| 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
          
           
             | 
             
              Sonet 242 (CCCXII)               | 
             | 
          
           
             | 
                        Text 
                postat de  
                Cristian Vasiliu                  | 
             | 
          
           
             | 
             
              Credeam fierbinte-n toate minciunile mințite 
De buza ta `nroșită ca pielea unui măr, 
Dar iată: mi-e credința atâta de cuminte, 
Că dragostea din vorbe-ți se face adevăr. 
Se face duh ce iartă aceasta coastă ruptă 
Și-ți intră ca o pace în suflet și-n plămâni; 
Se face trup, iar carnea-i cu carnea ta se luptă
 
Și de acum căderea poți doar să o amâni. 
Nu-i un păcat această mirabilă-ntâmplare!; 
Nici moartea o sentință că știm și suntem vii! 
O să se împlinească demonica lucrare 
A șarpelui doar mâine, când ne vom despărți. 
  Acum, când adevărul îl am și-l înțeleg, 
  Tânjesc după minciuna ce mă făcea întreg.                | 
             | 
          
		   
             | 
             
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                  | 
             | 
          
		   
             | 
             
			                Text anterior 
								     				
				                Text urmator 
				                 | 
             | 
          
		             
             | 
             
              Nu puteti adauga comentarii acestui text  DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! | 
             | 
          
                     
             | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
            Comentariile 
              userilor | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
                     
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              surprinzătoare neglijența cu care a fost redactat acest al 242 sonet vasilian;rime străpezite, un ritm searbăd, imagini terne...dar dincolo de o impresie subiectivă, dincolo de plictisul celui care nu gustă genul, e tema neconsolidată, condiție obligatorie aș zice eu cînd te-apuci de compunerea unui sonet.               | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Dragoș Iovan               la data de  
              2011-12-08 11:45:58               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              "Credeam fierbinte-n toate minciunile mințite" 
Negarea negatiei:  
minciunile mințite=adevaruri?               | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Mihail Buricea               la data de  
              2011-12-08 10:14:56               | 
             | 
             | 
          
		  		   
             | 
             
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                  | 
             | 
			 | 
          
		   
             | 
            
			 
			                Text anterior 
								     				
				                Text urmator 
							
			
			 | 
             | 
             |