FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Paradox in universul existentei
Text postat de Beea Beatrice
Spunea ca e vechi, spui ca e nou, spunea c-ai murit, spui ca esti viu…fraze interminabile, paradoxuri multiple, un strigat surd se prelinge pe obrazul fisurat de iubirea-i demult pierduta, alungata printre miile de atomi aurii ai aerului si aburii calduti de la marginea lui.Un mormant gol…sau unul fara tine, un ceas ramas in urma sau unul inainte…si totusi e..acum!O clipa-ndurerata, trasa de firul interminabil sau efemer al sau…si ups, din nou un paradox.Am dat peste altul inevitabil sau poate doar aparent.Ce e asta?Nu ma-ntreba.Poate fi...o lectie sau pur si simplu…o scriere ciudata despre vii sau “nevii”, despre existent sau inexistent sau…niste simple cuvinte aruncate pe-o foaie de hartie invechita.Iar acum, cand citesti, poate gandul iti zboara la nebunia mea…probabil sunt nebuna sau doar visatoare, poate…un cadavru viu lasat in voia sortii pe pamant, un strigat disperat dupa genial sau prostie…si din nou!Spun acum!Spun gata!Spun Stop!Opresc momentul..si o iau de la inceput.Unde ramasesem?..A, nu are inceput.Si te miri ca nu-ntelegi.Mai vrei sa-ti explic o data?Ok, haide ca o fac.Demult, intr-o epoca straveche, inainte de cea propriu-zis straveche, inainte ca lumea sa inceapa sau sa se sfarseasca…era o simpla particula, un atom, dar nu te bag in complicatii chimice, fizice sau alte feluri..ci iti spun mai simplu, era pierdut printre alte particule..ups, am spus doar una, asai?Okay fie una.Deci exista intr-o epoca strastraveche, o particula de aer…una singura, cazuta in gol, in asa-zisa gaura neagra a omenirii.Si ea, unica particula, unica “forma de viata”, o expresie vie, perfect conturata intr-o lume inexistenta.De la ea a pornit totul…era un paradox printre paradoxuri, o lumina printre lumini, o raza de intuneric prin noapte, un suras printre zambete…parea la fel, dar era atat de diferita.Era unica si...gata!Era la fel ca o clipa, in care se ascundea intreg misterul lumii, sensul vietii si a mortii, clipa trecuta, prezenta si viitoare.Si totusi..ce era ea?Sa fi fost intradevar o simpla particula de aer, sau…un cufar plin de surprize?Surprize pe care, bineinteles, nimeni nu le-a inteles si nici nu le va intelege pe deplin vreodata.Doar...un dor aprins intr-un suflet pustiit, intr-o minte geniala, ascunsa si totusi prezenta.Intr-o nebunie curata a unui simplu scriitor, printre versurile neglijente ale unui poet, un simplu dor…dupa o ora, un minut, o clipa, o idée, un gand, o dorinta.O poveste de dragoste intre ei, nemuritorii si propriile lor creatii, intre ei si…singura, unica particula de aer strastraveche.Milenii, secole au trecut si vor mai trece…si ei vor ramane prezenti in noi, in voi.Iar ea…secretul…nu se va asterne printre noi, simplii oameni, ci va ramane ascunsa in mintea lor, a scriitorilor.Si ce sunt ei?La fel ca noi, si totusi diferiti: un paradox printre paradoxuri, o lumina printre lumini, o raza de intuneric prin noapte, un suras printre zambete, un om printre oameni…un fel de extra- terestru…si totusi un nemuritor-muritor…o stea, acolo sus, pe cerul innourat sau senin, o pata de culoare din minunatul curcubeu: un rosu aprins al pasiunii, orange-ul jucaus al soarelui, galbenul insistent al luminii, violetul profund al melancoliei, albastrul visator al marii, indigo-ul impacat al spiritualitatii si verdele vesnic al tineretii…asta sunt ei, nebunii visatori…In clipa oprita acum ceva timp se revarsa din plin puterea lor…Un acum si e gata.E trecut.E…un fel de maine.Un fel de viitor…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  deci...e de rau?!  
Postat de catre Beea Beatrice la data de 2011-11-13 16:27:09
         
 
  Poate fi citit ºi în lipsa diacriticelor.

Poate fi citit ºi în lipsa pauzelor dupã semnele de punctuaþie.

Dar, sã-l citeºti în condiþiile în care nu are nici diacritice, nici pauze de respiraþie, e prea mult.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-13 15:59:02
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE