PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Faptele şi gîndurile lui Ambrazură Text postat de latunski criticul (continuare) 3. Şarpele cuvintelor 1.Iată că dincolo de faptele de zi cu zi şi de noapte cu noapte, cuvintele sînt cele care dau tonul; şi nu diapazonul. Nu degeaba se spune că la început era unul (Cuvîntul) şi apoi s-au născut şi s-au făcut mai multe. Acum ştiu că şarpele cuvintelor a oferit fructul mamei mele, Prezbitera, pe cînd eu nu eram în registrul ei genetic, nici în cel al tatălui meu (trecut în certificat), Subalternul, ci chiar în coapsele tatălui meu natural, Epaminonda. Am înţeles deodată cum este cu Turma, cu Păstorul, cu Mielul, iar cînd fi-va rîndul meu să vorbesc, nu-mi voi mai pune întrebări. Îmi voi completa studiile şi voi reuşi la zeologie, ca să dau şi eu sfaturi altora! 2. Dar mă întreb: oare cuvintele sînt mai vechi decît faptele şi ocheadele? Există vreun Chivot al Cuvintelor ori o Sfîntă Vorbitoare? Oare cum vorbim aşa ne sînt şi faptele? Sau cînd vorbim în zadar ecoul ne răspunde şi noi ne facem că nu-l auzim? Iată că noi sîntem mulţi şi cu toţii beneficiem de această facilitate, încă din copilărie, iar ea nu poate fi suprimată decît prin extirparea laringelui, deci nu suntem dobitoace. Iar cei care nu vorbesc, nu sunt ca noi, sînt doar mormăitori, fie vorbesc „în limbi”, ori sînt analişti politici. 3. Iar noi, cei vorbitori de limba autohtonă sîntem mai puţini, pentru că nu avem o circulaţie internaţională, iar dintre noi doar o parte vorbesc şi citesc prin cenacluri, apoi scriu cărţi subţirele de versuri, eseuri şi monografii, despre pîcle, vulcani noroioşi şi pietrele de la mănăstire, ca să nu zic nimic despre cei care scriu doar autobiografii, zise mai de curînd siviuri. Şi ei toţi ei se numesc intelectuali; ei au cenaclurile lor, înjurăturile lor, cafenele lor şi opţiunile lor politice, altele decît masele, revistele lor nu trec de Secolul XX şi cifra 22. 4. Petrică a lui Parmenius, regretatul meu coleg, mi-a explicat, în zilele în care mai era coleg cu mine: ei fiind de factură umanistă, douăzeci reprezintă totalitatea degetelor unui intelectual cînd se descalţă de sandale, îşi leapădă şi toga, vrînd el să intre desculţ şi dezbrăcat în sufletele celor de factură tehnică, ori de nici o factură, cum şi Socrate făcea cu cei din agora, iar 22 reprezintă un multiplu de unu, luat de două ori, deci un număr magic. Iar Petrică a fost premiantul clasei a doua de „complementară”, fie-i ţărîna uşoară. 5. Care spunea că numai noi, cei din Valahia, adică de la Kara-Iflak (pe înţelesul celor dispăruţi), şi în special cei dintre Călmăţui şi Putna, cunoaştem puterea, valoarea şi forţa cuvintelor, pe care le-am impus şi altor vorbitori de limba literară şi autohtonă, dar nu chiar tuturor, pentru că, iată, ungurii din Ardeal nu mai ştiu decît limba lor, iar basarabenii ştiu numai moldoveneşte. Pentru că ei nu pot înţelege în veci sintagmele: “Aceste cuvinte ne doare; Masele ne vrea; Ne iubeşte femeile”. 6. Dar cu toţii sîntem un neam, zicea Petrică, ba chiar mai zicea: “Adevărat zic vouă”, (nouă celor din anul întîi complementară), că “omul una gîndeşte şi două face, deci îi putem prosti pe ruşi o vreme; pe nemţi îi putem prosti oricînd, dar nu-i putem prosti pe toţi şi toată vremea. Chiar dacă noi sîntem sub vremuri şi nu invers“. 7. Acum spuneţi şi dumneavoastră, domnule Inspector General, domnilor inspectori adjuncţi, ce cu greu aţi luat „titularizarea”, Preafericitule de la Culte, domnule Director Şef Adjunct de la Protecţia Copilului şi domnia voastră Urfelia de la Biblioteca Judeţeană, oare acest brav coleg al meu n-ar fi meritat să aibă trei telefoane mobile şi două pistoale, unul cu gaz lacrimogen şi altul cu bile de cauciuc? 4. Şarpele cuvintelor (2) 1. Petrică multe ştia, dar nu le spunea pe toate decît contra cost şi numai la barul din incinta şcolii. Deşteptul ne spunea că cei din UE au chiar o Sfîntă a Televizorului, ce are şi o zi rezervată în calendar, iar profii şi dirigii lor au hotărît de curînd să-l ungă Sfînt pe unul care să patroneze calculatoarele. Şi că lui îi pare rău (lui Petrică, nota mea), ca şi lui Iorga, că nu sîntem cu ei de vreo şapte-opt sute de ani, cum ar fi fost firesc. 2. Nu degeaba Petrică vrea să dea „la particulară” şi învaţă de zor cu Pavel din Tărşeşti, sîmbăta şi duminica, cînd acesta vine acasă, fiind el la „profesională” la Berca, specialitatea conducători de atelaje profesioniste. Ieri eram cu Muci şi Chiftinelus la barul din incinta şcolii şi atunci se făcu că veni Petrică şi, după vreo juma` de oră şi trei beri, spunea mereu despre unul Erasmus din Rotterdam , dar noi nu ştiam despre ce vorbeşte, el fiind în anul doi, iar lor li se predau alte materii. 3. Pentru că la noi, la complementară şi nu numai, de la an la an ni se schimbă materia, programa şi manualele, Diagrama Fier- Carbon şi Îndrumarul pentru lucrări practice. In trimestrul întîi aveam o Ministresă, care la sfirşitul semestrului doi a devenit Ministru. Inspectorul General, zis Generalul, a devenit Generala, iar Directorul General a fost înlocuit cu Directorul de Studii şi Educaţie Civică. 4. Deci vine Petrică şi spune aceste vorbe ciudate. Atunci nea Costel, barmanul şi patronul totodată, fiind afacerea lui în familie(A.F.Costel şi fiii, aut.nr. 773/1999), m-a chemat dincolo de tejghea şi mi-a spus cu cîţi de r,s,t, şi m se scrie acel bizar nume din aliniatul 2(doi). Pentru care am cotizat cu două beri. Iar înainte de a suna de Rezistenţa Materialelor, nea Costel mi-a mai spus că nici nu era necesar să ştiu ce mi-a spus, deci n-am mai corectat respectivul nume propriu. Parşiv, nemernicul! 5. Viitorul sună bine! 1. Azi am întîrziat intenţionat, dar tot am fost scos la lecţie şi ascultat despre Diagrama Fier-Carbon. Sidery era lîngă mine cînd n-am ştiut, dar nu mi-a suflat, deşi ştie foarte bine să stea alături de mine la masă, la Două Fumuri şi tot eu plătesc iarba. Dar acest fapt ar trebui să fie un îndemn pentru a învăţa de unul singur şi a nu te mai baza pe femei. 2. Trebuie numaidecît să discut cu maistrul meu de atelier, care îmi este şi diriginte, despre lucrarea de licenţă, pentru că la anul termin şi eu complementara; de pe acum se întrevede la orizont absolvirea; trebuie să devin şi eu responsabil, ca să nu mai zică taică-miu ăsta de împrumut că a investit degeaba în mine. El pricepe cum vine chestia cu responsabilitatea, pentru că are deja locul lui bine determinat în talcioc, pentru care şi plăteşte chirie duminica. 3. Maistrul şi dirigintele meu totodată e un tip în felul lui. Cel mai bine ne înţelegem în vacanţă, cînd el vinde pepeni din portbagajul Daciei şi eu îl ajut. Atunci putem discuta în linişte despre programa şcolară, economia de piaţă şi pedagogie. Ştie ăsta despre toate ce se întîmplă în lume, ceva de speriat. Mi-a spus şi cum pot scăpa de coşurile de pa faţă. 4. Mare lucru este să poţi discuta cu dascălii tăi aşa ca de la om la om. Doar Petrică avea rezerve, vis-à-vis de acest gen de comunicare. El a citit aşa de mult încît Biblioteca Judeţeană a rămas fără fişe de împrumut şi apoi fără Director. A venit apoi una, Urfelia, care era implicată politic şi problemele s-au reglementat. Mergea el (Petrică) la sala de lectură şi stătea acolo pînă îl dădeau culturistele afară. 5. De la el am învăţat că nu poţi fi deştept toată ziua, sînt suficiente doar cinci minute. Soru-mea „de lapte”, de exemplu, nu este nici atît. Îşi pune asta ţîţarul în faţa oglinzii şi se uită de trei ori cîte cinci minute din faţă şi de tot atîtea ori din profil. Parcă ar fi la identificare şi amprentare. 6. Cînd eram eu în clasa a şaptea şi mi-am cumpărat primul telefon mobil, tot Petrică m-a consiliat să cumpăr pachetul Connex-Smart. El a fost bine intenţionat, deoarece pe atunci nici nu prea existau alte opţiuni. Ba chiar mi-a dedicat şi o poezie, pentru că el comitea şi acte creative tinzînd a se afilia altor categorii sociale prost plătite şi cu reminiscenţe în sferele psihiatrice şi academice. 7. Eu, care nu eram pe atunci prea deştept, acum aş avea un amendament, cum mai este denumit acest apendice în statutul Asociaţiei de Proprietari al cartierului „State” şi în constituţia SUA, adică zic eu: „Lăudată fie Cultura, chemaţi numele Ei, dar ce înseamnă faima fără bani?” Mai bine să transcriu poezia lui Petrică, fără comentarii, fără reproş, deşi între timp au mai apărut şi alte pachete: „ Connex Gău, Connex Gău, ce-i al tău, e-al tău / Connex Smart, ce-i al tău e pus sub gard”. 8. Acum, dacă tot trebuie să scriu, iar a scrie este un viciu, precum alcoolul sau iarba, cum spun şi foştii mei colegi care, iată, sînt redactori şi secretari de redacţie, reporteri de teren şi fotoreporteri, Digii, Şefi de departamente de publicitate ori PiRişti, lucrează la Corectură, Difuzare ori Distribuţie (şi doar puţini fiind „badigarzi”, ori agenţi de asigurări); voi scrie despre fostul meu profesor de Rezistenţă, dar să ştiţi că nu voi semna, nici că voi recunoaşte, pentru că el este încă rezistent, fiabil şi chiar mai predă, deşi a fost transferat de la Tolpimetre la Angelescu, în urma unui scandal amoros cu o majoretă. 9. Pe cînd el calcula pe tablă cît ţine şi susţine o grindă, îl trăsnea o pişare „marfă”, căci avea pietre la rinichi. Dar era conştiincios din fire şi dedicat profesiei, dorea aşa de mult ca noi să pricepem cîte ceva despre grinzi, încît uita să meargă la „budă” şi prefera să-şi încolăcească picioarele, scriind în continuare. Într-o zi de miercuri, a treia oră de curs, Petrică l-a rugat respectuos să calculeze forţa de apăsare exercitată de chiloţii de damă (întinşi la uscat în balconul blocului de vis-a-vis) asupra sîrmei pe care erau întinşi. Acest fapt l-a marcat, el a plecat cu ideea de a ne reclama la Cancelarie, dar nu s-a mai întors printre noi. (va urma) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE