FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Despre LIBERTATE și alternative
Text postat de mihai enescu
Libertatea e grea.
E chiar complicată și de multe ori ilogică.
De exemplu, libertatea celor de la Roșia Montană de a nu pleca din casele lor, pare ilogică și păgubitoare, deoarece, din această cauză, sute de tone de aur rămân neexploatate.
D-aia foarte mulți oameni, și nu mă refer doar la români, ci la nivel planetar, preferă, cel puțin în subconștient, o formă sau alta de dictatură.
Dictatura e mult mai simplă. Nu trebuie să gândești (uneori nici nu ai voie), faci doar ce ți se spune și când ți se spune, iar în schimb, cel sau cei care te conduc îți oferă, în mare, cele necesare traiului și sentimentul de protecție.
Libertatea, dimpotrivă, te poate face să mori de foame la propriu și îți oferă doar nesiguranță.
Pentru că, liber fiind, trebuie să gândești tu pentru tine, să iei decizii, să întreprinzi acțiuni și, cel mai important lucru, să îți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale.
Iar asta sperie.
Asumarea responsabilității este, de cele mai multe ori, factorul determinant pentru care oamenii, în general, sunt "predispuși" la dictatură.
În dictatură, orice ai face, oricât de rău ar ieși, ai motivația (falsă, dar care oferă un analgezic suficient pentru conștiință) că... nu e vina ta. Ție ți s-a spus să faci lucrul ăla, iar vina pentru rezultat aparține în exclusivitate celui care te conduce.
Sigur că e o inepție.
Sigur că această "teză" nu rezistă nici măcar în fața unei logici elementare.
Dar ea există.
Toți naziștii judecați pentru crime de război după cel de-al doilea război mondial, au invocat "executarea ordinelor" pentru a se apăra, și sunt convins că măcar o parte dintre ei chiar se considerau absolut nevinovați.
Când optezi pentru libertate, nu ai această "scăpare". Pentru orice faci trebuie să răspunzi. Pentru orice faci trebuie să ai resurse de a te lupta cu cei care te contestă. Pentru orice faci trebuie să îți "consulți" mai întâi inteligența și conștiința. Pentru că altfel, plătești.
Libertatea e grea.
Pentru a spera să fi liber, trebuie să ai curajul de a-ți asuma riscuri. De multe ori, trebuie să accepți că s-ar putea să fi pedepsit chiar și atunci când ai dreptate. Trebuie să accepți că libertatea ta nu poate încălca libertățile celor din jur. Trebuie să îți asumi anumite obligații și răspunderi, cum ar fi, de exemplu, votul, sau respectarea și chiar protejarea dreptului la viață chiar și al celui mai aprig dușman.
Libertatea e complicată.
Nu mai poți să-ți plângi de milă "sub plapumă" pentru că "nu o duci mai bine", deoarece trebuie să îți pui singur întrebarea "ce ai făcut tu pentru a-ți fi mai bine?".
În cazul dictaturilor, tu nu trebuie să faci nimic, deoarece este altcineva care se ocupă de tine, iar tu (nu-i așa?), ești prea mic și prea lipsit de putere ca să schimbi ceva.
De fapt, acest mod de a gândi retrogradează omul în categoria vitelor, iar când se referă la populații, le transformă în șeptel.
Unii spun că dictaturile se fundamentează pe frica de represiune. O fi...
De fapt, frica (de represiune) este sigur, un factor important dar, după părerea mea, nu determinant. Frica poate bloca reacțiile, dar le poate și radicaliza.
Din punctul meu de vedere, definitoriu pentru nașterea unei dictaturi este... teama oamenilor de a fi liberi, de a decide ei pentru ei și de a-și asuma responsabilități.
Și dacă libertatea este dificilă pentru indivizi, atunci când vine vorba despre grupuri, despre populații, chestiunea devine cvasiimposibilă.
De când "s-a inventat" omul, populațiile AU FOST CONDUSE, nu S-AU CONDUS niciodată.
Bine...
Foarte mulți au luptat și au murit pentru libertate. Dar foarte puțini dintre aceștia știau cam ce presupune acest concept și doar un grup foarte restrâns (devenit ulterior nucleul de conducere al unei dictaturi, în cele mai multe cazuri), era gata să își asume responsabilități.
Aici se poate da exemplul revoluției franceze care, condusă de o mână de oameni, a fost sprijinită de mase imense de oameni dispuși să ucidă și să moară, la rândul lor, pentru "cauză", revoluție care a sfârșit prin a devenii una dintre cele mai sângeroase și mai atroce dictaturi, ucigându-și în final, propriii conducători.
E greu cu libertatea și atunci când trebuie să accepți, și chiar să depui eforturi pentru ca, așa cum spunea Ion Rațiu în 1990, cel din fața ta să aibă dreptul de a nu fi de acord cu tine.
E greu de înțeles, dar dacă eu accept ca libertatea cuiva să fie restrânsă sau suspendată în favoarea mea, trebuie să fiu de acord și că libertatea mea "se poate bucura" de același tratament în favoarea altuia. Și asta în relație cu toți ceilalți.
Libertatea e cu muncă, cu riscuri, cu nesiguranță...
Libertatea e cu responsabilități, cu luptă, cu drepturi dar și cu obligații...
Libertatea costă...
Dar, după părerea mea, alternativa e inacceptabilă.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE