus egal plus! – obții un ditamai activul la teșchereață!! Cum adică, bre, din dator, deveniși mare debitor?!
Sau, ca să băncuim oleacă: iei un iepure, care nici nu e, și cu o iepuroaică, la fel de inexistentă, îi bagi la prăsit, și obții taman o droaie de iepurici, care sunt, bine mersi, palpabili și jucuși nevoie-mare. Absurd! Da’, dar e logic, cum ai zice matale, cu omnisciența-ți demiurgică.

Ca să nu mai vorbesc de ideea de plus și minus infinit. Cum... două infinituri? Ori e unul, mare și lat, ori nu e niciunul! Sau... de ce ar fi numai două infinituri și nu un infinit de infinituri? Egal distribuite la plus și minus.
Vei spune că e o convenție, că, în matematici, se operează cu foarte multe convenții. Ete, na! Păi convenție fu și euclidianismul, secole de-a rîndul. Pînă veniră hiperbolicii și elipticii și constatară că nu e așa. Mai mult, fiecare își poate închipui propria-i geometrie de cuhnie, pornind de la anume postulate, cine-l împiedică?

Da’, așa, ca o curiozitate: matale ce specialitate ai, de te dai fefe rotund, pe toate zonele cognitivo-scientifico-lingvistico-logico-oximoronico și nu mai știu cum? Și tot debitezi fel și fel de iesplicațiuni din astea, serioase, nevoie mare, că nu pot decît să stîrnească rîsul. Eu, măcar fac mișto acolo unde văd că se umflă tărîța credinței absolute la magnificienții de tot soiul, printre care te afli și matale. Da’ helenismul super-explicativ care vă caracterizeaz㠖 complet lipsit de simțul umorului și al ridicolului – manifestă, așa, o artă teatrală în gonflabilități explicative, că puteți foarte bine juca într-o piesă, precum „Prețioasele ridicole”.


 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 13:02:07
         
 
  Spatiul logic mi se pare un spatiu intrinsec gandirii, unul asadar aproape fictional, nematerial, caci despre natura materiala, palpabila, a gandirii, mi se pare ca inca n-am auzit pe nimeni pomenind. Desi, cine stie, metafizic vorbind... Oricum, eu as fi mai practic, mai maniheist, legand existenta de materialitate, e mai comod. in rest, algoritmul e ordonat, cert, gandit dinainte, aleatoriu este tot ce pica la zar, adica pur intamplator sau, daca vreti, generat intentionat ca atare, adica fortuit (de la zeita Fortuna, a norocului si deci, a intamplarii). nici chiar in sens larg n-as lega sintagma "spatiul logic" de existenta cotidiana, sunt mii de exemple care confirma, fara sa vrea, poate, ca existenta noastra cotidiana si logica n-au, vorba ceea, nici in clin, nici in maneca, cu logica sau macar cu bunul simt! Maestre, doamna Elena, n-o mai dati de gard, recunoasteti cinstit ca i-ati luat apararea confratelui bramburicea, motivele va privesc. ridicolul va dauneaza,kostanie, care recunoaste de fiecare data cand greseste dar o comite din ce in ce mai rar...!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-05 12:24:30
         
 
  Săr' mîinile și poimîinile, coana Elena!
Da', cu regretul de rigoare, țin să te anunț că matale faci parte din categoria celor care sunt ridicoli de sobri și monumentali atunci cînd cred că ceea ce spun ei este ultimul mare adevăr universal și au misia divină de a lămuri pe muritorii de rînd ce și cum, cu una-alta.
Altfel spus: ești o frazeoalogă ridicolă, doamna!
Nu ai observat, desigur (că nu le ai cu simțul ridicolului) dar "nivelul meu "argumentativ" se cheamă că iau în bîz㠖 mai pe directelea spus: la mișto! – frazeologia matale bombastică, de prefesor ex cathedra. Chiar crezi că dacă nu ne dăm mari manipulatori de vorbe gonflate, nu știm și noi despre ce se face vorbire? Păi savanți din ăștia, de operetă, ca matale, am păpat, la viața mea, cu duiumul, doamna, iar matale, săr'mîinile și răspoimîinile, nu ești decît o cîtime din glossolalicii cei... ăăă... "elocvenți"! (Oximorono-m-aș și n-am cui!)

Așa că las-o mai moale cu savantlîcurile, doamna, căci nu se cade să îngroși numărul caragialismelor dintotdeauna, că sunt destui prin românica.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 12:21:54
         
 
  Reiterez: a fost contestată legitimitatea expresiei "algoritm aleator" și oximoronului "algoritm aleator"

Întrebare: acum mai este ori nu? Dacă da, argumentați. Dacă nu problema este închisă.

Arborescent, colateral ori fără nicio legătură cu subiectul pot fi aduse în discuție oricâte teme dorește fiecare. Nerelevante însă pentru subiectul în sine.

Vă dores o zi frumoasă!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 11:52:44
         
 
  Am validat comentariul de mai jos pentru a putea observa și alții "nivelul" argumentativ al distinsului I. Peia!

Domnul care afirma "Algoritm... aleator???
Știu că sintagma e consacrată, dar asta nu o împiedică să fie tîmpită.
Dau definița algoritmului, din DEX:

„Ansamblu de REGULI și de OPERATORI pentru efectuarea unui sistem de operații într-o ordine dată... etc.”

Păi cînd vorbim de REGULI și ORDINE DATĂ, cum să mai anexăm și ideea de "aleatoriu", fără să picăm în cel mai ridicol caz de pleonastică... savantă!"

Domnul care, acum, nu înțelege că, latu sensu, "spațiul logic" reprezintă spațiul existențial!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-01-05 11:45:47
         
 
  in plan lingvistic si nu numai, "algoritm aleatoriu" suna ca dracu, iar bramburicea numai de ironie fina nu poate fi suspectat! asta, fiindca veni vorba!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-05 11:37:46
         
 
  Doamana Elena!
Constat cu satisfactie cat talent politic a lasat Dumnezeu unei doamne, poate CHIAR FARA SA FI FOST NEVOIE! Am o nedumerire: v-ati incercat elocventa in politica? O pasare imi sopteste ca ati avea un succes nebun, mai ales daca, pe langa stiinta intoarcerii adevarului in jumatate de adevar si a negrului in alb, la care vaz ca excelati, v-o fi dat doamne-doamne si gambe pe masura! Las a mai pomeni de alte accesorii, ca nu e subiectul discutiei! subiectul discutiei este cat de mestera sunteti in cosmetizarea realitatii. Parca aud un guvernant sau un presedinte (se stiu ei care) explicandu-mi cum moare el de grija mea si de aceea mi-a scazut salariul, ca s-o duc si eu mai bine. In rest, sa stiti, ca dama ati putea fi pasabila, iar ca politician...nu gasesc superlative! pe bune va zic, nu e la misto!
acuma, sa nu intelegeti cumva ca v-as admira, ca nu e cazul. S-auzim de chestii fine!
 
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-05 11:35:52
         
 
  „Observ că, în sfârșit, lumea s-a lămurit.
Prin urmare, dacă mai există cineva care neagă legitimitatea, în spațiul logic, a expresiei "algoritm aleator" să o spună. (doamna Helena Hermafrodita)


Să vedem, dară, în ce const㠄lămurirea” noastră, după ce ni s-a expus geniala explicațiune de mai jos:

„În planul logic putem avea algoritmi de generare sunete, As1-n, algoritmi de generare imagini, Ai1-n, algoritmi de combinare,Ac1-n, etc. Aceștia pot fi activați potrivit unei funcții aleatorii ori, mai riguros spus, de variabilă aleatoare. De exemplu As1; Ai3; Ai5; Ac3;Ac7; etc. etc. Adică prin activarea aleatorie a diverșilor algoritmi se pot obține, evident, efecte aleatorii.” (Tot Helena)


Deci, din prima aserțiune se opservă că disciplina care se ocupă cu studierea sunetelor, imaginilor, combinărilor și altor minunății este... LOGICA, neică!!
Și ca să ne fie, dracului, clar, ni se și exemplifică. Iote cum:
Deci, care va’ zică:
As1 este algoritm...ăăă...logic... dă sunte;
Ai1 – ...logic....dă imagine;
Ac1 – ... tot logic, da’ dă combinare și...și...șiiii...
etc1 – de etîcîuri!
Care algoritmi sunt puși în stare de virilitatea apppsolută de către foncția – foncție, coana Joițica – Coana Joițica, care... variază, pardon! aleatoriu la avansurile etimologico-savante ale Helenei. Care Helenă are următoarele și anume avataruri secundare: As1, Ai3, Ai5, Ac7, etc1...n, unde n este o variabilă aleatorie dă combinări dă imagini zgomotoase algo/ritmate logic, pîn care să opțin efecte tooot aleatorii, măi, măi!
Clar, nu?

Cît privește ironia lucido-aleatorie aruncată de preanumitul Buricea, apăi dacă luăm în calcul cantitatea de etilic pe cm cub de gîtlej, numai despre luciditate nu putem vorbi în atare situațiune.
Că așa zice Buffon despre bufoni: „"l’homme est le style".

Iată de ce ne-am străduit avan s㠄decelăm” procedeul infailibil al respectabilei doamne Helena, //tranzitivând, după o "rigoare întâmplătoare"//, atît de lipsiți de „natură perceptiv㔠fiindu noi, încît am citit cu gura căscată aleatoriu toate savantlîcutrile algoritmice ale distinsei.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 10:35:47
         
 
  Observ că, în sfârșit, lumea s-a lămurit.
Prin urmare, dacă mai există cineva care neagă legitimitatea, în spațiul logic, a expresiei "algoritm aleator" să o spună.

Iată și o trimitere: http://thor.info.uaic.ro/~dlucanu/cursuri/tpaa/resurse/rand-alg.pdf

Cu privire la percepția în plan literar a sintagmei "algoritm aleator" reiau precizarea pe care am făcut-o inițial: "percepția literară a sintagmei "algoritm aleator" care ne duce cu gândul la mult citata "tăcere elocventă"! Sigur algoritmul presupune rigoare, secvențe precise, proceduri, validare, operatori, etc. În timp ce "aleatoriu" înseamnă întâmplător, incert, nesigur, lax în raport cu setul de reguli algoritmice. Conștient ori nu, distinsul nostru coleg, M. Buricea a comis un "oximoron"" Aparenta incompatibilitate dintre componenta "riguros" [1] pe care o are algoritmul și componenta "întâmplător"[1] pe care o are cuvântul "aleator" generează procedeul stilistic menționat, respectiv, "oximoronul". [2] Într-un fel de "Ad usum Delphini" și invocând fraza de la care s-a plecat "Vreau să-i văd pe te toți europenii (sic!) care văd. în acest amalgam de cuvinte, aruncate după un algoritm aleator, valoarea literară!" sintagma "cuvinte aruncate după un algoritm aleator" reprezintă o ironie, îmi place să cred lucidă, așadar asumată conștient, de către domnul Buricea. Această ironie, stilistic, este indusă de oximoronul realizat astfel. Însă cum mai spuneam acum câteva zile, citându-l pe Buffon, "l’homme est le style". Iar percepția stilului poate fi supusă arbitrariului critic ori, de ce nu, opțiunii personale. Însă a nu decela acest procedeu aici aruncarea cuvintelor după un "algoritm aleator" adică, tranzitivând, după o "rigoare întâmplătoare" mi se pare cel puțin o lipsă de natură perceptivă [3]

PS. În rest, trimiterile la pseudonime, matematică, fețe, sarmale, cucoană, etc. acestea sunt “argumente” din categoria paiului de care înecatul, în disperare, se agață. Un fel de scame pe discurs. Așa că no coment.

Note:

[1] se subînțelege că sunt incluse și adiacentele
[2] Oximoron: e o fgura de stil care consta in asocierea ingenioasa si surprinzatoare, in aceeasi sintagma a doua cuvinte care exprima notiuni contradictorii
[3] Cineva mi-ar putea spune: bine, bine, dacă ați demonstrat legitimitatea expresiei “algoritm aleator” înseamnă că acele cuvinte care formează expresia nu sunt contradictorii. Adică nu pot forma un oximoron. În plan logico matematic nu. Însă, cum am exemplificat, în plan stilistic, da.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-05 09:55:13
         
 
  Nu ma pot adresa unei presupuse doamne (ma refer la gen, nu la comportament!)decat protocolar: deficiente de informare ai dumneata, cucoana, nu eu si in plus nici nu stii de gluma! Rusnacul latunski face misto ezac de limba engleza, scriind asa cum se pronunta sau, ma rog, cu oarecare aproximatie! el stie precis cum se scrie. Si pe subiectul celalalt, cu algoritmul, e deja clar, nu mai insist! Remarc o oarecare bulversare, poate de la sarmale ne-ecologice, doamnele suporta mai greu, mai ales daca porcul n-a fost asomat corespunzator, e posibil sa se fi stresat carnea.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-05 09:24:07
         
 
  1. Întrucît unul din avatarurile corbuliene ne califică drept "suficienți", mai pe șleau spus: proști, o rugăm pe distinsa avatar lingvistă/matematiciană să ne explice, mai pe înțelesul nostru, ce este acela un „algoritm trivial” și pe ce se bazează așa-zisa paradigmă a probelor aleatorii, care spune că o probă aleatorie dintr-o populație este adesea reprezentativă pentru întreaga populație.
Asta pentru că noi avem tendința, probabil eronată, de a crede că o probă aleatorie din avatarurile corbuliene este asemeni Europeei: adică un individ cu mai multe fețe, care face, adică, fețe-fețe!

2. A admite că formularea „algoritm aleatoriu” are, literar vorbind, față de oximoron, este ca și cum ai spune că sintagma „Corbu-Cristescu-Ștefan-Popescu vs. literatur㔠este un oximoron, adică avatarurile în cauză nu au nici în clin, nici în mînecă, pardon! cu literatura, dar, mai ales, cu poezia.
Care chiar așa și este, dar nu din pricină de oximoron, ci în mod natural, explicabil matematic prin teoria algoritmului trivial, algoritm care verifica, pentru orice a {l,..., p -1}, dacă a este factor „a” lui „n” are complexitatea exponențială în n = log2p
(nu știu dacă se reproduce exact, pe sait, formularea în cauză, dar complexitatea exponențială a avatarului Elena Ștefan ne-a lăsat, exponențial, cu gura căscată).


 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-05 00:10:54
         
 
  Suficiența, într-o discuție serioasă nu poate fi un argument.

Am spus clar și precis ce este un algoritm, ce este cu „aleatoriu” și cum sintagma “algoritm aleatoriu” este, în plan logic, o realitate îar în plan literar, un oximoron. În sens larg un algoritmul este o procedură. Am demonstrat printr-un exemplu accesibil, speram eu, legitimitatea utilizării expresiei „algoritm aleatoriu”. Dacă unii tot mai au nelămuriri îi rog, fie să contraargumenteze, fie să spună unde au dificultăți de înțelegere. Admit dreptul oricui la opțiune. Adică să-i placă ori nu. Însă nu poate fi respinsă o realitate legitimă așa, că vrea X ori Y!

Pentru domnul Kosta. Până să vă dați cu părerea despre posibila „confuzie” pe care aș face-o explicați vă rog la ce s-a referit autorul, distinsul coleg latunski, când a invocat „M end S” coroborați cu titlul și cu gumele și apoi vedeți dacă am dreptate când îi spun că a greșit scriind „end” când de fapt trebuia să scrie „and” ori „&” ori +. Parcă vi s-a mai spus distinse domn, pe acest site, să evitați zonele în care aveți deficiențe informaționale. Îl puteți contacta chiar pe autor întru luminare.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-04 21:56:44
         
 
  "Poate obții alcool pur, 100%, să-ți îmbălsămezi creierul, să-l achiziționeze ăia de la Minovici și să-l așeze alături de scula lui Terente, pentru a ilustra două artefacte strălucite de erecție mentaloidă."
(generalul Ioan Peia adresandu-se vecinului meu Mihail Buricea)

Domnul general
Una este sa va legati de domnul Mihail Buricea care poate sa se apere si alta este sa va legati de cel mai mare si important monument biologic creat de Poporul Roman. Faptul ca aceasta inegalabila creatie este lipsita de apararea fostului ei manauitor nu va da dreptul sa o atacati. Putin respect pentru valorile neamului nu v-ar strica.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-01-04 18:18:02
         
 
  "Algoritmul aleator" m-a dus cu gandul la o poezie scrisa de mine in care mentionam de "haosul in care nimic nu e intamplator". Poate au mai zis-o si altii, dar din punct de vedere poetic eu asa mi-l explic.  
Postat de catre Carmen Zaniciuc la data de 2012-01-04 15:38:05
         
 
  Algoritmul prin insasi definitia sa e un drum stabilit, deja programat, care stabileste toate variantele prin care poate circula o procedura, pentru obtinerea unui rezultat. Un ALGORITM POATE SA CONTINA VARIABILE GENERATE CU UN PROCES DE TIP 'RANDOM' CARE POATE OBTINE VALORI ALEATORII. in anumite conditii. Nu extind aceasta discutie. Dar expresia "algoritm aleatoriu", vorba unui ante-vorbitor cunoscut sub numele de Fara Gat, "suna ca dracu!". Poate ca va amintiti!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-04 14:42:32
         
 
  Stiti ce? daca asta aduce mai multa pace in sufletul coanei Ioropeea, hai sa negociem si sa zicem ca e bine si asa! Pana la urma, am cunoscut un prof de gramatica romaneasca veche care avea o expresie si mai impaciuitorista: pana la 50, spunem si "sunt" si "este", ca doar nu e multe! Peste 50 insa, ziceti "sunt", ca e destule! Mirat as fi sa auz ce crede dom profesor universitar corbu despre astea. Da' nu ma mir prea tare, stiti dvs. de ce!  
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-04 14:38:47
         
 
  In plan semantic, adica in planul coerentei exprimarii, algoritm e una si "aleator" e "la intamplare, adica "la zaruri" (alea, lat. cf. alea jacta est! - zarurile au fost aruncate)adica asa cum o pica. N-are a face coada vacii cu sacaua primariei! Evident, in programarea calculatoarelor exista diverse metode de generare de variabile aleatorii, care pot crea o evolutie imprevizibila a altor variabile pe care acelea le influenteaza dar asta nu inseamna ca algoritmul in sine e aleator ci contine variabile de acest tip. E adevarat, corb la ...profesor universitar nu scoate ochii, dar cand e vorba de limbisti, lasati-i pe ei sa se ocupe de semantica si de balariile adiacente! Cat despre dom' bramburicea, dumnealui e paralel cu semantica si nu-i poti cere mare lucru, doamna elena stefan face o confuzie din eroare, ca si in cazul sintagmei M end S unde e valabila alta expresie, de crunta celebritate: "monsiu crie, monsiu zicim...", daca va amintiti. DACA NU, LASATI-O DECEDATA.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-01-04 14:32:33
         
 
  Distinse latunski, aveți o eroare de grafie în ultimul vers: "M and S" nu "end" care, ca să înțelegeți mai bine, în limba care vă este atât de apropiată, înseamnă конец!

Evident că este legitimă atât în spațiul logicii cât și în planul pecepției literare sintagma "algoritm aleator" În planul logic putem avea algoritmi de generare sunete, As1-n, algoritmi de generare imagini, Ai1-n, algoritmi de combinare,Ac1-n, etc. Aceștia pot fi activați potrivit unei funcții aleatorii ori, mai riguros spus, de variabilă aleatoare. De exemplu As1; Ai3; Ai5; Ac3;Ac7; etc. etc. Adică prin activarea aleatorie a diverșilor algoritmi se pot obține, evident, efecte aleatorii.

Însă mai imporatntă mi se pare percepția literară a sintagmei "algoritm aleator" care ne duce cu gândul la mult citata "tăcere elocventă"! Sigur algoritmul presupune rigoare, secvențe precise, proceduri, validare, operatori, etc. În timp ce "aleatoriu" înseamnă întâmplător, incert, nesigur, lax în raport cu setul de reguli algoritmice. Conștient ori nu, distinsul nostru coleg, M. Buricea a comis un "oximoron" Probabil fiindcă versurile au un mimesis al unor diverși "algoritmi cratori" de la "algoritmul manelei" până la "algoritmul circulației pe drumurile publice". Însă prezența lor în text este, cum se poate observa, aleatorie.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-04 12:44:29
         
 
  E clar.
Acum ești pe drojdie, bramburel.
Tele/empatizezi cu ălălalt bețiv notoriu, devreme ce-l evoci.
Bramb, am făcut și eu matematici superioare, dar asta nu mă împiedică să înghit totul pe nemestecate. Formula aia tot tîmpită rămîne, oricine ar fi folosit-o.
Tu spui de marele și tarele, eu îți zic de "prințul matematicii", care nu cred că știi cine e.
Mai bine uită-te încă o dată în fundul sticlei și extrage-i rărdăcina cubică. Poate obții alcool pur, 100%, să-ți îmbălsămezi creierul, să-l achiziționeze ăia de la Minovici și să-l așeze alături de scula lui Terente, pentru a ilustra două artefacte strălucite de erecție mentaloidă.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-04 01:13:02
         
 
  Piei, Pieia, rămane cum ai stabilit în seara aceea cu EV...
Din păcate ești departe de teoria algoritmilor...
Dacă te-a dus vreodată capul să înțelegi matematica îți recomand cele 5 vol ale marelui Knuth...
Există acolo si algoritmi pe spații aleatoare...și chiar algoritmi care se lansează și execută operații aleatoare...
Prea te dai că le știi pe toate, Pieia!
rămane cum ai stabilit în seara aceea cu EV...
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2012-01-04 00:07:43
         
 
  Algoritm... aleator???
Știu că sintagma e consacrată, dar asta nu o împiedică să fie tîmpită.
Dau definița algoritmului, din DEX:

„Ansamblu de REGULI și de OPERATORI pentru efectuarea unui sistem de operații într-o ordine dată... etc.”

Păi cînd vorbim de REGULI și ORDINE DATĂ, cum să mai anexăm și ideea de "aleatoriu", fără să picăm în cel mai ridicol caz de pleonastică... savantă!

Bramburiceo,
Nu te mai forța, că nu ai cum pricepe.
Mai bine uită-te în fundul sticlei, poate găsești acolo interpretarea corectă a ceea ce ți se pare de neînțeles!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-03 22:20:15
         
 
  Este o satiră a manelismului poetic. Și una all seasons. (a se vedea ultimul vers)  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-01-03 14:16:42
         
 
  Vreau să-i văd pe te toți europenii care descoperă, în acest amalgam de cuvinte, aruncate după un algoritm aleator, valoarea literară!  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2012-01-03 13:43:30
         
 
  Vreau să-i văd pe te toți europenii care văd. în acest amalgam de cuvinte, aruncate după un algoritm
aleator, valoarea literară!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2012-01-03 13:41:58
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE