|
|
|
|
|
|
|
|
|
meditație *** |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
dezamăgirea mă seacă
de sentimente
cu mâinile întinse
nu găsesc carnea pietrelor
soarele îmi arată
cum propria umbră
îmi dă târcoale
asfințitul se spânzură
de marginile cerului
vine noaptea
și-i taie frânghiile
în stele
latră câinii lumii
se apropie lupii
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
imagini și cuvinte absolut pertinente, cuminți, oscilînd între veghe și somn. Dezamăgirea te seacă - aș fi spus eu - și nu găsește carnea pietrelor, pentru că pietrele trăiesc de un milion de ori mai mult decît oamenii, viața unui om este pentru piatră ca un fulger. Atunci, ce mai poate spune Soarele? trimiterea către clopote este așa de banală, cum privirea către stele în miezul zilei. Ce rost mai are judecata care se apropie? greu de aflat. Mistere de pupat moaște, anticipat. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2011-09-27 03:13:04 |
|
|