|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 242 (CCCXII) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Credeam fierbinte-n toate minciunile mințite
De buza ta `nroșită ca pielea unui măr,
Dar iată: mi-e credința atâta de cuminte,
Că dragostea din vorbe-ți se face adevăr.
Se face duh ce iartă aceasta coastă ruptă
Și-ți intră ca o pace în suflet și-n plămâni;
Se face trup, iar carnea-i cu carnea ta se luptă
Și de acum căderea poți doar să o amâni.
Nu-i un păcat această mirabilă-ntâmplare!;
Nici moartea o sentință că știm și suntem vii!
O să se împlinească demonica lucrare
A șarpelui doar mâine, când ne vom despărți.
Acum, când adevărul îl am și-l înțeleg,
Tânjesc după minciuna ce mă făcea întreg. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
surprinzătoare neglijența cu care a fost redactat acest al 242 sonet vasilian;rime străpezite, un ritm searbăd, imagini terne...dar dincolo de o impresie subiectivă, dincolo de plictisul celui care nu gustă genul, e tema neconsolidată, condiție obligatorie aș zice eu cînd te-apuci de compunerea unui sonet. |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2011-12-08 11:45:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Credeam fierbinte-n toate minciunile mințite"
Negarea negatiei:
minciunile mințite=adevaruri? |
|
|
|
Postat
de catre
Mihail Buricea la data de
2011-12-08 10:14:56 |
|
|