FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Penumbra pumnului binevoitor(II)
Text postat de Bot Eugen
sau (im)pactul cu palmele negre - varianta finală


neori te trezești în brațele mele
cu o senzație vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar neînvins:



În inima nopții,la mine în piept,
cei doi frați siamezi se încleștează
într-o îmbrățișare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.



Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina
și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopțile de noiembrie.



Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniștesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează fratele său îndoliat
să-și reîntregească
inima neagră cu gândul
pe albul foilor de hârtie.



Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleștează
într-o îmbrățișare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…



Tu te trezești din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc
neliniștea ca pe o poveste cu un sfârșit care
se scrie sub mâna mea singur pe sine
de-o viață.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Postez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.

Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzație vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar neînvins:

În inima nopții,la mine în piept,
cei doi frați siamezi se încleștează
într-o îmbrățișare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.

Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopțile de noiembrie.

Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniștesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.

Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleștează
într-o îmbrățișare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…

Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.

Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.

Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-12-12 01:51:23
         
 
  erată: pușinele - puținele  
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-12-04 22:11:42
         
 
  Radu, mulțumesc pentru semn și opinie, zic eu, pertinentă, una din pușinele de pe aici în care încep să am încredere. Am ținut cont de ea și am operat modificări acolo unde am considerat că e cazul. Postez varianta finala(revăzută adică) aici, la subsol, ca să rămână varianta inițială(pentru comparație) acolo sus, unde îi e locul.

Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzație vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar neînvins:



În inima nopții,la mine în piept,
cei doi frați siamezi se încleștează
într-o îmbrățișare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.



Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopțile de noiembrie.



Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniștesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.



Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleștează
într-o îmbrățișare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…



Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine



Te mai aștept cu păreri pertinente

Toate cele bune,
Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-12-04 18:53:57
         
 
  ei, na... dacă ai prins-o tu, luminează-mă.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-12-02 19:37:39
         
 
  si iar n-ai prins ideea, stefanescule!  
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2011-12-02 19:31:08
         
 
  eugen, aici, aceeași chestie.
e nevoie de o exprimare mai concentrată, și ceva mai atentă la detalii.
de ex:
"Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci mă trezești din somn
și mă implori să nu mai dorm strâns
în nopțile lungi de noiembrie."

ai aici de 2 ori "somn" și o dată "dorm", e mult.
mai e "pe mine... încearcă să mă sugrume" / repetiția pronumelui personal se simte și ea.
și "nopți lungi de noiembrie" - e un truism, toată lumea știe că nopțile de noiembrie sunt lungi

poți reformula în multe feluri fără să pierzi nimic, dimpotrivă, de ex.

alteori
în nopțile de noiembrie
visezi cum
o umbră încearcă să mă sugrume în somn
atunci ne trezești
și ne implori să nu mai dormim
îmbrățișați

(ceva de genul ăsta, "ne", fiindcă e vorba de frații siamezi)

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-12-02 19:23:19
         
 
  Viktor, ideea din text a rămas aceeași
(http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=34581)

Nu am făcut decât să aduc pe ici colo niște modificări/ajustări în discurs. Deci chestia cu „potrivirea din condei și nu din trăire” nu-și are rostul ... Nu prea am înțeles unde vezi tu că eu îmi explic textele?

toate cele bune,
Eugen
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-12-02 00:08:42
         
 
  voi, cei care mai și greșiți; și care nu sînteți geniali: vă rog să-mi iertați ultima cacofonie!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-12-01 22:16:43
         
 
  Concluzia mea: este un text bun, nu mai am nimic de spus! Nici acum, nici mai vreodată!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-12-01 22:10:19
         
 
  Nici Eminovici la Junimea nu putea replica, cînd "caracuda" arunca în el cu perne. Și au trecut 150 de ani. Să fim serioși și receptivi!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-12-01 22:08:09
         
 
  Aia-mi place la tine, că trebuie să-ți explici textele și să ne consideri puțin...puțin....ba chiar mai mult.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-12-01 22:05:26
         
 
  Dar, varianta finală sună ca la Virgil Ianțu; ori e răspuns corect, ori e o variantă intermediară, moi daragoi Eugen. Că aici aproape ai potrivit-o (din condei, măi, nu din viață!). Acolo-i mai greu!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-12-01 22:03:24
         
 
  Latunski, textul a fost dedicat unei persoane de sex opus(nu știu dacă e sau nu naratoare, n-are importanță). Cred și eu la fel de sincer(în calitatea mea de autor), că textul de mai sus, în varianta lui actuală transmite ... atât cât trebuie și ce trebuie. Și mai cred că un text bun nu trebuie să-i dea mură în gură cititorului său o idee/trăire/imagine etc.. Un text bun sugerează, este unul susceptibil de mai multe interpretări. Și mai cred că e un text peste media a ceea ce se scrie pe acest site de o vreme.

Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-12-01 22:00:42
         
 
  Domnule Liviu S. Bordaș, cu regrete eternale, nu pot să fiu de acord cu domnia-voastră. Vă explic de ce, cînd o să vă vizitez la birou. Vă rog să-mi comunicați programul.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-12-01 21:57:45
         
 
  Cred, sincer cred, că ar trebui să schimbi naratorul în naratoare; cineva are de spus ceva aici, dar nu-i vocea potrivită.
Benzinește, scînteiește, dar nu pornește. Bujiile-s uscate, carburatoru-i nou, o fi o conductă înfundată? O fi netrăire intensă? (nașpa !).
Pe guma mea, promiți că poți! Mai scurt, mai concis!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-12-01 21:41:35
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Liviu, citește mai atent și vei vedea că e vorba de unul și același piept.

Varianta inițială a acestui text se află aici pe europeea, publicată cu vreo 2 ani în urmă.

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=34581

Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-12-01 21:33:19
         
 
  Dacă se scrie singur, sunt convins că nu se poate scrie decît pe sine.

Mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii. Monumental. Ce poate face, domnule, o simplă inversiune.

Iar frații aceia siamezi, hmm..., cam nestatornici. Cînd într-un piept, cînd în celălalt...

PS Unde am putea citi varianta/variantele intermediară/intermediare?

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-12-01 21:25:03
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE