FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 230 (CCCI)
Text postat de Cristian Vasiliu
Precum de nicăierea o flacără coboară
La cei ce Îl așteaptă pe Dumnezeu de Paști
Să le lumine calea, în sufletu-mi de ceară,
Cu fiecare rugă, de nicăieri te naști.
Îmi întăresc credința, dar nu te pot atinge,
Căci rănile pe care ți le-am făcut mă frig
Și ești așa plăpândă că suflul meu te-ar stinge
De-aș îndrăzni spre ceruri ca numele să-ți strig.
Chiar dacă tu, departe, îți retractezi versete
Și flacăra-ți târzie nu se mai face trup,
Iar eu rămân o umbră închisă în perete,
Din mine niciodată credința n-am s-o rup.
De-ai să mă ierți, iubito, de fiecare pată
Și peste neființă voi spune - niciodată.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE