FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Paradigma critică peiană sau arta de a măcelări texte
Text postat de Elena Stefan
Eu care am citit mii, ce spun eu mii ? tone de poezii, iată sunt cel mai calificat în a vă spune –luați de la băiatu- că tecstu (sic!) ce mi-a căzut, cu un fel de bubuitură, sub ochi, este ori poate fi ceva însă cu totul altceva decât ar trebui să fie, adică poezie.

Să vedem:
Unu. Nu are titlu. Are trei puncte. Să fie de suspensie? Păi dacă-i așa “poiemul” e ca și suspendat. Cum vine aia? Să scrii ceva fără titlu. Adică să scrii ceva despre ceva care nu este! Booon. Să zicem că înghițim chifteaua. Că-i chiftea, chifteluță, pârjoală, tot un drac este. Că toate sunt din carne tocată ori, se știe, carnea tocată se poate strica mult mai ușor decât carnea macră. Mai ales când nu e ținută la frigider și s-a mai luat și curentu. Că în manualul de termoenergetică scrie că curentul ca să fie produs necesită niște generatoare. Da ce știu fraierii ce-s alea generatoare?

Anșea, să videm mai departe. Însă n-am terminat totul despre titlu. Am spus că nu are titlu? Ei și? Păi chiar despre asta voiam să mai adaug. Un titlu fără titlu nici măcar tautologie nu este. Că de pleonasm nici nu poate fi vorba.

Deci, după ce am analizat titlul și am văzut că el nici nu există la ce să ne așteptăm din însăilarea care ne este prezentată drept mare realizare poetică ? Păi ce, se compară găselnița asta cu ce scriu eu ? Luați de la băiatu . Ca să vedeți modelul. Acum și pururea și-n vecii vecilor amin. Nu te bucura Cioacă și ăștilalți de teapa lui. Nu-i nimic religios în ce am zis. Este așa o zicere naturală, adică de la mama natură care este atee. Și fraierii o știu.

D-apăi. Cu ce înșepe poezica autorelui ? Păi înșepe așa netam nesam (n-are legătură cu unchiul Sam, Cerceluș ; degaba faci frumos din codiță) cu « Nu te-am/cunoscut îndeajuns. » Păi cum să scrii despre ceva ce nu ai cunoscut fie și îndeajuns ? Ca să scrii trebuie să cunoști și ca să cunoști trebuie să fi citit. Mult și variat și de dimineață până hăt spre dimineață. De-o pildă eu când eram copil de țăran și mergeam cu Feuerbach în sân de mi-a produs o rosătură ale cărei urme și acum se văd dă sub utima coastă dă pă stânga până suuus sub omușor… Da oare ce-am vrut să spun. Da, da cu cunoașterea. Păi ca să cunoști măcar trebuie să asculți. Adică să fii ascultac. Ascultac am spus Ștefănescule nu ascultător.

Și ce zice scribălăul nostru în continuare : « Tu nici când ești/ goală nu ești/absolut goală. » Hopaaaa ! Păi cum vine asta ? Auz poznă » Să fii goală și să nu fii goală. Păi frățică o așa dilemă numa în Inglitera aia a lu Șekspir se mai poate găsi – văzuși traductaciule ? Ia dă la băiatu. Todoraș ai ascuțit mă plavazu ? Ia notițe. Da ușurel că ți se îmbârligă circumvoluțiunile, videți doamnă Elena ? Nu, nu ție ți-am zis Poheto. Ci intertextualistei. Aia care să dă mare și epatează cu radicale. Nu radical indice mă fraierilor. Ăia sunt la matematică. Radicale d-astea dă dicșionăry. Că ea, în loc să zică neaoș, românește pă înțelesu tuturora, adică cu acuratețe, « dă necombătut « ea zice « irefutabil. » Auzi vorbă. Și se mai dă și ecoliterară. Pușchea. Da ce ziceam ? A da. Auzirăți madamă intertextualistă ? Păi ce io nu știu radicale ? Circumvoluțiuni zisei. Vedeți ce diștept sunt. Și sunt și modest. Și nici măcar nu epatez așa ca mneatale.

Și ce mai zice poetastrul nostru ? Cică
« Degeaba te miros ca un
câine de
vânătoare. Zadarnic »
Auzi băi nea ăsta, păi ești matele vaccinat ? Păi știi câte injecții în burtă să face (sic !) dacă ai cumva rabie ? Și mai ai neobrazarea să o și miroși. Cum adică să o miroși ? Păi dacă ai guturai sau ai băut o răchie ? Da dacă și-a dat cu odicolon sau cu gaz ? Păi mă loază asta e poezie? Ia dă la băiatu să înțelegi și tu ce este poezia:

Ca o salcă în călduri
tainică mirositoare
Răsărită-ntre borduri
Pentru câine alinare

Văzuși bre? Suppptilll. Păi ecoliterar ce pepenoaica măsiii! Păi cât aleargă un biet câine pân orașul dă beton ca să găsească un pom. Și dacă mai este și o salcă în călduri, adică cu crengile lăsate, ușurarea vine de la sine. Doar un picior ridicat și gata. Ce ziceți fraierilor? V-am dat gata? Păi ce spuneați doamnă intertextualistă cu ordinul doi, trei șamd. Păi numai un cititor inteligent, luați de la băiatu, înțelege cum să devine chestia cu alinarea. Vasilico, pricepuși? Nu? Îți iesplică ascultaciul în park când vă hârjoniți literar. Da vezi, să nu înțelegi prea mult și să ai băgare dă seamă. Că niciodată nu se știe ce misie are împricinatul.

Da ian să mai vedem ce zice neica nimeni ăsta
“te aștept la
capătul unui
tunel purpuriu unde
se ciocnesc două trenuri.”
Aici îi sigur vorba dă afeu. Da a dat-o cotită să nu să-nțeleagă dîn prima. Păi ce nu putea să zică oranj? Ce nu e totul oranj p-acilea? Da nuuuu, a dat-o așa la întors. Adică purpuriu. Ca să ascundă, cum zice ăsta afeu Imperiul criminal comunist, adică purpuriu adică roșu: Vedeți madamă Elena, nu ție ți-am zis poheto, tu ești cu imuabilu ci lu madam intertextualista malagambista, aia cu hiperparaboloidurile dă saturație sau dă rotație. Cum e corect nea Kosta că tomna ce uitai. Da știi matale care-i avantajul amneziei? Cuuum? Nu știi? Ha, ha, ha. Păi o știe și ăla dă-i unu la sută apă și restul vodcă. Ăla, tristicescu, sau spirtulescu ori cam așa ceva. Păi frățică să-ți spun io: afli întotdeauna lucruri noi! Băgași la devlă ascultaciule? Da tu Cercele ce păzești p-aicea. Ia dă la băiatu.

Boon. Și ce mai zice autorelul nostru?
Păi cică
”Între corpurile noastre se
întinde mereu o
peliculă
foșnitoare de
staniol. Ceva ca o capă
romantică. O pelerină
cu care ne
vom sugruma
într-o noapte
unul pe
celălalt, ca
amanții din
mayerling. E tăcerea de după,
când așteptăm cu
tristețe
apa care
nu va țâșni
niciodată. Si suntem
tandri si blânzi unul cu
celălalt.”
Păi auzi colea, foșnitoare ca o peliculă dă staniol! Păi măi frațicule pelicula îi pentru lichide. Pentru solide îi folie. Poate aia să foșnească. Da cum vine asta? Între corpurile noastre să întinde pelicula aia? Și cum sunt corpurile? Goale? Adică pelicula e un fel dă veșminte sau nu?
Booon. Trecă dă la mine: Da cum vine aia “O pelerină / cu care ne / vom sugruma / într-o noapte / unul pe / celălalt,” Păi măi frățică habar n-ai. Pune mâna pă dicșionary. Pelerina îi pentru pelerini mă netotule. Nu pentru sugrumat. Pentru sugrumat îi ștreangul vericule. Vedeți mă unde duce lipsa dă lecturi?

Da să n-o mai lungim. Iată cum încheie acest autoraș poema lui dă trei parale. Până și surrealiștii erau mai creativi! “Si suntem / tandri si blânzi unul cu / celălalt” cam tautologic, nu-i așa intertextualisto? Recheșane zi și tu: păi poți să faci măcar un scenariu dupe așa ceva?

D-aia zic: Brava, nene!
Am citit cu pasiune.
Da’, pînă la urmă, ce ai vrut să spui?

Note:
Poemul maltratat critic astfel aparține unui autor pe care, dacă nu l-ați recunoscut, vi-l vom deconspira într-un comentariu ulterior.
Autorul poemului suntem convinși, are umor așa că nu se va supăra pentru acest exercițiu de demolare, marca Ioan Peia, marcă înregistrată. Succes garantat. Nu există text sau autor care să treacă prin acest malaxor cognitiv și care să supraviețuiasă. Poate numai dacă, în prealabil să i se fi citit moliftele Sfântului Vasile cel Mare.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  probabil , dacă lumea ar avea vreo o sută de mii de artiști "adevărați" aflați într-o continuă căutare bibliotecile ei ar fi mai sărace cu milioane de volume; rămîi un continuare "artist" al ideilor pline de miez,nu ne dezamăgi eu nene Nicolae ca un amator ce sunt încerc să scriu, ca să rămîi matale statuie de gheață și-n august, că doar tot ce nu înțelegi, știi sau citești e pe potriva ofuscării tale findcă asta e măsura adevăraților creatori:intoleranța plină de rîcă.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 21:05:06
         
 
  :)))  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-12 20:37:12
         
 
  Nu ma indoiesc domnule Cristescu ca rezonati. :)
Totusi, asta nu exclude concurenta in plan artistic.
Eu tind sa va simpatizez mai mult pe dvs. Chiar si numai pentru faptul ca ati creat locul acesta pentru a incuraja libertatea noastra de exprimare, pentru a ne ajuta sa nu ne mai fie teama sa ne deschidem. Acu', ca odata ce ne deschidem, sar gandurile din noi ca din Cutia Pandorei... si uneori intrebarile, e alta poveste.

 
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 18:22:56
         
 
  Distinsă colegă Adriana Giurca,

Ce se mai știe despre domnul Liviu Bordaș?

PS. M-am împăcat de mult timp cu distinsa colegă EȘ. Ba, am observat, în ultima vreme, suntem cam pe aceeași lungime de undă. Adică rezonăm!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-08-12 17:23:56
         
 
  Desigur, Domnule Nicolae, "avocatii" au defectul asta profesional- sa fie pertinenti si coerenti, sunt scoliti adica sa deprinda mestesugul asta de a clarifica acolo unde mintea omului cea de toate zilele nu ajuta. Si de aceea, in general, sunt platiti sa-si spuna parerea. Pe dvs. v-am consiliat gratis si nu e prima data. Data viitoare, va avertizez ca va taxez. Si nu la buzunar o sa va usture.


 
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 16:50:13
         
 
  "nu fiți îngrijorat/ă, pot să fac un scenariu după orice...inclusiv după o paradigmă care șchioapătă!"

Formularea dumneavoastră, a la Pythia, poate fi credibilă. Aștept să o văd materializată în scris. Poate atunci realizăm și cine șchioapătă paradigma* ori metaparadigma.

*MOI Metoda Onomatopeico-Interjecționistă
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-12 16:49:54
         
 
  @ A.G.
este parerea dv de... avocat!
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-12 16:05:48
         
 
  Domnule Nicolae Tudor, pai acela care oboseste cautand idei (artistice) poate fi un aspirant, ala talentat cu adevarat e doldora de idei originale, sa nu confundam lucrurile! Scrie ca sub dicteu, e un har, nu o cazna.  
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 15:57:37
         
 
  Matei Ghigiu, desigur, Adriana.
Are 21 de texte pe Agonia, toate - o încîntare la lectură.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 14:51:15
         
 
  In anii comunismului "talentele adevarate", descoperite si incurajate de activistii vremii, au inceput sa umple pietele metropolelor cu statui impunatoare reprezentand omul. Dar... una este sa sculptezi o figura umana care se afla "ca la fotograf"-ul din balci, alta este sa gasesti o linie artistica menita sa impresioneze si sa spuna ceva. Din pacate, Domnul Rechesan (incurajat frecvent de amfitrion sa continuie, ca musteste de talent) face din literatura ce au facut aia cu statuile. Da, pana deseara sunt convins ca va scrie o carte de teatru, doua chiar, poezie sau note de calatorie, omul poate scrie orice. Si-n timpul acesta adevaratul talentat oboseste cautand o idee, o linie, "ceva" cu adevarat artistic. Si va scrie si maine, si poimaine, a umplut deja virtualul cu "statui" marca Rechesan.
Pe mine, toate cate le ganditi, stimabile, deocamdata ma lasa rece.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-12 14:36:46
         
 
  Matei Ghigiu

Recunosc, mi-am amintit doar ultimul vers, a ramas cumva legat de Mat
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 14:19:03
         
 
  "metoda" onomatopeic-interjecționistă" este mai plină de miez, de o mie de ori, decît metoda baombastico-akademico-intertextualisto-kimvalisto-hermenueutico-contrabasistă a domniei voastre!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:59:30
         
 
  Ați ajuns, doamna, pentru a vă convige singură de debordanța spuselor domnia-vă, să vedeți plînsete și văicăreli, acolo unde nu e decît un haz nebun, alimentat full de către ridicolul poziției dv., care vede într-un sketch a la Sociu și Palade, pe care l-ați debitat mai sus, cine știe ce demonstrație de talent parodic.
Nu vă mai ofticați: e o plăcintă cu bolbotine, dată drept tort Diplomat!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:56:51
         
 
  D-na Elena Ș, aka E.C,
Io unu', ca admirator sporadic și selectiv(nu ca candidu' N Tudor ce amușină mai ceva ca Zdranță cel cu ochii de majolică autohtonă versu' fierbinte și sudalma fiartă) a verbei "peiane" vă confirm: nu fiți îngrijorat/ă, pot să fac un scenariu după orice...inclusiv după o paradigmă care șchioapătă!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 13:41:49
         
 
  Vaietele și suficiența sunt de înțeles. A fost prea evidentă și prea dură diagnosticarea de mai sus. Însă la obiect, necesară și meritată. Ca dovadă mobilizarea tuturor eforturilor și mijloacelor (chiar și a celor mai puțin oneste) pentru a o contracara. Nu cu argumente ci cu afirmați. Simple afirmații. Evident că efectul de oglindă uneori poate tulbura. Nu credeam că până într-acolo încât să se apeleze, în văzul lumii la mijloaace absolut neoneste. Să faci trimiteri aluzive punând în sarcina cuiva ceea ce nu a făcut ori zis este o performanță. Una este "pattern" alta este "patternbutoane"!
Dar ce mai contează. scopul scuză mijloacele!

Oricum "metoda" onomatopeic-interjecționistă a fost pusă în lumină. De aici nevoia de autoapreciere.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-12 13:32:45
         
 
  Vă cramponați de idoli desumflați, pricepuților!
Ian uite, aici, niște versuri de o eleganță seniorală, scrise de un poet, de care, sunt sigur, puțini au auzit. Și nu e catalogat drept geniu:

simțeam de la fereastră
cum o tânără îmi surâdea din parcare
dinclolo de lanul de grâu
dincolo de câmpia de pietre mișcătoare
ea îmi surâdea cu umerii
simțeam de la fereastră nefireasca ei adversitate
față de lucrurile concrete
dincolo de suprafața prăfoasă a previzibilului
dincolo de grădina cu ploi
ea își desfășura dragostea
o întindea peste pielea timpului
simțeam de la fereastră natura ei invizibilă și permanentă

pentru Noi era de o frumusețe fără seamăn


Vă las să-l ghiciți!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:20:33
         
 
  Mai exiști, mai exiști, Adriana?
Mă rog, dacă mai exiști în aceleași coordonate...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:04:02
         
 
  Dle Kosta,
Eu nu mă lupt, vai de mine!
Eu mă joc cu ei de-a puia gaia!
Ei se luptă din răsputeri, sireacii, da' tot de pe jos sunt culeși de către măturăreasă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 13:02:41
         
 
  Gheorghita, daca as posta as avea si eu subsolul meu si ar trebui sa suport oftopicele altora. :)Iar pe de alta parte, uneori e mai bine sa-ti tii floricele la mansarda. :)  
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 13:01:32
         
 
  Doamnă Adriana Giurcă , de la postarea ”Caii negri”, nu mi-am schimbat nici numele, nici opiniile. Cât despre antipatia d-lui Cristescu nu îmi fac griji. O păstrez la loc sigur și acoperită bine.


Stimate vkeu, cu aceeași clară bunăvoință, remarc că toată viața dvs este o stare de continuă stupoare. Lumea este mare, vekeule, mare și plină de neprevăzut. Mă bucur că ai aflat ceva nou astăzi.

Mr. Ghiță Eructeșan
Poate nu ai fost atent, repet: oricât ar fermenta mranița, nu-și poate schimba originea. Iar eu nu citesc textele tale din principiu. Așa că nu te mai chinui singur.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 12:38:51
         
 
  Măi pușcă,
Tu tooot te-nvîrți ca cioara-n par, ginind brazda din hotar, nu-ți găsești locul deloc! Ai sfîrșit paraua adsumistă, nu te mai miluesc gămanii ăia portocalii și, dacă n-ai ce face, te bîțîi pe aici după glorii pasagere?
Parcă erai "indezirabil", așa, cel puțin, declara, mai deunăzi, ștabu'. Acuș ți-ai luat seama, ai venit cu periuța-n dinți să te dai cumințel?
Dacă tu ai idoli, pe raftul minții tale luxate, e treaba ta. Eu nu sufăr de prejudecăți, nu am tabuuri. Căci nu am... oooh!... nu am "patternurile... prestabilite", dacă mă-nțelegi!
Ai fi putut, fără să mormăi același refren al "convinșilor" de geniul nu știu cui, ai fi putut măcar să îți dai cu presupuța despre versurile "genialului" Labiș, date de mine, ca exemplu. Sunt teribile, nu-i așa?
Tabuistule, lasă gargara oratorică, fincăci nu vorbești cu copchii de grădiniță.
Te du la adusumiștii tăi!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 12:29:23
         
 
  Adriana,
Greu te prinde omu'! Numa'n subsoluri și offtopice...lasă-l dreak, vorba lenuței t. pă afanisitu' dă pușcoi, dă și el din limbă să nu i se anchilozeze, mai bine-ai posta un vers, o floricică de nenufar, ceva calin,colea!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 11:52:49
         
 
  Domnule Ion Gabriel Pusca, nu dvs. erati acela care nu cu mult timp in urma, probabil din aceeasi ratiune ca cea invocata mai jos, gaseati potrivit sa lasati deoparte lancea ceea a ironiei pentru a include cativa autori, printre care si domnul Cristescu, in categoria GLOABELOR?
Si tot dvs. admirati ELEGANTA demonstratiei doamnei Elena Stefan?
Acum chiar v-ati atras antipatia domnului Cristescu. Stiti, dansii mereu rivalizeaza. :)

 
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-08-12 11:48:04
         
 
  sau recent:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=38957

ia notițe IGP, ia notițe!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 11:23:19
         
 
  mr.Winchester Bîlbuță,
mătăluță ai probleme nu de comunicare ci de de lecturi fosile. iaca pleosc și fîsss pă țavă, ce te bagi de nu tr-ntreabă:
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=38957
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 11:20:50
         
 
  Aflu cu stupoare ca ar exista pe lume asa numita schema de analiza a comunicarii. Pe care as mutila-o, dupa spusele unui biet postaci. Desi nu a avut cele doua cojones care sa-i fi permis sa imi adreseze direct reprosul, ii spun doar atat, in cel mai autentic stil toparceanu: stimate ighepeu, nu ai talent literar, de ce mai incurci iarba literaturii? Comunicarea literara este una de tip special, daca ai avea competente in domeniu, s-ar fi vazut de mult (timp, vreme etc) Dar n-ai, ti-o spun cu cea mai clara bunavointza. Nu te intrista!  
Postat de catre sters sters la data de 2011-08-12 11:16:55
         
 
  Rădulescule,
Când eu îți spun că umbli cu bîzdîgănii îmbîrligate, refuzi să mă crezi!
Par egzamplu:

“din creuzetul geniului prelins
prefer să ies ucis
din diagramă”

“creuzetul geniului prelins”, vai, cîtă drișcuială neologistică!
Să ies “ucis din diagram㔠– de ce nu din fotogramă, fonogramă, kinogramă, panoramă, anagramă, dor dă mamă?!

“și trist să mă-nfrățesc cu lacu morii
decît închis
în ale voastre tigve provizorii!”… ca să vezi, criptologie de agent 007! Ești și tu un fel de El. Ștefan, pe mîna dreaptă! Scărpinătură fițoasă după ureche! Ajunseși la iazu morii, să faci opturi derizorii, poloist prins de cîrcel, care s-a-necat nițel, ”provizoriu”, vai de el!
Pîc!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-12 11:11:20
         
 
  Nu credeam să ajung să îi spun lui Recheșan (cel care atunci când rămâne dezarmat se leagă de membrii familiei conlocutorului,
de ex: ”cum o alinți în intimitate? pușculița, lupulica?
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-06-24 07:21:53
da' cînd se întîlnesc un moț d'ăsta cu moața lui știi ce iasă? diaree, nenică!
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-06-24 07:20:32 ”)
cum spuneam nu credeam să ajung vreodată să îi spun Lui Recheșan: ai dreptate, stimabile!
Când coasta este acoperita –ca și obrazul- de o piele groasă, este impenetrabilă. Nici o lance a ironiei oricât de ascuțită, nu o poate zgâria.
Ce scapi din vedere Rechesan, este ca doamna Elena Ștefan, cu siguranță, nu a vrut să rănească sau străpungă vreo coastă. Doar a demonstrat elegant că o metodă proastă aplicată bine dă rezultate proaste, e ca la matematica: minus ori plus dă minus. Vezi cât e de simplu?
Probabil că Lasswell se răsucește în mormânt când vede cum un ip, un gr sau un vk mutilează senini schema de analiză a comunicării.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 09:46:28
         
 
  fiindca veni vorba: valoarea textelor abia apoi, adica muult, muult dupa noi. de ce sa ne inversunam de vii, cand cei ce vor avea si timp si ocazia s-o faca mai pe indelete o vor face oricum? Pe unii pomenindu-i, pe altii ignorandu-i! de aceea eu tot mai sper ca singurele noastre batalii se vor duce in texte, nu in pretexte. Evident, cu doza de umor negru pe care deja multi mi-o considera rautate sau prostie. Lasa-i sa pri ceapa ce vor, dupa mintzile lor.  
Postat de catre sters sters la data de 2011-08-12 09:30:30
         
 
  Dupa cum cred ca deja ati observat, maestre Peia, munitia dumneavoastra se risipeste degeaba, tragi in urs si cade vrabia, in cea mai fericita din ocazii! Asadar, sa revin: daca dumneata mai ai timp si rabdare sa te lupti cu mocani, afei, tudorei, ighepei si alt fel de vaideei, e treaba dumitale, care cum vrea face ce vrea, ca e democratie. Da io tot zic precum ca te irosesti de pomana, multi nu merita nici macar explicatia absolut frumoasa cu tzatza, absolut justa.Explicatia. Ca tzatza...Oricum, ramane faptul brut ca Europeea este un spatiu absolut miraculos, absolut senzational, aproape irational: Marele emmanuel are un fel particular de a respecta. Adresarea sa "distinse cutare" e o injuratura atat de finutza incat ma face sa ma intreb de ce nu-i raspund cum ar merita. De cate ori imi zice "distinse" imi pune stampila de ciudat, dar eu nu-i raspund din politete. Desi respectul la Domnia sa nu este decat distantza pe care si-o ia apriori fatza de noi pentru a putea sa ne dispretuiasca mai cu usurintza. Diplomatie universitara. S-auzim de lucruri fine.  
Postat de catre sters sters la data de 2011-08-12 09:21:24
         
 
  erată :ale lui...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 07:24:40
         
 
  Între ditirambele naive ale lui N.Tudor și boscorodelile înveninate-n praf de scărpinat a lui Pușcă, cred că Peia se simte precum Christos pe cruce;articolașul stimabilei EȘ nu cred că e o lance destul de-ascuțită să-i străpungă coasta critică.
"Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!"
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-08-12 07:24:03
         
 
  erată 2

bunul simț cere să îi respecți și să ți-i asumi pe înaintași.
Asta pentru a nu pomeni
prin subsolul
ori ai o problema cu marii poeți ai neamului.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 00:45:55
         
 
  Erată:
majoritatea poeților rămâne în ..
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 00:38:15
         
 
  ”A, și apropo de apelativ: prin zona noastră, a te adresa unei femei mai în vîrstă cu formula "Țață Mario", par. ex., e un semn de respect.
Numai să nu o țățești, pur și simplu, neadăugîndu-i numele, e un semn de ireverență.
În fine. Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 16:55:01 ”

Era prin 1999. La o ședință de consiliu la primăria Bârlad, un consilier PNL, avocat de meserie, isteț brici, la un raport prezentat de o doamna consilier, plictisit -spre finalul ședinței- de amănuntele interminabile ale unui raport despre câteva familii de țigani izbucnește:”Hai, doamnă, treci la subiect că ne-ai omorât cu atâtea amănunte despre ace, brice și carice!” Bineînțeles, doamna roșește, se simte atacată de agresivitatea colegului și protestează cerând sancționarea lui.
Mare scandal: cheamă primarul care abia plecase din sală la o discuție cu prefectul, vine și prefectul, întâmplător era pe acolo și adjunctul Poliției, ce mai tevatură mare.
Ciobanu, ăsta era numele avocatului -s-a stins intre timp- cu o voce groasă și fără nici o urmă de jenă, rezolvă în câteva fraze problema: ”Stimată doamnă și onorați colegi, nu sunt vinovat! Dvs ați înțeles greșit. Să vă explic: eu sunt de la țară, de la Bădeana. La noi în sat, la chestia aia de o agăți intre cureaua si lanțul câinelui.... cum naiba îi spune pe aici?..aia de o pui să nu se incurce lanțul câinelui...” ”Vârtej, domnu` Ciobanu, vârtej...” il salvează Craus, primarul. ”Ei, așa, că bine ziceți dom`primar, la noi vârtejul ăla se numește carici. Și, tot la noi, la târg, țiganii cam asta vând: ace, brice și carice, vârtejuri din astea, cum le zice. Ce vreți, eu sunt de la țară!” Bineînțeles ca nimeni n-a înghițit gălușca, dar toți au râs o vreme pe seama avocatului de găselnița cu vârtejul.
Cam așa și Peia cu ”țața Maria”...

Domnule Nicolae Tudor, nimeni nu a contestat calitatea de versificator a lui Peia, dar de aici si până la a-l pune alături de Nicolae Labiș e ca și cum ai merge de la Malu la Sidney pe jos.
Majoritatea poeților rămân în mentalul colectiv cu una până la cinci poezii.
Labiș a scris Moartea căprioarei.
Peia, poate a scris și el o poezie de același calibru. Dar nu o știe nimeni.
Așa că bunul simț cere ca să îi respecți și ți-i asumi pe înaintași. Mai ales dacă ei au scris ceva care depășește cu o câtime, măcar, cea mai bună poezie a ta.
Dar este vorba, totuși, de bun simț. Asta casă nu mai pomenim că un poet dus pe cărarea infinită nu se mai poate apăra. Altă chestie de bun simț.

Am mai văzut, prin sunbsolul nu știu cărui text, pe exintescu susținând sus și tare că Cezar Ivănescu a fost turnător la securitate. Dacă poți spune așa ceva despre un poet care scria ”La Baaad” in 1979, Doina in 1983 și care făcea spectacolul ”Doina - inchinare lui Eminescu” in 10 decembrie 1989, inseamna că ori nu ai citit nimic scris de Don Cezar, ori ai o problema cu marii porți ai neamului.

Eu zic să fim un pic mai atenți la expresiile folosite și mai ales să fim atenți la modul cum ne gestionăm fiecare orgoliile. Sunt bune și orgoliile, dar utilizate in exces aduc după sine uitarea și praful.

Doamna Elena, ați făcut o demonstrație mai mult decât convingătoare. Din păcate, Peia este un plop de Malu: prea iubitor de înălțime ca să realizeze că toamna din frunze aduce după sine viscolul iernii. Iar de unul singur e greu să rămâi și înalt și drept. Acum este adevărat că are și aliați ca Recheșan sau N.Tudor, iată, un fapt bun, deși mranița, oricât de fermentată ar fi, nu ține loc de pădure.

Radu Ștefănescu, frumoasă șarja.
 
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2011-08-12 00:22:56
         
 
  o, laudă talentului! v-ați prins
io sunt
și ageamiilor stau vamă!

din creuzetul geniului prelins
prefer să ies ucis
din diagramă

și trist să mă-nfrățesc cu lacu morii
decît închis
în ale voastre tigve provizorii!

(cel ce nu arde dezlănțuit ca mine mă-sa-i curvă)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-11 23:52:23
         
 
  Robea, sapientule, du-te la culcăric, că e vremea!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 23:41:15
         
 
  Ce vis frumos ca toți acești gladiatori literari să sfărâmele lanțurile minciunii și ale fățărniciei consacrate și să meargă împreună ca oameni liberi  
Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-11 23:37:56
         
 
  Doar gladiatorii luptă pentru pâine și circ.  
Postat de catre mihai robea la data de 2011-08-11 23:31:23
         
 
  Todoraș, bre,
Îți mersi, da' să nu pierdem simțul măsurii, pls!
Nu fac deloc pe modestul, da' or'ș'cît!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 22:53:00
         
 
  I-auzi, Labiș!

“Oamenii își scurg prin timp
Fonta fiartă a veiții (waw! ăștia or fi furnaliști!)
Se încheagă sub drapele
Și-n tipare provizorii. (ăsta e un fel de “pattern prestabilit”!)
Retopiți de alte crezuri (furnaliști propagandiști, ce ziceam!... adică, reeducați)
Ei se-aruncă peste vremuri, (poate-au descoperit oamenii teleportarea furnalizată!)
Curg spre înnoite forme
Pîrjolind nisipul rece.” (or fi aruncătoare de flăcări, neică!)

“Sîntem în miezul unui ev aprins (era evul comunist, pt cine nu pricepe!)
Și dăm însuflețirii noastre vamă, (aoleu! dai pitacu lu nea dracu, să te treacă bine lacu!)
Cei ce nu ard dezlănțuit ca noi
În flăcările noastre se destramă: (Curat stalinism!)

 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 22:49:56
         
 
  “Nu aveți domnia voastră nici calitatea, nici pregătirea și nici dreptul să vă exprimați în legătură cu opera unui geniu. Nicolae Labiș. Dacă mai putți, până la a vă compromite definitiv, spălați-vă tastatura și pe mâini, de mai multe ori , de foarte multe ori, până să vă permiteți gestul de a vorbi despre Labiș. Dumneavoastră vorbiți despre dumneavoastră. Atât!”

Alo, alo, doamna, mai cătinel că dărîmați zidul Berlinului!
Pentru a doua oară.
Simbolic, mă rog!
Da’ matale cine sunteți să-mi interziceți mie judecăți de valoare, indiferent că vă convine domniei voastre magistrissime au ba? Indiferent că irit părerea comună au ba? Nu păreți, doamna, olecuță cam categorică și, cum să spun? cam marțială și dictatorială, în atitudine? Sunteți, cumva, paznicul de serviciu al literaturii române?

Poftim? Nu am eu dreptul să mă pronunț în legătură cu un “geniu”?
Da’ cine a decretat asta? Matale? Cu hermeneutica lu matale hipergonflată?
Păi, dacă luăm totul OTOVA – adică, vezi cum e cu “otovismul” ăla “axio…” – normal că tot ce scrie X e genialmente irefutabil!

Iote colea, versuri de “geniu”:

“Am iubit de cînd mă știu
Cerul verii străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeele pe stînci
Ori pădurile adînci
Sub ger alb încremenite.

……………………………………

Scurgerea cocorilor,
Pacea înălțimilor,
Semeția pinilor,
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roșie pe gură
Și în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Și-n piept voci necontenite.”

Pam, pam!

Geniale, nu?
Dacă le-ar fi scris Mocanu, l-aș fi făcut surcele.
Da, dar dacă le-a scris Labiș sunt geniale!



“ FINAL; ceea ce era de demonstrat am demonstrate”. (EL. Ștefan)

N-ați demomstrat nimic, doamna, absolut nimic.
Sau, dacă vreți, ați demonstrat că nu aveți cu ce!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 22:17:21
         
 
  Sa comparam 2 creatori: Nicolae Labis si Ioan Peia.
Sa observam filozofia, muzicalitatea si rimele poetului Labis (despre care am curajul sa spun: daca nu scria "moartea caprioarei" nici nu exista.)
Despre idolul meu, Ioan Peia, afirm ca foloseste cuvantul cu o maiestrie ca nimeni pana la el. Nu-i impartasesc intotdeauna vederile critice (la nivel de atelier literar), dar stilul sau este necesar ca o vama findca obliga creatorul sa fie atent cu sensurile cuvintelor, cu metaforele, ca poezia sa nu se rupa definitiv de real,iar filmul poeziei sa fie posibil/logic si sa aiba un personaj matur, constient de ce spune si face. Ioan Peia a intrat, din pacate, in rolul ingrat de a da cu piatra, dar esenta lui de om este de exceptie. In fata unei creatii valoroase pe care o simte ca "un copoi", dupa propriile-i spuse, poate sa "curga" critic in alt registru si, n-am nevoie sa mi se spuna, stiu ca va fi inegalabil.
Problema se pune daca trebuie lovit in asemenea hal ( "spălați-vă tastatura și pe mâini, de mai multe ori , de foarte multe ori, până să vă permiteți gestul de a vorbi despre") un talent de calibrul Peia si incurajati cei care nu-i ajung nici la degetul mic.

Sunt douăzeci de ani...

Sunt douăzeci de ani și încă unul...
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.

Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu știu un lucru care-i ținta vieții:
Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roșu-al meu și-al dimineții.

E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.

Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Și cerul se întunecă-n frumos
Însângerat și vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.
Nicolae Labis

cîntînd

nu poți fugi de singurătate
în vecini
nu poți chema poștașul
să sune de două ori

există doar un timp al întîmplărilor frumoase
nu poți purta decît o dată
haine de sărbătoare

da
lucrurile se întîmplă o singură dată
o dată te naști, o dată te uimești
o dată se sting luminile și muzicanții pleacă

oricît te-ai aduna la un loc
tot cu aceeași piele te îmbraci dimineața
de o mie de ori
ca o singură dată

nimeni nu poate consola
pe nimeni
fiecare își duce în cîrcă propria-i viață
ca pe un cufăr gol, omule

degeaba chemi îngerii la priveghi
cu aceiași, mereu aceiași ochi măsori
crăpăturile din pereți
în aceleași mîini îți sprijini fruntea

toate, o singură dată
într-o singură explozie de lumină
într-un singur turnir, într-o singură glorie
ca atunci cînd metafora coboară în lume
în caleașcă de aur

numai durerea se repetă
mereu și mereu aceeași
înfiptă adînc în beregată ca un sfredel
de pămînt

da
fiecare putrezește singur
în propriu-i nume
fiecare în propriu-i semn

am ridicat ochii către vîrfurile plopilor
care legănau cerul deasupra
și am văzut pîntecul dezgolit al lui dumnezeu
prin care se împleticeau gîștele sălbatice

țipătul lor ascuțit din toamna tîrzie…

și l-am rugat:
atîta doar, doamne
să ies din lume cîntînd ca un vierme
cîntînd ca un
vierme
înflorit

Ioan Peia.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 22:05:21
         
 
  "căci am citit și versuri de doi bani ale unor autori consacrați: Labiș, par- ex.)"

Nu aveți domnia voastră nici calitatea, nici pregătirea și nici dreptul să vă exprimați în legătură cu opera unui geniu. Nicolae Labiș. Dacă mai putți, până la a vă compromite definitiv, spălați-vă tastatura și pe mâini, de mai multe ori , de foarte multe ori, până să vă permiteți gestul de a vorbi despre Labiș. Dumneavoastră vorbiți despre dumneavoastră. Atât!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 20:39:06
         
 
  Textul aparține lu Octavian Sovany.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 20:32:31
         
 
  FINAL; ceea ce era de demonstrat am demonstrat.Un text bun, cu "metoda" empiriocriticistă Peia" poate fi "hăcuit". Evident, pentru ignoranți. Nu din cauza textlui ci din cauza "metodei" care poate manipula neinițiți, fraieri sau proști de-a binelea. Eu mi-am făcut datoria. Am prezentat indubitabil limitele și eroarea de fond a metodei. De acum înainte, eventual, voi face trimitere la această demonstrație și nu îmi voi mai pierde timpul cu asemenea alegații, care, de fapt, înseamnă, efectiv, pierdere de timp. Cine dorește să se limiteze la o astfel de "critică" nu are decât.

Pentru cei care aspiră a mai mult, putem discuta.

Să ne vedem de literatură și să ignorăm impostura agresivă, care, în virtutea dreptului la liberă exprimare se poate manifesta. Însă, evident, nu poate fi luată în considerare.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 20:30:34
         
 
  Tind să cred că domnul Peia are dreptate. Una este să îi spui ”Moș Ioan Peia” și alta e să îi spui ”Moșule”
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-08-11 18:16:06
         
 
  A, și apropo de apelativ: prin zona noastră, a te adresa unei femei mai în vîrstă cu formula "Țață Mario", par. ex., e un semn de respect.
Numai să nu o țățești, pur și simplu, neadăugîndu-i numele, e un semn de ireverență.
În fine.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 16:55:01
         
 
  He, he, he! ce fază!
Vrut-ai să mă prinzi cu șoalda, doamna, da' nu ținu cioaca! Poate la Cioacă să fi ținut, da’, la mine, nu. Ai sperat că mă apuc să dau cu toroipanul în ele, după ce le-ai postat. (Fără autor!).
Dar iacă ce spuneam mai jos: "Chiar ai măcelărit textul ăla, căci e scris bine. Chiar bine. M-ar fi interesat autorul."
Am mirosit mîna de meseriaș în ele. Ce e drept, spre rușimea mea, nu am recunoscut versurile lui Soviany - unul din marii mei preferați. Posibil să fie, ori foarte noi - o parte, le am - ori de pe vremea "Uceniciei marelui Alchimist". Sau, poate, din superba "Dilecta", partea a doua. (Nici pe aceasta nu o mai am. Am dat-o, ca un nărod, unuia, și a uitat să mi-o mai restitue).

Dar ce iese în evidență?
Că am nas de copoi. Fără să-mi precizezi autorul, îți spun, dintr-o ochire, dacă e ceva de capul versurilor acelea. (De capul versurilor, căci am citit și versuri de doi bani ale unor autori consacrați: Labiș, par- ex.)
De-aia am spus că matale, doamna, ai masacrat un text: bicoz nu aveai voie să te atingi de el. E o blasfemie. Tot așa, nu te poți atinge de poemele unor "Doinaș, Naum, Apollinare, Tzara" etc. (deși aceștia nu-s chiar pe gustul meu).

În plus, repet, doamna: nu aveți fason de artă bășcălioasă. Sunteți fadă, doamna. Fadă și diluată pînă la apă de ploaie. Glumițe fără sare. Nu-mi puteți folosi patentul, care are șarmul lui, trebuie să recunoașteți, doamna, chiar dacă vă cam rîcîie povestea asta pe ficăței.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 16:49:57
         
 
  sa-mi fie rusine, am cautat pe google:(((  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 15:39:58
         
 
  mulțumesc, Nicolae!  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-11 15:08:55
         
 
  @Stef: Octavian Soviany  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 14:56:29
         
 
  absolut offtopic și fără nicio intenție de a turna gaz peste focul polemicii IP-EȘ, cred că versurile de mai jos sunt de mare calibru

”Între corpurile noastre se
întinde mereu o
peliculă
foșnitoare de
staniol. Ceva ca o capă
romantică. O pelerină
cu care ne
vom sugruma
într-o noapte
unul pe
celălalt, ca
amanții din
mayerling. E tăcerea de după,
când așteptăm cu
tristețe
apa care
nu va țâșni
niciodată. Si suntem
tandri si blânzi unul cu
celălalt.”

doamna Ștefan, cine e autorul?

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-08-11 14:46:59
         
 
  va astept aici sa ciocnim un pahar:)))  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 13:25:01
         
 
  "Chiar ai măcelărit textul ăla," QED. Adică, ceea ce era de demonstrat. Asta am și vrut să demonstrez. Nu mă așteptam să mă confirmați așa de repede. Cu așa o metodă, orice text, de la Walt Whitman la Tagore ori să zicem Doinaș, Naum, Apollinare, Tzara, etc. etc. poate fi "hăcuit" Este adevărat spre necinstea "hăcuitorului". În cazul de față, a mea. Aceasta este metoda domniei voastre și așa procedați!

În sinteză, metoda propusă de către domnia voastră, se bazează pe exclmații, onomatopee, interjecții și empirism propriu, deseori vindicativ - textul nici nu contează- arbitrariu, discreționar, etc.

PS. Păstrați limita bunei cuviințe. "Țățismele" și pertu-ul nu fac parte din universul meu propriu!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 12:44:06
         
 
  Todoraș,
Stai blînd, că mie nu prea are cine să-mi zgîrie parbrizul, sunt tot felul de spălători de geamuri, de pe la intersecții, pe aci, așa că nu-i nevoie să-mi fii scutier.

Uite că sunt nevoit să-l laud un pic pe Todoraș, țață Leană! El nu prea se feșteli de cîte îi zisei, ca alții mai scrobiți. Ceea ce trădează o anume disponibilitate de a învăța și un fel de bun-simț nativ.

Todoraș,
Dacă-ți place stilul meu, trebuie să faci cinste!
Căci, ia vezi tu... ai cam abuzat de intelectul meu, pe blogu ăla al tău. Printre altele, ai publicat și lucruri mai slăbuțe, pe care eu nu le-aș trece nici la capitolul "recuperabile"!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 10:01:00
         
 
  Țață Leană,
1. Chiar ai măcelărit textul ăla, căci e scris bine. Chiar bine. M-ar fi interesat autorul. De ce nu-l divulgi?
Păi deduși rău de tot cu oiștea-n gard, nană! Înseamnă că de-aia te oripilează metoda mea, că habar n-ai să faci diferența între un text bun, de care e o blasfemie să te atingi, și unul care merită a fi luat în bîză, cu vîrf și îndesat.

2. Știam că nu te pricepi, că, pentru matale, toate-s OTOVA, adicătelea te bălăcești în cada cu OTOVISM AXIOLOGIC și crezi că te afli la marile botoane patternautice, stabilite și prestabilite, da' să vii și să te mai și dai mînuitoare de condei peian, apăi asta se cheamă frecangeală cu suc de hrean la piciorul din buștean.

3. N-ai surprins nimic, nană!
Da' nimic, nimic, nimic!
Ești ca un contrabas dogit care se dă violoncel!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 09:29:23
         
 
  Textul meu : "Ramane ca-n noaptea aia" a supravietuit! (egzematescu)

s-a sculat mortu din bozii
și vorbește ca nărozii,
s-a sculat la miezul nopții
și vorbește ca netoții,
s-a sculat mortul din mîl
și vorbește clar: bîll, bîll!
s-a sculat mortul din turbă
și vorbește ca o scîrbă,
țîncușor cu apa-n cap
mai papi tu gălbui cu pap?
pui de sconsc fără coinace
mai mănînci tu ce nu-ți place?
mai sugi tu la două doici
zama lor din cele scoici?
mai dai drojdia pe gît?
mai porți sîrmă trasă-n rît?
puradel fără de minte
în gingii mai ai vreun dinte?
mai ai snagă, mai ai draci?
“tare, cu dreapta”-ți mai faci?
o mai gîghili, o mai freci
pe madama de cincizeci?
mai mănînci din tomberoane,
boschetar pantelimoane?

veni mortu dintre cruci
și-și vărsă hoitu-n papuci!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 09:18:17
         
 
  Mare dreptate ai Todoraș cu plaivazu! Vezi tu cum spiritele mari transcend contingentul bleu-ciel și se întâlnesc în zona metacriticii? Și a neohermeneuticii? Tare mulțumit va fi distinsul nostru coleg când va vedea binemeritatele tale laude și eforturi de discipol al metodei! Și bineînțeles bucuros. Se prefigurează deja un cuplu celebru Peia-Todoraș. Maieutica măcelăririi este pe mâini bune.

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 08:40:33
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ca stil de macelarire seamana ceva-ceva, dar nu are savoarea limbii maestrului Peia. Aici incercati sa fiti un fel de Suca al lui Amza Pelea.
Bun si ala!

"Todoras cu plaivazu"
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-08-11 07:57:24
         
 
  ridurile  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 06:01:03
         
 
  Sigur. Nu întotdeauna ne plac oglinzile. Mai ales când ne scot în evidență riduril și apucăturile.

V-am surprins, didtinse coleg, esența "metodei Peia" de a comenta texte. Orice text.

Iată poemul care a servit drept lecție dechisă. Un fel de lecție de anatomie textuală:

***

Nu te-am

cunoscut îndeajuns.

Tu nici când ești

goală nu ești

absolut goală.

Degeaba te miros ca un

câine de

vânătoare. Zadarnic

te aștept la

capătul unui

tunel purpuriu unde

se ciocnesc două trenuri.

Între corpurile noastre se

întinde mereu o

peliculă

foșnitoare de

staniol. Ceva ca o capă

romantică. O pelerină

cu care ne

vom sugruma

într-o noapte

unul pe

celălalt, ca

amanții din

mayerling. E tăcerea de după,

când așteptăm cu

tristețe

apa care

nu va țâșni

niciodată. Si suntem

tandri si blânzi unul cu

celălalt.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-08-11 06:00:25
         
 
  Textul meu : "Ramane ca-n noaptea aia" a supravietuit!

Ion merita nivel! Va dati seama ca este singura lui gonflare!

 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2011-08-11 02:23:39
         
 
  Palid, tanti Leano, palid!
Aspiri la titlul de epigoană, dar n-ai fason.
Imiți prost și, la un tecst complex, cum vruși a confecționa matale, cam stai cam rău cu grămăticiunea. Eu, în afara situațiilor clar sugerate, nu am neglijat în așa hal punctuația. Matale... pari a fi cam repeteantă la capitolul ista.
Io zic să-mi dai mie textul ăla pe mînă, să-ți arăt cum se face, că, dupe cum știi, nu toți cucoșii au ouăle roșii sau, mă rog, adaptînd: nu orice găină cîntă la pianină!
Bag samă, însă, că-ți plăcu stilul meu de disecție, chiar dacă faci pe mironosița, cîrmești din nas și-ți scuturi cosița, ca să nu-ți rămîie-n păr frun muguraș de-al meu, să te fecundeze.
În final, zici:
"Poemul maltratat critic astfel aparține unui autor pe care..."
Aci ai dreptate: la matale, nu se cheamă că ai făcut cu har ce ai făcut, ci ai "maltratat". Și imitația, și tecstu!

PS: Predau cursuri de critică peiană, contra cost și numai pe bază de programări!
Doritorii se pot adresa secretarei mele, care nu e blondă și nici nu imită alte secretare!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-08-11 00:07:47
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE