FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cazual
Text postat de Bot Eugen
Frici animalice; Fiara




Nu privi înapoi, îmi spuneam
în timp ce-mi luam rămas bun
de la ai mei.
M-așterneam la drum după aceea
înspre celălalt capăt de noapte,
străbăteam orașul pustiu,
el își croia cale prin deșertul din mine,
fiecare din noi fiind însoțit de
rătăciții și-ntârziații săi de elită.
Din când în când,
ne cercetam reciproc
fața nevăzută până-ajungeam
să ne repetăm
unul celuilalt până la saturație:
Nu privi înapoi,
vine o vreme când
nu mai avem ochi să ne vedem,
nici urechi să ne-ascultăm,
vine o vreme, prietene, când
nu mai avem
nimic să ne spunem.
În ăst timp troleibuzul vuia,
tăcerea își ascuțea colții în mine
și o femeie cu bube-mi surâdea
de sub masca de farduri,
cu mâna întinsă implorându-mă
să-i plătesc,
în numele umanității,
prețul unui bilet pentru
călătoria mea sprâncenată.



* * *



Coboram treptele unui pasaj,
urcam după o scară din subteran către ceruri,
treceam de mână cu amintirea
pe sub luminițele lui Moș Crăciun;
mă lăsam pe sub ele purtat de propria umbră-n spinare,
tot așa cum odinioară un copil printre vise purtat se lăsa
de propriul său tată pe umeri;
mă uitam înainte și vedeam cum sclipesc
printre fulgii de nea, în întuneric,
ochii unui demon – cât lumea de vechi.
M-apropiam de răscruce, atunci când l-am zărit.
Se zbătea pe trotuar într-o baltă de sânge.
Nu era decât un pui de cățea. Pe cealaltă parte
se agita, nerăbdătoare să traverseze strada, o haită.
Între mine și ea zburau mașini încolo și-ncoace, vuiau
ape tulburi, în timp ce tăcerea – un lup bătrân –
își ascuțea în pieptul meu ghearele, gata de bătaie.



Ajuns în dreptul gării, o cotisem la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcuse verde,
haita o rupse la goană,
pregătită să rupă din țânc,
pregătită să rupă din propriul său trup;
eu treceam netulburat cu geanta pe umăr
printre țipete de carne sfâșiată,
printre ecouri de sărbătoare,
pe sub luminițele lui Moș Crăciun,
pe sub felinare;
umbra se-apropia cu pași repezi de mine,
gata să mă ajungă din urmă, să mă depășească
și să mă doboare
cu ușurința vântoasei care smulge
frunzele din crengi, crengile din arbori,
arborii din rădăcini, rădăcinile din pământ,
pământul de sub picioare…
Nu privi înapoi, îmi spuneam, s-o vezi pe moarte
cum te înghite cu ochii, pleoape cu dinți
scrâșnesc de foame și frig
în inima acestei nopți de ianuarie…


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Radu, apreciez efortul și răbdarea de care ai dat dovadă, aplecându-te peste acest text. Am ținut cont de observațiile tale și am operat ceva modificări.
Am lăsat însă verbul repetitiv „a rupe” din anumite considerente(pune accent pe o idee anume din context, apoi nu am găsit altceva(un verb) mai bun la îndemână care să exprime cu o intensitate asemănătoare ceea ce am vrut să exprime, o lege a junglei poate). Oricum, mulțumesc pentru vot și lectură.

Sărbători fericite,
Eugen.


 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-12-23 20:53:04
         
 
  eugen, ultima impresie e bună. dar ca de obicei, nu ești atent la detalii. de ex, "cu strângere de inimă-n gând" e o prostie; "bătrânii părinți" e fumată rău, scrie și tu "de la ai mei"; ochii unui demon – cât lumea de veche / poate "de vechi". foarte aiurea stau și timpurile verbale, de ex mai jos:

"M-apropiam de răscruce, atunci când îl zărisem".

"Ajuns în dreptul gării, o cotisem la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcu verde,
haita o rupse la goană,
pregătită să rupă din țânc,
pregătită să rupă din propriul său trup;
eu treceam netulburat cu geanta pe umăr"

unde eu unul aș fi scris:

"M-apropiam de răscruce, atunci când l-am zărit".

"Ajuns în dreptul gării, am luat-o la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcuse verde,
haita țâșnise,
pregătită să rupă din țânc,
din propriul său trup;
treceam netulburat cu geanta pe umăr"

etc

dar una peste alta mi-a plăcut

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-12-23 11:13:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE