PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Panegiric Text postat de latunski criticul (în manieră ortodoxă) Tovarăşul Duda Tovarăşul Duda s-a născut în cetatea B…., in cartierul “Înţepaţilor”, denumit mai tîrziu “Vlad, fiul lui Vlad”. Încă din copilărie tovarăşul Duda se dovedi a fi un fiu de origine sănătoasă, printre îndatoririle lui figurînd întreţinerea focului casnic şi procurarea de butelii. La şcoală nutrea un dispreţ distant faţă de cei născuţi la ţară, iar mai tîrziu cînd s-a calificat „tratamentist termic” dispreţul lui s-a accentuat faţă de cei care se mutau la oraş din diverse motive ori de nevoie. Dar meseria lui era una onorabilă şi înscrisă în nomenclatorul de meserii la loc de cinste. Şefii lui îl apreciau şi drept recompensă l-au trimis la Reşiţa, unde a urmat cursurile comasate de activişti-tratamentişti. Iar cînd le-a terminat ”manganus cum laude” l-au şi numit secretar BOB+ pe secţie. Şi asta s-a întîmplat la vîrsta de 33 (treizecişitrei) de ani, cînd, stînd el lîngă Cuptorul cel Mare auzi un glas fierbinte: “Cine vrea să ardă ca oţelurile speciale, să-şi ia propriul aparat Rochwell in spate şi să vina la mine!”. Iar de atunci, atît inima cît şi sufletul tovarăşului Duda au ars ca şi Cuptorul cel Mare. El pe mulţi tineri ii converti şi îi făcu membri de partid, le procură butelii si case (chiar pe bani şi pe produse) şi cu drag se uita la ei în şedinţele pe care le prezida, ba chiar îi ţinea pe lîngă el, in prezidiu. Uită vechile lui porniri din tinereţe cînd gîndea: „sa-i arză focul pe vecini, pe duşmani şi pe colegi!”. Chiar dacă din cauza căldurii contractă o boală profesională, încît ochii îi erau plini de lacrimi şi pururea întunecaţi, el înfruntă vitejeşte vicisitudinile profesiei, iar meşteşugul diavolesc pe care îl practica îi înfrumuseţa lui şi mai mult trăsăturile si firea. Dar apoi au venit Evenimentele, cum se spunea şi de către contemporanii lui: “Nu la Gălbinaşi, la Bentu se-ntîmplă Evenimentul!” Şi a fost nevoit să iasă la pensie, deşi o vreme s-a mai plimbat prin cartier în halat şi cu agenda roşie sub braţ. Apoi, după multe intervenţii pe la diverse foruri, printre care şi cele noi, se resemnă. Stînd el in Părculeţul dintre blockhausuri, unde erau tobogane, leagăne, table de şah si table de table, gropi de nisip si gropi de gropi, aşa zicea către cei din jur: ”ce vremuri!, ce oameni!” Într-o bună zi, răbdarea lui - cea greu pusă la încercare - îl trădă, iar asta s-a întîmplat atunci cînd „nebunul” a fost mutat greşit, ca şi cum ar fi fost un „cal”. Atunci s-a manifestat atipic şi a fost alungat din Părculeţ, din apartament şi din viaţa sociala. Şi după ce a petrecut la Săpoca mai mulţi ani, intr-o noapte, un fost tovarăş de BOB i-a apărut in vis şi i-a spus: „Să laşi aceste erezii şi să te întorci în cartierul tău de baştină! Să te ocupi de casa strămoşilor tai, retrocedată şi dărăpănată, pentru că doar acolo ţi se cade să fii şi foc să faci, că acum butelii sînt pe toate drumurile” Nu multă vreme mai petrecu, apoi le lăsă pe toate şi se mută „la cele de obşte”. Iar vecinii îl descoperiră după trei săptămîni, in urma unei vedenii a Saftei, vara lui, care era femeie de serviciu în Cvartalul Trei din cartierul „State Vergilius” si clarvăzătoare din născare. Numele tovarăşului Duda este pomenit în politica locală în ziua a şaisprezecea a lunii Brumărel, cînd Safta a prezis pentru prima oară revenirea la putere a celor din partidul lui. * - Biroul Organizaţiei de Bază Activista Nae Activista Nae, prin naşterea ei a fost sortită martiriului politic. Ea s-a născut pe malul rîului B…, acolo unde s-a înecat un mai vechi coleg al ei, zis Sfîntul Sava, care a încercat să înoate împotriva curentului şi într-un debit mare de apă. Se pare că acest eveniment dramatic a avut loc în aval de Staţia de Epurare, dar activista Nae s-a format spiritual în amonte, unde s-a stabilit de tînară şi calităţile ei deosebite au recomandat-o pentru a deveni activistă cu probleme organizatorice. Atunci ea a aflat că cei care trăiesc ideologic sînt doar oameni-imagini ale chipurilor ideilor. Ea ar fi persistat permanent în această greşeală, dar vremurile se schimbă şi chiar activiştii stau sub ele în poziţie misionara şi nu invers; iar după ultimul Congres a urmat Marea Schismă, după încă o vreme un har divin a pogorît deasupra ei pe cînd mergea cu consortul spre Scutelnicei, unde avea pămînturi retrocedate. Motorul Daciei 1300 s-a oprit subit. Alimentarea, aprinderea şi carburaţia păreau okei; radioul nu mai funcţiona, deşi bateria era pe „verde”, ceasul ei şi al consortului s-au oprit la aceiaşi oră, iar soacra îşi privea mirată şi cu îngrijorare banana aparatului auditiv. Acest fenomen i-a schimbat viaţa cu 180 de grade (nu Celsius, nici Farenhait, că nu erau pe raportor). A rupt vechiul carnet de partid într-o criză de isterie şi s-a înscris in PNŢ-CD, apoi în Partidul Monarhist, unde a rămas pînă acum. Şi-a vîndut proprietăţile retrocedate şi s-a mutat într-o mare aglomeraţie urbană. Cu trei ani înainte de a se pensiona, o găsim angajată la Fundaţia „Principesa Margareta”. Locuieşte pe Bulevardul Ferdinand şi merge la serviciu cu tramvaiul rapid, zis “regal”, care ocoleşte pe strada Regina Maria; apoi coboară şi trece „per pedes” prin Parcul Carol. Şi pentru că nu reuşeşte să se lase de fumat îşi cumpăra ţigări numai şi numai de la debitul de tutun „Principele Paul”. Numele ei va fi pomenit mereu, din patru în patru ani în democraţia originală, cu trei zile înainte de alegerile locale şi cu şapte zile înainte de cele parlamentare. Subordonatul Şaguna Se spune că Subordonatul Şaguna era un bărbat scund de stat dar mare la sfat cu şefii, cu boi ales şi cu discurs de soi, fără a avea nimic în comun cu soia, cum ar fi dispuşi unii şi alţii să rupă expresia din context. Şi el s-a angajat încă din tinereţe la Romfiare SA (pe atunci se numea altfel), iar pe Şef îl peria zi de zi - şi la propriu şi la figurat - şi mare vamă da pentru a fi remarcat. Dar despre el, despre Şef şi despre Romfiare SA , spune chiar Subordonatul Şaguna: „La început a fost Şeful şi după el, conform ierarhiei, subordonaţii. Şi tot el a hotărît să fie actuala Romfiare SA, iar despre cum se numea înainte nu se mai pomeneşte. Însă în vremurile de mai ’nainte, tot el a dat dispoziţii la Personal-Învăţămînt-Salarizare ca să se califice un număr nelimitat de oameni ai muncii (care mai tîrziu se vor numi angajaţi), în alte unităţi socialiste şi de profil, după soiul meseriilor şi în baza nomenclatorului în vigoare. Iar cei calificaţi să beneficieze de fişa postului de lucru şi de salarizarea cuvenită, care, mai tîrziu venitul minim garantat se va numi. Iar cînd perioada de calificare la locul de muncă va fi încheiată, ei să devină specialişti în domeniu. Şi s-a făcut aşa, iar Şeful a văzut că deciziile lui erau bune”. Şi a mai zis Şeful: „Să mişune Romfiare SA de oameni ai muncii, aşa cum mişună chiţii cei mari în oceane şi păsările în văzduh. Şi ei să se prăsească şi să se înmulţească, pentru că doar aşa vor primi apartamente cu două ori cu trei camere. Şi progeniturilor lor să umble numai şi numai cu cheile agăţate de gît. Şi aşa a fost, iar Şeful a văzut că este bine. Iar celui de la Proiectare şi Cercetare i-a zis: Ai tăi, mă, să măsoare cu halatul, cu prăjina şi cu ruleta tot ce alţii au construit cu foot-ul, cu ţolul, cu şublerul şi cu micrometrul. Apoi să copiaţi tot ce vi se pare folositor, uşor de priceput pentru noi şi de secretizat pentru Biroul de Documente Secrete; şi mai tîrziu să putem converti totul în ISO 2001, ca să uităm o vreme de STAS şi GOST; oricum, ce facem noi acum nu durează prea multă vreme. Şi aşa a fost, iar Şeful a văzut că tot ce a făcut era bine şi pe placul lui. Atunci a zis Subordonatul Şaguna către Şef: Iată, Sefu’, „Romfiarele este la început şi nu are ele” nici Sală de Protocol, Bufet de Incintă pentru staff, cum nici Cameră de odihnă pentru Şef şi Salariatele de serviciu. Atunci Şeful a văzut că şi iniţiativele lui sînt bune, iar cele menţionate mai sus s-au ivit precum toate cele de la început şi din nimic, ori precum curcubeul după potop; iar Subordonatul Şaguna răspundea în faţa Şefului de buna lor funcţionare. Şi Romfiare SA îşi depăşea constant planul de producţie, realizînd în acest fel o mulţime de ansamble şi subansamble, care ţăcăneau, păcăneau, sacadau; şi ele erau mai cu seamă periferice decît de bază, cum şi tulburările Şefului către salariate erau tot periferice. Iar dintre salariaţi doar trei-patru erau mai răsăriţi, dar Subordonatul Şaguna era cel mai orientat, mai binecuvîntat şi mai iubit de către Şef. Apoi, se duse totul dracului şi de rîpă, căci: „e vis al nefiinţei universul cel himeric”, cum spunea şi un clarvăzător născut mai devreme chiar decît vremurile trecute. Şeful fu înlocuit, iar Subordonatul Şaguna se orientă către alţi Şefi, care după o vreme ziseră că nu el era vinovat, ci vremurile. Dar nici fostul Şef nu mai era ca înainte, fiind el depăşit de evenimente şi bolnav de anus contra naturii. Subordonatul Şaguna îl regreta oarecum, pentru că în van spunea către noul Şef: „Şefu, tot ce trebuie să ai poţi să ceri!”(parafrazînd un alt vizionar asimilat de clasa proletară). O vrei pe Olguţa, o vrei pe Mariana, pe Veronica, pe toate le poţi poseda, aşa cum în vechea noastră reclamă se spunea că „posedăm pompe de injecţie”! Atunci zise fostul Şef către fostul Subordonat Şaguna: „Măi Şaguna, ce crezi tu despre mine, acum cînd nu-ţi mai sînt Şef, ba am şi anus contra naturii?” Iar fostul Subordonat se blocă spiritual şi bucal o vreme, medită ce medită, apoi zise: “Doar şi periuţa de dinţi, Şefu’ este bună o vreme, apoi se uzează, pentru că nu degeaba au spus şi tehnologii ăia de nemţi de la care cumpăram înainte utilaje germane, cum că: măturile noi, mătură bine. Reclamele astea mincinoase nu spun nimic despre periuţe şi perietori figurativi, aşa că, din punctul meu de vedere, şefii trebuiesc înlocuiţi după o vreme, ca să se poată spune mai tîrziu că totul este nou, adică: Apa Nova, New Age, noul absorbant, noua revoluţie tehnologică, noul Şef, noul parizer cu soia. Iar un Şef care nu înţelege aceste premize minore va fi înlocuit de către altul care le pricepe pe cele majore - şi care va accepta faptul că tartrul bucal nu este tot una cu inflamaţia anală”. Subordonatul Şaguna trăieşte acum pe alte meleaguri şi este sărbătorit de către foştii oameni ai muncii, actualmente angajaţi, şomeri sau pensionari, la cîteva zile după unele evenimente fericite din viaţa lor, cum ar fi: greva spontană, primirea ajutorului social ori a subvenţiei pentru întreţinere. Ei îşi amintesc chiar mai des de Subordonatul Şaguna decît de Moş Gerilă, care, orice s-ar spune, este un personaj destul de oprimat în vremurile noastre. Iar cei care nu pricep cele spuse în aliniatele de mai sus, înseamnă că se pleacă după parmalîc în fiecare zi şi pupă cu osîrdie moaştele foştilor şi actualilor şefi, acum şi pururea, în vecii vecilor. Amin! Cuvioasa secretară Liza Primiţi bine pe cei slabi de minte şi tari de vîrtute! Şi aflaţi că Liza a slăbit treizeci de kilograme în două săptămîni. Nimeni nu ştie unde s-a născut; despre locul naşterii, copilărie şi adolescenţă, despre activitatea profesională şi despre relaţiile ei potrivite şi nepotrivite cu şefii nu se ştie mai nimic. Se vehiculează doar ipoteze, dar despre cînd şi cum s-a îngrăşat, se ştie cu certitudine că a fost pe bază de stres şi de bulimie. Cert este că ea şi-a părăsit căminul părintesc pe cînd avea osutăzece kilograme şi s-a retras în pustie unde Ispititorii ei i-au oferit tot felul de preparate din animale moarte, E-uri şi aditivi, paste şi pâini la cuptor, pilafuri şi zacuşte, dar ea a refuzat şi a postit acolo patruzecidezile si patruzecidenopti. Astfel a aflat că omul poate trai şi fără carne ori pâine, ci doar cu produse Oriflame, Zepter, Herbalife, Cosmote, Onduline si Verbllok. Iar dacă plăteşti pachetul promoţional cu 150 de euro, poţi trăi doar cu cele care-ţi ies din gură, nu cu cele care intră. Şi că toate preparatele au fost întîi din carne irigată cu sînge, din cereale nefermentate, abia mai tîrziu au devenit surogate, conserve şi nesănătoase. Liza a slăbit şi a rămas aşa multă vreme. Ea a mulţumit celor care i-au oferit posibilitatea, a promovat şi a oferit pachetul promoţional de slăbire prietenelor şi vecinelor ei. Ele slăbeau, dar nu puteau scăpa de varice, de menopauză şi de cancer la sîn. Văzînd acestea, Liza a avut din ce în ce mai putină încredere în programele de slăbire. Şi-a recuperat banii daţi pe pachetele promoţionale şi a început să mănînce la fel ca înainte. S-a reîntors la vechea alimentaţie tradiţională, cu care a trăit pînă la sfîrşitul vieţii; apoi a murit şi a fost îngropată in noul cimitir, cel cu vedere spre grădinile de zarzavat. După şapte ani, Administraţia Cimitirelor a cedat locul de veci altei cuvioase. Cînd au decopertat mormîntul, s-a văzut că ea era la fel de grasă ca înainte. Cărnurile ei erau fragede precum cotletul de porc expus spre vînzare. Atunci, Preotul de Familie şi Consiliu Parohial au luat o hotărîre, care în analele parohiei decizie s-a numit: „Precum că, numele si moaştele ei să fie sărbătorite şi venerate cu o săptămînă înainte de jumătatea lunii septembrie, cînd enoriaşele cu broboade, pensionare, sărace şi stîrmocind după pomeni să-i dea ocol în genunchi, pe coate, în vîrful unghiilor, vreme de şapte ori cîte şapte zile, apoi să bată patruzeci de mătănii tot atîta timp.”. Şi au semnat, pentru conformitate: Preotul de Familie, Al treilea cîntăreţ din cor şi Clopotarul de serviciu, Ionel Sonerie. Liza trăieşte spiritual în acelaşi cartier in care s-a născut, pomenile i se poartă cu sfinţenie, de curînd a primit patul spre ohihna veşnică şi urmează a primi şi locuinţă în ceruri. Cînd iese arareori noaptea pe stradă, este numită Femeia Integră, spre a fi deosebită de vecinul ei de cavou, Mutantul, poreclit aşa de către cei mai tineri, care sînt, de fapt, urmaşii vecinilor lor. Acum şi-n cartierul nostru, această minune! Fericiţii investitori: Stoltz si Braun Stoltz si Braun au sosit pe meleagurile mioritice la şapte ani după realizarea Uniunii Eterogene (cînd localitatea Mădulari* s-a unit cu Cracii Doamnei*). Stoltz era sefard, cu un simţ exacerbat al afacerilor de orice natură, pe cînd Braun era din ţara de origine, unde facînd el de tînăr ce-i place lui Iehova a binemeritat a avea un job de portar la Banca Mondială, sucursala de peste Marea Ocean. Pe cînd puneau ei bazele viitoarei afaceri din spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic, Braun aşa îi recita lui Stoltz, la telefonul mobil: ”Eu pe un ţărm, tu pe altul, ei de pe un deal pe altul”, apoi îi spunea în proză cum trebuie să gestioneze ei agresiv banii celor care strigă de pe un deal pe altul şi care, conform legislaţiei în vigoare, nu au voie să comenteze eventualele fraude şi inginerii financiare, în caz contrar încadrîndu-se în rigorile legii referitoare la Holocaust. Iar Stoltz avea un văr in Guam, care le trimetea periodic transporturi impresionante de găinaţ de cioară. Despre ei s-au vehiculat mai tîrziu diverse bîrfe, dar cele de bază au rămas înregistrate pe suport magnetic şi în însemnările călugărului Păstîrnac Blasfémie de la Mănăstirea Pătrunsă*, care i-a anatemizat săptămînal şi constant : ”Stoltz si Braun se-asociară/ vindeau găinaţ de cioară/ din Guam, solul să-ngraşe/ la Milcoi*, în butoiaşe, // Venind fiscul peste ei/ emigrară in Malibu/ cum voiau să vîndă-un diblu/ hopa şi cei din moschei//. Aşa că s-au reîntors, Stoltz in ţara lui de adopţie, după ce Torchemada, ministrul de finanţe, a demisionat, iar Braun in ţara lui de peste Marea Ocean, unde au propovăduit ideea de monism socialist şi de chibuţ capitalist, au întreţinut relaţii strînse cu rudele lor din Ţara Sfîntă; s-au împotrivit ideilor din Protocoale şi au corespondat constant cu Şlimo Leibovici din Dealul Bucii*. Numele lor nu sînt pomenite în calendarul ortodox, fiind în contrasens cu tradiţia, alimentaţia şi comerţul cu cele sfinte şi aborigene, dar au rămas în apocrifele din judeţul Argeş. * - localităţi din judeţul Argeş (pe bune!) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Pardon, e în manieră latunskiană. Ortodoxă şi ea, maniera asta, dar cu ceva în plus. Pe bune!   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-10-04 12:01:18 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Excelent textul "Fericiţii investitori: Stoltz si Braun". Are de toate. Şi text şi subtext. Mai ales subtext.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-10-03 22:54:22	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE