FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Stimate domnule Ioan Peia
Text postat de Stelian Platon
Stimate Domnule Ioan Peia,

Dați-mi voie sa-mi exprim bucuria ca in sfârsit am cui sa ma adresez sincer cand spun cuvântul „Domn”, si nu doar protocolar.
Datorez acest fapt clipelor in care citesc ce postați dv. Cand îți plac faptele unui om, fara sa vrei îți spui: „uite domne că așa este Uite domne cum ar trebui să gandim”.
Eu sunt uluit de gândirea atat de superfluă a unor personaje, care altfel sunt cu pretentii de oameni destupați. De exemplu un domn care vi se adreseaza cu un cvasi respect spune ca după părerea dumnealui cuvântul „umanitate” l-ar înlocui cu „omenie”. Citind mai departe am observat ca nu e o glumă ci vorbeste foarte afectat de rezultatul propriei filozofii. Nu-i dau nici un îndemn, dar daca ar mai folosi pentru binele sau si Dex-ul din cand in cand, mai ca nu i-ar prinde rău. Are chiar aliați în ce priveste modul de observare a situației speciale din țară. Mereu ma intreb cum asemenea oameni reusesc sa pătrundă dand din coate, până la linia din față. Consider dureros ca oameni de la care ar trebui sa avem pretenții sar in sus excitați de dragostea de patrie, si nu vad realitatea trista. Avem obligatia sa privim faptele neavenite, mai abitir ca pe cele pozitive, în general. Pentru ca răul se raspândeste rapid si inseamnă RĂU, si inseamna dezintegrare in cele din urma. Cand un stat nu mai are legi, instituții, agricultura, industrie, sanatate, educatie, cum putem sa sarim accidentati ca tara trebuie lăudata nu bârfită. In viziunea unor astfel de oameni, semnalarea unor greșeli, dezastre mai ales, inseamna ca este denigrator cel ce o face si de ce nu transfug și tradator. Adica eu care nu sunt in tara, de unde stiu, nu este tara mea ca nu am acte pe ea, si de ce nu ajut in loc sa o denigrez. Mi-ar fi rusine sa lucrez intr-un birou cu asemenea manelisti. Domniile lor califica cei peste un milion de români plecati la munca in Italia si nu doar acolo, ce? Ca gestul lor este denigrator, tradator, sunt transfugi pentru ca nu au ramas acasă sa ajute tara.
Mi-au recomandat sa nu mai stau in fata televizorului ci sa merg in biblioteci, cenacluri, etc. Ca prin tv sunt derutat, aflu neadevaruri si sunt limitat, in ce priveste situația mandrei nostre tari. Eu insa le recomand acestora sa iasa din spatiul limitat in care cred ca-si procura toata hrana spirituala. Adica au nevoie si de televizor si de toate mijloacele de presa si informare a populatiei, pentru a afla si ei care este situatia tarii astazi. Le-o spun fara tagada, tara e deja impărtita in voievodate si cnezate, sectoare care apartin clanurilor, tiganesti, presedintilor de consilii judetene, primari etc. Fiecare parlamentar si om politic are in spate o grupare de interlopi care actioneaza după criterii stabilite. Palate chiar si de aur au țiganii si infractorii cu license. Orice infractor apartinator unei grupări (sunt putini independenti), scapă de pedeapsa, este transferat in locul unde exista comisii de judecată apartinătoare parlamentarului sau omului politic caruia îi slujeste individul presupus faptaș. Ardealul este deja luat de UDMR in timp ce noi ne mandrim ca suntem un exemplu de natiune care stie sa conlocuiasca cu minoritațile. Altă mândrie... Pentru Europa nu mai contam cu nimic. Si nu intru acum in alte aspecte. Somnorosii care au indraznit sa intre pe acest site si care latră ca sa faca impresie ca-i doare tara, merita alungati pentru invechitele si uzatele lor idei numite eroism, patriotism cât si pentru modul josnic si pueril în care văd viața. Reminiscența lor este unul din obstacolele ne netrecut si care țin închisi ochii multora. Ei sunt din cei de altadat care stiau ca pot s-o duca si mai bine daca ofteaza pentru tară. Fecalele cu care ei alterează atmosfera acestui site, ar trebui sa si le ducă la casa lor si acolo, si numai acolo sa traseze drumul pe care ei cred ca merg spre mai bine.
Sa ma iertati stimate domn Peia ca am sarit pentru aceeasi idee ca a dv. dar nu am putut sa mai astept, pentru ca m-au jignit mahalageste, cand am publicat aci scrisorile a doua cunostinte care mi-au facut cunoscut aspecte dezgustatoare din tara, desi eu stiam si sunt mâhnit de mult pentru această temă. Ca sa îmi jigneasca familia facand referiri la sotia mea pe care nu o cunoaste nimeni...
Una e sa nu fii de acord cu o idee pe un site si alta e sa vorbesti de familia cuiva pentru ca nu-ți place cum scrie și cu care nu ai nici o tangenta. Oricum nu se vorbeste asa ceva in conduita unui intelectual. Acest tovarăș care mi s-a adresat la acest mod, are un imens noroc: sunt departe de el. In tara as fi fost aproape de oriunde.
Doresc succes site-ului, iar dv. personal Un An Nou Fericit!
Stelian Platon
New York 30/12/11

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule Platon,
Mai întîi, fac o mică digresiune, care nu are legătură cu subiectul, dar care e menită a introduce o ușoară undă de relaxare în problemă. Desigur, „numele” pe care-l afișați este un pseudonim, și pentru că, adresîndu-te unui pseudonim, s-ar putea spune că te conversezi cu nimeni, îmi pot permite să fac următoarea observație: după cum știți, de-a-lungul istoriei cugetării (pe o distanță de cca 1850 de ani) au fost trei filozofi care au purtat relativ același nume și au făcut parte din aproximativ aceeași familie metafizică: platonismul, respectiv neoplatonismul. Aceștia sunt: Platon, Plotin și Plethon. Ei bine, de la „Dialogurile” platonice, trecînd prin „Enneadele” plotinice și sfîrșind cu eticismele plethoniene, o parte din lume a considerat că NUMAI pornind de la „idee” poți ajunge a te lumina înspre cele ale trăirii, iar nu invers. Nu bălăcindu-te extaziat, adică, în mocirla existenței și afișînd plenitudinea unei fericiri primitive, de animăluș bio/volițional. În clasa asta se înscriu „instinctivii” care, lăsîndu-se pradă propriilor porniri, fac figură de primate, aflate încă la originea evoluției... mamei lor!
(Vezi, printre altele, bețivii ordinari, care-și îneacă creierii în alcool și care își fac un titlu de glorie din acest exercițiu perpetuu! E unu’ și pe aici care borăște, cînd și cînd, cîte o cugetare trumentată, către nu’ș ce iubită cu cinci deștete!...)

Deci, dacă v-ați luat pseudonimul de Platon, înseamnă, cel puțin în intenție, că nu faceți parte din categoria de indivizi care „gîndesc” cu bulbul rahidian. Ceea ce-i bine, – altfel nu v-aș fi răspuns, nu în nota aceasta, chiar dacă v-ați fi adresat, ca acum, direct mie-mi.

Dar să subliniez, mai întîi, căci așa e fair, ceea ce mă indispune la domnia-voastră, și nu numai: faptul că ați spălat putina, cum se spune pe la noi (dacă vă mai amintiți) despre cei care părăsesc locul bătăliei, lăsîndu-i pe cei rămași să se descurce, dracului, cum or ști și or putea. Asta se cam numește, cu toate scuzele de rigoare, taman „trădare”. Și, în subsidiar, un fel de „mă doare-n dos” de cei care se zbat în mizeria morală și materială a locului. V-ați pus la adăpost, domnule Platon, altfel spus. Nu sunteți singurul, dealtfel. Am purtat o serie de polemici cu indivizi de același statut, de prin partea hailaltă a lacului nautic, prizăriți și pe aici, internautic, cu limba lor românească stricată, pe care o jignesc a doua oară, siluind-o, după ce au mai ofensat-o odată (o dată), părăsind-o. Ba, mai mult, își permit să ne dea lecții, de acolo, din sînurile lu Avram-Cel-Tuciuriu... strămoșul lor!!

Dar, precum am mai zis, nu contează din gura cui este rostit un adevăr, dacă el exprimă realitatea cea mai neaoșă. Deci, fără să vă scuz, spun doar: aveți deplină dreptate! De fapt, nu dv., ci amicii care v-au informat despre situația nenorocită din țară. Dar să nu îndrăzniți a ne dăscăli! Numai NOI avem dreptul de a ne pune la zid, pentru a ne trezi, dracului, odată!...

De multe ori m-am întrebat cum a fost posibil comunismul NOSTRU, căci el a fost specific românesc, adică mizerabil, umil, servil – față de Mai-Marii de la Răsărit – și agresiv, grosier, intens-abuziv față de proprii-i supuși.
Cum a fost posibil?
Iată cum: taman cum este posibil, azi, băsismul. Printr-o liotă de indivizi, încărcați de tupeu pînă la refuz, cupizi și meschini, complet lipsiți de scrupule, ca să nu mai vorbesc de cultură socială și politică, indivizi care au invadat, ca omizile, zonele puterii. S-au strîns ciotcă în jurul Marelui Cîrmaci – un pirat contrabandist, ajuns pe uscat, din dorința de a cotropi și zone mai puțin fluide. Iată cum am ajuns, astfel, din nou, țara bunului plac și a regulilor arbitrare.

Dar de ce i s-a permis năucului acest lucru?
Simplu: pentru că populul care i-a netezit accesul la tronul de bulibașă este alcătuit exact din aceeași fibră morală ca și el, ca și ei. Căci, dacă tai o bucățică reprezentativă dintr-un cîrnat stricat, acea bucățică tot ca întregul este, adică stricată.
Altfel fiind, am fi arătat și noi ca țările serioase.
De fapt, în pipernicita noastră istorie, ne-au salvat doi regi nemți de la disoluție, căci, dacă nu, azi, eram trei provincii a trei țări vecine și avide de a ne hăpăi.
Și nimic mai mult.

Pe scurt, adevărul gol-goluț.

Inflamați-vă, patrioților de ocazie!...

PS: Atenție la gramatica elementară a limbii române, domnule Platon!
Vedeți dacă nu mai respirați aerul locului?!...
Ce e drept, sunt și pe aici o sumedenie de indivizi – români sadea, deh! – care habar nu au de regulile de scriere și se cred ditamai scriitorii! Ba se și dau astfel, fiind și membrii ai Uniunii!!...

 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-12-31 14:33:24
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE