FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cine aruncă primul cu piatra?
Text postat de Emanuel Cristescu
Bună seara,

Acum vreo două, trei sute de ani, când eram tânăr, licean fiind, mi-amitesc aceasta ca și cum ar fi fost astăzi, am scris într-un oracol - cine nu va fi scris într-un oracol? - următoarele: „Timpul este institutorul universal blamând excesele și suprimând conflictele”. Zicerea are și o, de înțeles, ușor infantilă, cheie.

Un program extrem de încărcat, m-a ținut zilele acestea, departe de viața europeică. Pe ansamblu, constat însă c㠄paradigma europeică”, așa incompleă cum este ori pare a fi, funcționează. Cu sau fără mine. Ceea ce reprezintă un fapt îmbucurător.

Au apărut câteva nume noi, și sper să mai apară și altele, au revenit nume europeice consacrate, pariul cu eternitatea generează în continuare, firești orgolii, frustrările se fac simțite, pe ici pe acolo, literatura de bună calitate coexistă cu aspirațiile către literatură, aproape antitetic, a mai dispărut mult încrâncenarea de altă dată și, poate, exercițiul umilinței ne-ar mai fi necesar, din când în când, tuturor, însă, și acesta mi se pare cel mai important fapt, spiritul ecoliterar al creațiilor și existența unor creații valoroase sunt prezente.

Un spirit de „toleranță exigent㔠și o atmosferă benefică, spun eu, par a se fi reinstalat aici. Ar fi util dacă am constata că afirmațiile mele, pur intuitive, au și corepondentul faptic ori cel puțin fundamentarea statistică.

Prin urmare, se poate! Se poate coexista. Se poate crea. Am primit și câteva mesaje pe e-mail cărora, din lipsă de timp, nu le-am putut da curs. Dacă timpul, acest „institutor universal”, nu va fi „blamat excesele” și nu va fi „suprimat conflictele” putem reveni. Dac㠄da” putem continua „întru”, cum ar zice un celebru filosf, aflat în deplină siguranță ideologică, sub magnanima „ocrotire” a unor intelectuali cărora întreaga operă filosofică, nu le putea și nu le-a putut acoperi perfect mândria de steluțe existențiale humerale, așadar putem continua „întru” creație. Îmi place să cred că aceasta este ori ar trebui să fie motivația cea mai puternică a prezenței oricăruia dintre cei care postează aici.

Deci, există, în momentul de față, nu răscolind prin cenușa războaielor trecute, nemulțumiri, nemulțumiți, conflicte? În afara celor literar estetice și ecoliterare care sunt firești. Dacă da să le găsim soluții. Tactica struțului este una neproductivă. Spun eu.

În concluzie: cine aruncă primul cu piatra?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Și venind starețu Emanuil, la ceasuri tîrzii dîn noapte, de prin arhiepiscopia Antalyei, binecuvîntat acolea cu închinarea la moaștele sîntului Sisoie cel de ecoturism înființător bașca nește băi sărate la vintre și chicioare cu apă dîn marea cea păgînă, și găsind lavra în mare nerînduială, își zburli barba, își roasă gînditor unghiile și-așa grăi: cel carele să socoate făr' de păcat să ridice primu' chiatra și s-o azvîrle cu tăte puterile dînsului, că io primi-voi aiasta cu răbdare! Iară arhidiaconu' energumen plin dă căutări cîrcotitoare Vitea, rusnacu' de curățănia lui rîse întrînsu' și-și făcu vînt ca blăsătmatu' dă crivăț dă piste Nipru și mi-l păli în moalele capului tare cu ditamai epistola. Chit că-l duru, preacucernicu' nu plînse nu rîse, iară protsinghelu' nost, fratele Boldie numa ce-i pusă sare pre rană și scamă pă sutană, după care aprinsă un lămpaș mare să vază tăt natu' ce păți păstoru mitocului cu mitocani stihuitori.
Iară io dzîc așe: dacă petre nu-s pintru zîdirea a nouă, (precum mîntuitorul spus-a "Simoane, Petre să te cheme că tu ești piatra ecleziei mele")puneți la temelie ș-un Miai, Andrei, Ștefan,Niculae ori pre măicuța mironosîță Vasilica, că tare mult mucenicește pîn lavra voastă.Aferim, doamne-apără ș-altele aseminea, vouă.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-11-11 13:01:31
         
 
  Iar eu am curajul să ridic steaua la textul lui Emanuel pentru comentariul lui latunski

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-11 07:29:52
         
 
  Eu nu am curajul să arunc primul cu piatra. Nu mai am curajul să arunc nici după ce au aruncat alții. Am o experiență tristă privind aruncarea cu pietre, ce s-a consumat chiar înainte de a învăța să scriu în "oracole". Aș putea să vă informez despre cine (cît și cum) a aruncat cu pietre în lipsa domniei-voastre. Dar, sînt sigur că veți afla din "meilurile", încă necitite.
Mai bine să vă povestesc un fapt real (imaginar?), în care nici un personaj nu a avut curajul să întocmească un proces-verbal. Această întîmplare o știu de la Gheorghe Agiu, agent principal la "municipală" și fiul lui Agiu cel Bătrîn. Așa cum mi-a spus-o, cu propriile lui cuvinte, așa v-o spun și eu:


(24. Despre serviciul comandat)
…………………………………………………………………………………………………………

3. „Trebuia să merg cu șeful meu, Ioanichie Beșliu, în patrulă comandată pe linia de centură. Și doar ce trecuseră trei zile de la schimbarea din funcție a Șefului nostru direct, acuzat pe nedrept și avansat într-o altă funcție. Precum și două zile de la numirea interimară, în fruntea Inspectoratului, a Adjunctului său. Îți dai seama în ce situație delicată ne bălăceam!
4. Iar acesta din urmă ne-a spus la plecare, nouă și celor din alte patrule: ‚Întăriți-vă în păstrarea ordinii și liniștii publice și private, faceți plinul la mașinile de serviciu, iar cînd ni s-a adresat nouă - în speță mie si șefului meu direct, Ioanichie Beșliu - așa ne-a spus,
conform ordinului de serviciu:
5. ‚Sectorul vostru se întinde de la pasarelă și pînă la intersecția cu drumul european, singura noastră legătură cu Uniunea Europeană. Deci, ca să nu ne facem noi de rușine și să fiți voi binecuvîntați cu lefuri de la buget, să călcați cu anvelopele mașinii de patrulare aceste ținuturi natale stabilite prin consemn și nimeni să nu vă stea împotrivă.’
6. Iar șeful meu direct, Ioanichie Beșliu și cu mine, i-am mulțumit Șefului nostru interimar și am spus: ‚Vom face tot ce ne-ai ordonat și ne vom duce unde ne trimiți, te vom asculta așa cum l-am ascultat pe fostul nostru șef, Pilangus ! Iar noi vă urăm ca Ministrul Administrației și Internelor să fie cu dumneavoastră, altfel toată mass-media
fi-va împotriva noastră’.

(25. Efectuarea serviciului)

1. „Noi am plecat în patrulare și ne-am oprit la barul de noapte ‚Ținte bine vizate’ al maiorului în retragere, Vizante, fost coleg cu șeful nostru avansat , dar și cu noul șef interimar.
2. Pentru că dom' maior Vizante a fost trecut fără voia lui în ‚retragere’, dar s-a consolat cu drepturile bănești cuvenite conform ‚ordonanței’ și a deschis acest bar pe Variantă, pentru a avea și el oarece mijloace de subzistență. Iar acolo am poposit pînă spre dimineață, așa cum făceam de obicei.
3. Iar pe la patrudouazecișicinciantemeridian, cînd aurora era încă la zenit și nadirul era încă departe, așa cum am mai citit eu în ziarul nostru de profil ‚Urmele Mîinilor pe Corpuri Delicte’,
4. Am demarat către sectorul de patrulare, unde, după ce am aplicat trei amenzi, la ora cincișioptsprezeceantemeridian am depistat-o pe subnumita Anișoara Pătîrlaga, zisă Pamela, ieșind dintr-o într-o cabină de TIR, înmatriculat pe alte meleaguri, dar parcat
neregulamentar, fără lumini de semnalizare și triunghiuri reflectorizante.
5. Atunci ‚am umflat-o’ pe susnumita și am adus-o la sediu, prezentînd-o chiar Șefului nostru interimar, pentru că este bine să te remarci la orice schimbare de șefi, ca să se știe din start cine este cu tămîiatul și cine este cu periatul.
6. Iar Șeful nostru interimar stătea la birou, unde cu mîna stîngă aduna toate procesele-verbale și le îndosaria în ‚bitmaps’, iar cu degetele mîinii drepte desena pe tăblia mesei, umedă de aerul rece al dimineții, tot felul de figuri cabalistice. Și el părea absent la tot ce se petrecea.
7. Fiind la prima oră, se prezentară, din pură curiozitate, chiar și cei de la Serviciile Economic, Tehnic, Evaziune Fiscala și Infracționalitate Juvenilă. Ei se implementau fizic și ironic în cursul anchetei. Iar Anișoara Pătîrlagă susținea sus și tare că este nevinovată”.

(26. Atunci ordinele s-au discutat)

1. „Iar șeful meu, Ioanichie Beșliu, îmi ordonă mie să scriu procesul-verbal, după dicția lui personală. Eu știam că șefului meu nu-i place să scrie, ci doar să semneze, dar acest caz era atipic; și am comis un fapt nemaipomenit în analele serviciului: l-am refuzat de față cu Șeful interimar, care tăcea și continua să deseneze cu degetul pe tăblia mesei.
2. Iar șeful meu se înroși, apoi se înălbăstri la față, apoi îl rugă pe Sile Nășicu, de la Criminalistică, să scrie el procesul-verbal, asta în virtutea rudeniei prin alianță. Dar el îi spuse: ‚Îmi declin această competență și te refuz, pentru că nu e datoria mea, dar mă
gîndesc cu durere la ce-o să-mi facă fina Nela, cînd o să afle’.
3. Atunci șeful meu privi cu speranță spre Șeful interimar, ca spre ultima salvare cu girofar. Dar Șeful interimar își pironise privirea în tăblia mesei și continua să deseneze tot felul de semne enigmatice, lăsîndu-și amprentele peste tot, exact ca la serviciul de amprentare. Abia într-un tîrziu spuse: ‚Cel care n-a beneficiat niciodată de serviciile cercetatei Pamela, să întocmească el procesul verbal.’ Apoi se ridică și părăsi încăperea”.
………………………………………………………………………………………………

Bibliografie: Evanghelia după Ioan, 8, 3-7

 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-11-11 02:39:31
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE