FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Premii Europeea
Text postat de Emanuel Cristescu
La Bucuresti, va avea loc Marea Finală a celui mai mare concurs pentru liceeni, din Romania, care se va desfasura in perioada 27-30 mai, organizată de LicArt sub conducerea domnului Radu Herjeu.

La acest link

http://www.licart.ro/explore_nominalizate.php?categ=1

veți găsi poeziile nominalizate pentru marea finală.

Europeea va acorda un număr de premii (provizoriu premiul I, 3 sute lei; premiul II, 200 lei și premiul III, 100 lei)

Fac apel la membrii Europeea, care sunt interesați, să viziteze link-ul unde se află poeziile nominalizate și să aleagă un număr de 6 poezii. Titlurile acestora vor fi trimise la adresa [email protected] urmând ca pe baza opțiunilor dumneavoastră să desemnăm un premiu de popularitate.

Dacă sunt persoane interesate să contribuie cu bani, cărți sau alte obiecte, pentru acordarea acestor premii, sunt rugate să mă contacteze pe e-mail sau la telefon 0722598240.

Ca să fie mai ușor am extras textele și vi le prezin mai jos:


1. Alexandra Onofrei
Scurtă Proezie despre Sașa
dacă mi-aș duce zilnic hainele la
spălătoria din colț aș băga puțin
piper o lingură de sos de roșii
și 21 de grame de hașiș în
loc de detergent

aș aștepta vreo oră și un pic
cât se zgândăresc acolo
și mi-aș mușca buza încontinuu
de ca și cum ar fi cine
știe ce plăcere. alexandra, dar
tu ai buzele subțiri, îmi zic
cu voce tare și de obicei e de
ajuns să mă fac să-mi țin gura

le-aș scoate apoi pe rând șosetele
pantalonii
etc/
și aș plăti cu virgulele pe care nu le-
am folosit niciodată
la nimic nici
măcar la machiaj

aș râde în sinea mea că
ar fi primul lucru cel puțin nebunesc
făcut de mine vreodată
le-aș duce mamei să le vadă și i-aș
spune uite mamă am spălat
hainele hai dă-mi
un pupic și fii drăguță cu mine azi
am avut o zi nu prea bună


și ea m-ar întreba ce am mâncat/


///

am cules cele mai frumoase flori de
ziua ta dar
le-am uitat acum doi ani
într-un copac în care n-am urcat niciodată
sau ceva gen/


am fugit să prind autobuzul cu
picioarele mele de mâță în carouri am
alergat până când tendoanele mele
au început să miroasă a gumă
de mestecat
și eu păream mai focoasă.
aveam chiar și genele mai lungi.
l-am prins, l-am prins de roți și l-am luat
în buzunar/

atunci m-am decis că pe mine mă
cheamă sașa și că zâmbesc prea mult pentru
fericirea mea și că

viața ar fi perfectă dacă...///


Autor: Alexandra Onofrei din Col. Naț. "Mihai Viteazul", Sfântu Gheorghe
ID Lucrare: Înscrisă: 18:00:03 07-Nov-2010 - 362 vizualizări

philadephia carol +
vine o vreme când îți aduci aminte că
brazii nu se nasc în pădure ci la spitale de oncologie
moș crăciun există și chiar și vitrinele
au dorințe

ce o să ne facem atunci dragul meu/ ce o să facem când
o să ni se spună că toată viața am scris despre
foi goale/ că n-am descoperit nimic/ că tot ce-a fost
cu adevărat important încă nu s-a întâmplat

știi

dacă tot veni vorba de chestii importante și dacă tot e să
ne încălzim mâinile la o inimă de vioară
făcută praf

când o să vină vremurile astea/ n-o să ne mai rămână decât
străzile din philadelphia/ cu câinii care păzesc poarta spre
ieșirea din viață/ trupurile o să ni se piardă în trăsuri pline cu
gratuități dogmatice/ o să iubim alături de aviatorii bolnavi mintal/
lumea o să-și spargă singură bolta de sticlă când n-o să mai fie nimeni
pe aici/

pe noi o să ne prindă treaba asta la coadă pentru
câteva globuri de sticlă personalizate/ suferința e mai dulce
când donezi ultima tură de sânge de dragul vremurilor când
încă mai credeam


Autor: Alexandra Onofrei din Col. Naț. "Mihai Viteazul", Sfântu Gheorghe
ID Lucrare: Înscrisă: 19:56:34 25-Feb-2011 - 172 vizualizări

2 Alexandru Văsieș
probleme cu lumina
chiar și legat la ochi
dacă arunc săgeata asta nimeresc aceeași țară același punct galben
și uneori mă tem să nu-l lovesc pe tata
mi-l imaginez des sporovăind cu americanii în engleza lui stricată
ștergându-și fruntea de transpirație
și gândindu-se la noi ca la niște bieți îngeri carnivori

vorbim în fiecare seară la 8
dar de la o vreme totul se reduce la schimburi
politicoase de priviri și
de cuvinte
pe care le poartă oameni nepotriviți
se interesează mereu ce o să fac mâine.
tata e acum departe și pare din ce în ce mai proaspăt
iar asta mă face
să-l întreb ce mai citește. apoi o las pe mama
răbdătoare și plină de clișee conjugale
și trec în camera cealaltă de unde aud doar râsete și chiuituri

aș vrea să mă audă noaptea târziu dârdâind de nesomn
sau
să mă caute când începe asediul
fiindcă-ntrebările astea prudente
și pretențioase se umflă și pocnesc în
ritmul unui AK 47 dezlănțuit și mă sperie tot mai puțin.
deși nu mai e tânăr
tata poate fugi zile întregi
asemeni unui taliban conștiincios căutând
stația de metrou potrivită.


Autor: Alexandru Văsieș din Col. Naț. "Andrei Mureșanu", Bistrița
ID Lucrare: Înscrisă: 20:27:52 01-Oct-2010 - 479 vizualizări

43 1/2
cu adidașii ăștia m-am plimbat
sute de kilometri în jurul blocului
ca să găsesc groapa lui paco
i-au lăsat botul afară
mă așteptam la asta

adidașii ăștia s-au rupt în călcâie
și pleoscăiau ca o gură de femeie ca
un picior de bărbat sănătos
datorită lor n-am înnebunit
datorită lor am învățat să privesc
peste umăr și să mă strâng singur de mână

să zicem că nu mă interesează nici o atingere
nici un fel de privire
să zicem că am acceptat cușca asta plină
de vopsele fără obiecții
să zicem că am din ce în ce
mai puțini prieteni și niciun dușman

cu ei voi fugi din nou
pe ei îi voi săruta în talpă seară de seară
în adidașii din ce în ce mai strâmți
îmi voi înfige dinții și ghearele
pentru că cineva le coase călcâiele
când eu levitez cu picioarele goale
deasupra aragazului
apoi mă încalță cum ar schimba un bec
cineva care nu vrea să-mi facă rău
nu nu
nu vrea să-mi facă rău
nici măcar să mă înțepe în talpă
ca să vadă dacă sunt viu.


Autor: Alexandru Văsieș din Col. Naț. "Andrei Mureșanu", Bistrița
ID Lucrare: Înscrisă: 10:58:33 30-Nov-2010 - 312 vizualizări

în loc de fotografie
_un magnetism fin de neînsușit nimic_

azi le-am văzut pe doamnele de la balcon fumând
toate din aceași țigară
șapte ore în care
am murit și am înviat de douăzeci de ori
doamnele de la balcon organizează în fiecare zi un concurs
de frumusețe
singur printre ele sunt juriu mobilă și sărut
așa-mi imaginez uneori că au carnea caldă
ca un croissant cu vișine

povestește fiecare despre bărbații ei și cu fiecare
nume renunță la o haină
o rupe încet ca pe un strat fierbinte de piele
și astupă găurile din podea

femeile astea ar putea schimba viața oricui
atât de mult respiră și când se ating fac
un pas înapoi un ocol obligatoriu pentru tine spun
doar ție ți se arată și n-ai voie să nu crezi

iar asta e ca și cum cei mai dragi oameni
mi-ar întinde mâinile și m-ar lăsa să
le leg în jurul burții și apoi
să o iau la fugă

ca să mai vin și mâine
îmi spun că nu există ceva mai frumos
decât un croissant cu vișine din care au mușcat și alții
până la sânge


Autor: Alexandru Văsieș din Col. Naț. "Andrei Mureșanu", Bistrița
ID Lucrare: Înscrisă: 22:08:15 29-Dec-2010 - 339 vizualizări

3. Ana Maria Stănescu
poem 36
nu știu dacă aș putea să fiu
mai a ta decât în seara asta
când
vorbele mele alunecă
pe pârtiile line
din cutele pielii tale
când
fiecare centimetru pătrat al meu
se simte rușinat fără
fiecare centimetru pătrat al tău

stau cu spatele gol spre tine
și îmi răsar maci
din adâncuri dintre vertebre
să nu îți fie milă de mine Paul
să nu-mi ierți nimic să
ne consumăm
crud vertical
pâna să pleci la tine acasă
unde nu cresc flori


Autor: Ana Maria Stănescu din Col. Naț. "Avram Iancu", Brad
ID Lucrare: Înscrisă: 23:58:55 31-Mar-2011 - 197 vizualizări

4. Ana-Maria Lupașcu
(cartografii. caut casa-câmp)

uneori ți-aș spune
în toate limbile pământului că sunt gata
să plec în sfârșit în țara aceea. îndepărtată ageră aproape rotundă,
peste care se întind stepele și frigul
ca nicăieri în lume. dar

sunt cel mai fricos iepure dintre cei
cu blana albă,
purtată pe sub paltonul ponosit. și-mi trebuie o casă-câmp
să caut puțină tihnă.

dar tu nu și nu. vrei să alegi doar tu destinația
și-mi dezgolești umărul drept ca pe-o tainiță, din care
scoți hărți parfumate, cu apemunțipodișuri
gata pictate. plecarea e după cum îți dorești mereu, către locul
în care femeile udă grădinile/ scot cearșafurile pe sârme/ le scaldă în soare și
dăruiesc iubire. strâng în ele
atâta iubire. și

ce priveliște de aici/ de pe genunchii tăi, urmărind
granițele cu arătătorul. și-mi dezgolești umărul stâng, harta
unduie cresc vulcani pe încheieturi tsunami peste tsunami
până la os.

gata de-acum cu hărțile. e timpul pentru o singură
gură de aer, pentru țipătul care mușcă din mine
până ajung în locuri mai triste decât țigara stinsă. sfârșitul

ia forma unor ochi verzi, mai orbi
decât ai cârtiței. cu vinișoare stacojii cu nestăvilita dorință de a clipi
la apariția unui nou continent cu tejghea, de unde

putem cumpăra atâta fericire câtă ne trebuie.


Autor: Ana-Maria Lupașcu din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava
ID Lucrare: Înscrisă: 18:50:19 18-Mar-2011 - 300 vizualizări

5. Andreea Ghica
minute în care rămâi fără aer

*atât de mult îmi lipsești
că număr orele pe degete
și inventez lumi ce seamănă cu tine*

mi-e din ce în ce mai frică
aș putea să mă pierd
un fel de Iona zăpăcit
aș aștepta cuminte
poate ai nevoie de un umăr
pe care să plângi/ e una din zilele ǎlea
în care
toți îți întorc spatele
nu te cunosc
nu te-au văzut în viața lor/te așezi
pe o bordură
și-ți vine să le tragi o palmă
la fiecare în parte
ca unui bărbat
cu părul prea scurt și mâini
murdare

*și azi
atât de mult îmi lipsești
că nu știu de unde să împrumut
două mâini
să mă îmbrățișeze
ca să mai uit puțin de tine*


Autor: Andreea Ghica din Col. Naț. "C-tin Carabella", Târgoviște
ID Lucrare: Înscrisă: 19:44:09 03-Nov-2010 - 282 vizualizări

ultima datǎ când mǎ mai pierd
#sǎ te gândești la cineva
e ca și cum
ai strânge în tine
toate lucrurile bune pe care le-ai fǎcut #

și într-un fel ți-aș fi spus cǎ absența ta
s-a așezat aici
între coastele mele/cǎ
în cea mai mare parte a timpului
traversez strǎzi
și cǎ Dumnezeu îmi dǎ în somn
vești despre tine/cel mai greu e
când lumea mǎ salutǎ/închid ochii
și-mi imaginez
cǎ ești lângǎ mine/atunci
mâinile mele
cresc/îi
îmbrǎțișeazǎ pe toți
și nimeni niciodatǎ
nu mai rǎmâne singur

ar trebui sǎ știi
cǎ azi vreau sǎ am pǎrul scurt
atât de scurt încât
sǎ nu mǎ mai recunoști/dar
sunt lucruri pe care le pot face
lucruri pe care nu
și când mǎ uit în oglindǎ
vǎd lângǎ mine
o mulțime de capete
ce așteaptǎ un rǎspuns
de la tine


Autor: Andreea Ghica din Col. Naț. "C-tin Carabella", Târgoviște
ID Lucrare: Înscrisă: 18:07:52 01-Dec-2010 - 232 vizualizări

ultimele mele vești
* numele meu e andreea
și-n buzunarul de la piept
port toți oamenii
pe care i-am iubit vreodatǎ *

andreea se gândește la toatǎ lumea
dar la ea nu se gândește nimeni/uneori
i se face teamǎ
deasupra ei stau așezate
toate mâinile pe care le-a atins
și Dumnezeu vede și râde
ca și cum andreea
s-ar fi nǎscut din nou

diminețile ei sunt friguroase
între ea și ceilalți
stau kilometri de întrebǎri
iar picioarele vor sǎ-i plece
pe cele mai îndepǎrtate strǎzi/undeva
cineva o așteaptǎ
și mâinile-i tremurǎ
de nerǎbdare

de la o vreme
ochii andreei sunt albaștri
atât de albaștri
încât nici pǎsǎrile
nici cerul
nu-și mai gǎsesc locul


Autor: Andreea Ghica din Col. Naț. "C-tin Carabella", Târgoviște
ID Lucrare: Înscrisă: 18:40:53 02-Jan-2011 - 209 vizualizări
6. Andreea Teliban

de pe vremea când purtam plete
port în mine
o radiografie a mâinilor din trecut
ce nu știau să îmbrățișeze și
nu-și vedeau de lungul degetelor
vin din lumea fetelor rele
cu plete și geci de motor
nimic nu va mai fi la fel mi-a spus
tipul de la bar
e una din replicile puse pe repeat pentru
fetele din crâșmă uneori
îmi place să-i ascult poveștile amoroase
de pe vremea când nu eram născută
nu știam că oamenii se iubeau la fel
pe atunci sau poate doar
speram în secret că ai mei au
înfruntat dinozauri balauri și alte basme
pentru a mă concepe
nimic nu va mai fi la fel
de ce spui asta sandule
nu mai am haine negre curate am
alergie la detergent o pereche de șosete împrumutate și
vai ce-aș mânca o portocală sau o ciocolată
adevărul e că mă săturasem de plete de
negru și mă visam femeie
mă spălam pe mâini să
nu miros a tutun și mă blocam
în fața oglinzii mai mult decât dura
c e a m a i l u n g ă p i e s ă d e b l a c k
îmi atingeam talia
îmi plimbam unghiile pe ea
până mi se făcea pielea de găină
gata andreea spune-i lui sandu
ce discografii ai mai descărcat

************************************************************************

nu știu dacă sunt
o mâță cu multe vieți
o găină umflată în pene fiindcă i-a explodat sufletul înăuntru

port măștile tuturor femeilor frumoase
am câte una pentru fiecare zi
desenez cu dermatograful pe
oglinda din baie riduri pe care
nu le am încă
hmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
andreea fără riduri
față în față cu
andreea mâzgâlită cu dermatograf
așa știu tot timpul că nu sunt bătrână
expresiile feței mele nu se suprapun cu
nimic bolnav învechit sau palid
port o rochie ce mă strânge ca aripa unei păsări ocrotitoare
e preludiul
fericirii mărunte
ce-mi va curge prin vene o dată cu
lepădarea de vechile obiceiuri
și poate că nimic nu va mai fi la fel
într-o lume fără crâșme
că doar sunt femeie
eu
dau găuri cu bormașina în podeaua cerului și
creez stele


Autor: Andreea Teliban din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava
ID Lucrare: Înscrisă: 17:21:08 17-Nov-2010 - 272 vizualizări

despre fluturi
sunt femeia din patul gol
trupul meu se vrea cald

câți fluturi încap într-o
cameră de doi pe doi
toți îmi caută pielea iar
aripile lor îmi lasă praf colorat pe spate

oricum ce-ai putea face tu cu trupul ăsta dezordonat care cere lumină prezență tăcere cu limba căzută ca după război cu privirea plecată cu toată goliciunea nesimțită

printre fluturi
nimic
nu poate fi măsurat pur și simplu
timpul să se ducă naibii de unde a venit

aerul e plin de praf
o respirație la câteva zile îmi este suficientă
tot la câteva zile mă uit la ceas și
nu se întâmplă

nimic nimic nimic tic tac tic tac tic tac

trebuie să fac curat
trebuie să fac curat neapărat
cine a blocat de fapt ferestrele
de ceva vreme nu am mai văzut decât nori
zeul cel mare a tras cortina peste noi

nori negri nori grei
și atâta praf între ei

și e atâta primăvară între patru pereți
aproape că mă simt vinovată pentru
ultima amintire pe care o am de afară și
nici măcar nu știu dacă e
ultima sau cea mai frumoasă

tocmai îți învinsesei teama de fluturi
teama strânsului de mână și
toate celelalte temeri ce te țineau departe

te dusesem în locul în care
nu era nici o specie de orătanie înaripată
ți-am spus că

este singurul loc fără praf din tot orașul haide să respirăm împreună să înghițim lumea să tragem păcatele adânc în piept

te priveam în ochi și
nu știam dacă tu vezi prin mine sau
ești acolo
îți tremura buza de jos ca și când
ai fi vrut să-mi spui ceva
ceva frumos sper
dar atâta liniște curată nu a mai fost între noi
niciodată

cineva ar trebui să poată deschide ferestrele astea
cineva ar trebui să spună o rugăciune pentru ca
zeul cel mare să ne ierte
să ne modeleze din nou și de data asta
nu din pământ

dar atâta liniște curată nu a mai fost între noi
niciodată


Autor: Andreea Teliban din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava
ID Lucrare: Înscrisă: 0:31:03 13-Jan-2011 - 240 vizualizări
7. Andreea Elena Lăcătuș

metaloterapie. tu crezi că
poate că străzile nu sunt așa înguste
și nici minutele așa amare cum
par
murdară pe mâini de la atingeri
învăț să merg pe linia
capului să
îmi echilibrez umerii cu vrăbii
care niciodata nu mor

păstrez în agenda doar oameni care nu pleacă
la urma urmei e normal să fii bun
e normal să-ți pui punct și să te dai la o parte
lucrurile nu se lasă așa la locul lor
și nu se așteaptă pentru că
așteptarea înseamna moarte și eu
mă plictisesc de moarte când distanța se umple cu oameni
cu bagajele făcute și pantofi ceruiți cu
cerul lăsat în urmă și un singur țel
prost

când plângi linia vieții se adâncește lăsând
unghi mort cu linia norocului
care devine un șarpe plutitor

să nu poți să plângi însă nu înseamna nimic
un punct în plus la baraj și poate
o potecă spre lethe
iei banul de aur îl înfigi până înăuntrul inimii
te închini și crezi că râul se trece așa


Autor: Andreea Elena Lăcătuș din Lic. de Artă "Margareta Sterian", Buzău
ID Lucrare: Înscrisă: 22:27:32 30-Nov-2010 - 194 vizualizări

8. Andrei Iulian Pintea
nicu
1.
de pe trotuar nicu
zâmbea stirb trecătorilor
pe umerii zgribuliți îi
crescuseră porumbei
era atât de sărac
încât ochii îi erau revărsați
ca niște buzunare pe dinafară

2.
îi cade o monedă în palmă
câteva clipe o studiază
pe toate părțile
o așază cu precizie pe degetul mare
o trimite în aer...
pajură
nicu zâmbește în continuare
de parcă luna
nu s-ar fi prăbușit brusc
în mijlocul atlanticului

3.
ridică un capac de tomberon
se uită înăuntru
cu o privire plină de emoție
și resemnare
- un dumnezeu dând norii la o parte
să vadă ce-a mai rămas de aseară
din viața omului


Autor: Andrei Iulian Pintea din Col.Naț. "Mihai Eminescu", Oradea
ID Lucrare: Înscrisă: 20:13:55 29-Dec-2010 - 228 vizualizări


9. Astrid Acatrinei
călătorii de nepronunțat. cum simte astrid zăpada
astrid călătorește abia la prânz. își pune visele de mărire în cutii, să le termine
de visat
fratele din italia și se duce în baie. călătorește întâi pe ape
ușoare pe valuri mici pe apele oglinzii, în timp
ce scuipă gustul zilei de ieri.

de-a lungul zilei călătorește pe străzi. mctoast o îndrăgostire o călcare
pe picior strigătul ăluia o pierdere de memorie/ ce bună e din când în când
o haltă porumbelul ala desfigurat dar nu e deloc mort stă așa ca să aibă
și el priză la poze, apoi
un colț de stradă. de oprit, astrid se oprește
ca să caște.

găsește și însoțitori, dar nu cine știe ce. nu tu câini nu tu cerșetori
nu
tu
fratele din italia. o însoțește zăpada/ știi cum simte astrid
zăpada/ vax pufăială steluțe îngerași vax vax zăpada e patul
prin care trece până îl cunoaște
pe prințul mîșkin cu care va fi fericită și va număra fluturii
în cutii mici, de verighete.

se oprește și fiindcă e miezul nopții. până termină de aruncat florile
din păr, se întâlnește cu ochii lui cu brațele cu umerii cu strigătul
lui care nu știe

că mâine o să fie în arcadia în spitalul cel nou cu inima
făcută pulbere.


Autor: Astrid Acatrinei din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava
ID Lucrare: Înscrisă: 11:14:01 18-Mar-2011 - 298 vizualizări


10. Cătălina Cangea

joaca de-a manechinele
avem goluri în uși
și ne mirăm de ce cădem în somn prin podea sau
cum de cafeaua are gustul acid pe care-l împrăștie ploaia
prin difuzoarele lumii

o văd pe mama în oglindă de cealaltă parte a ușii
mamă cântă-mi noapte bună
ea privește în continuare prin fereastra spartă
și se-ntreabă dacă șoseaua-i uscată / cina e gata de când soarele a lăsat goluri

orașul pierde oamenii în blocuri surde

tata pleacă pe câte roți rămân după orele de joacă / prin geamuri prin vitrine
manechinele zâmbesc fără farduri palide și alte prejudecăți

albastrul devine gol verdele se schimbă-n gri
cerul șterge amintirile albe cu șoseaua murdară


Autor: Cătălina Cangea din Col. Naț. "I.L.Caragiale", Ploiești
ID Lucrare: Înscrisă: 7:55:27 01-Oct-2010 - 419 vizualizări


reverie
îmi beau cafeaua într-un loc pustiu
târăsc dimineți zgomotoase pe scări

aștept rafale rafaeli și raveli înghesuiți în autobuze și-n căști de iphone
ascunși în tipu' care visează la promovare/ clădirile i se derulează-n priviri

ne grăbim pierdem ședința scăpăm rapoartele
pe jos / / / / / / / în oameni e urât și plouă

tremurând la gânduri vremea e în ton cu moda - tot ce moare
e frumos și pleacă-n pauza de masă lasă telefoanele să sune


Autor: Cătălina Cangea din Col. Naț. "I.L.Caragiale", Ploiești
ID Lucrare: Înscrisă: 15:25:44 06-Feb-2011 - 206 vizualizări

11. Crina-Maria Olteanu
A mai rămas o zi

a mai rămas o zi
și dumnezeu se dezbracă în fața vieții
viața în fața lui dumnezeu
și amândoi în fața ta

îți pui capul pe tastatură
și bluza mea se mulează după forma spatelui tău
până într-atât încât nu mai știi
dacă salutul ei rapid face mai mult
decât „te iubesc”-urile tuturor femeilor

îmi dezbrac umărul stâng
și oamenii nu se mai aruncă de la geamul tău
cămașa ți se umple cu toate diminețile
în care ai sărit peste cafea
pentru că noaptea gândul la ea te-a ținut treaz

îți ridici capul de pe tastatura
și în piele ți-au rămas urmele degetelor ei
care au apăsat și ești sigur că
ai putea-o recunoaște oricând

îmi acopăr umărul
și te așezi la picioarele mele ca un câine
care trebuie să înlocuiască un avort
ți se umflă pieptul de lacrimi
și mie îmi zboară păsările de pe brațe


Autor: Crina-Maria Olteanu din Col. Naț. "Al. D. Ghica", Alexandria
ID Lucrare: Înscrisă: 13:15:08 09-Jan-2011 - 218 vizualizări

12. Daniela- Andreea Ionică
Între noi

Eram atât de aproape unul de celălalt
ca și cum creșteam direct din brațele tale
și din hainele noastre se năștea încă o zi
fără ca măcar să ne fi zis noapte bună
cineva mi-a desenat respirații scurte și inimi care bat diferit
mers sălbatic care rupe pașii de pe trotuar
și ți-i dăruiește împreună cu ritmul lor
același în fiecare zi,deși afară încă plouă

Uit adeseori că dincolo de mine e poate un alt fel de a-ți imagina culorile
că lumea se dezgolește singură
atunci când îi e foarte frig
și nu e nimeni în jur să observe
că între noi sunt de fapt toate secundele de neatingere
cu care ne hrănim când suntem departe
ca două bătăi de aripi,mereu una înaintea celeilalte
ca într-un zbor în care îmi măsor puterile cu toți zeii la care nu mă închin
mie îmi rămâne exact partea care lipsește
atunci când îți scuturi brațele și spațiul dintre noi se curbează în jurul
coastelor mele de femeie din care nu se nasc eve
ție îți rămâne tăcerea de acum care nu-mi aparține
sub care îmi adun oasele pielea și toate inimile
și aștept cuminte să mă nasc fiindcă știu
că între noi suntem doar eu și tu
și eu nu m-am născut încă.


Autor: Daniela- Andreea Ionică din Col. Naț. "Mihail Kogălniceanu", Galați
ID Lucrare: Înscrisă: 17:46:47 18-Jan-2011 - 296 vizualizări


13. Delia Marilena Grosu
play in winamp: ask me no questions, i'll tell you no lies

în cealaltă parte a patul văd urmele lăsate de tine în
dimineața asta mi-ai spus că m-ai iubit când
te încălțai iar eu am sorbit din cafea cu gândul
că trec prin iubirea asta și ea trece prin mine
fără să ne privim în ochi măcar
și respir mecanic
dimineața mi se face frică atât de frică încât
lipesc cearșaful de mine cum pot mai bine
și îmi iau o haină pe care n-am cumpărat-o niciodată
ascund în ea toate promisiunile tale
și nu plâng
diminețile mele devin tot mai lungi
datorită serilor când dorm cu bărbatul meu pe balcon
capul meu pe umărul lui capul lui pe capul meu mâinile mele într-ale lui
și uneori ninge
dimineața eu și bărbatul meu stăm de vorbă cu dumnezeu
chiar aici pe balcon fericirea și iubirea sunt peste tot în jur
mă simt de parcă noi doi nu mai avem ce pierde
dimineața următoare când te trezești
adu-ți aminte că există și fericirea și iubirea
și că pentru noi sunt
o promisiune


Autor: Delia Marilena Grosu din Col. Naț. "Constantin Cantacuzino", Târgoviște
ID Lucrare: Înscrisă: 15:50:54 26-Dec-2010 - 253 vizualizări

oricine s-ar simți la fel

eram sigură încă de la început
că am să trăiesc până la 8. pe 9. marțea.
de asta nu mi-a fost niciodată frică de întuneric
mai frică mi-a fost de lumină
lumina țipa în mine în spital și cearșafurile mă loveau
din
ce
în
ce
mai tare mirosea a pastile mai ales dimineața
când toți bolnavii ieșeau din camerele lor
cu fețele în pământ / unul nu s-a uitat la mine
nici măcar unul singur nu mi-a pus mîna pe umăr
aici moartea trece printre noi cu ochii sclipind
iar zilele de iarnă sunt cele mai grele
oamenii simt frigul în fiecare celulă
și fiecare celulă se simte de parcă ar fi
o sută de hiroshime / nimeni nu plânge
toți se uită pe geam și înghit în ei singurătatea
care îi macină mai rău decât orice altă boală

vorbeam despre andrei în fiecare zi uneori chiar și seara
și eram sigură că o să se întoarcă
că o să scriu ceva frumos despre noi doi
m-aș fi așezat lângă el fără să mai vreau să plec vreodată
am făcut atât de multe scenarii și voiam din tot sufletul
să ies odată de aici de unde oamenii vorbesc numai despre
ură
a trecut ceva timp de când am băut ultima cafea
era pe 7. sâmbăta. era lângă mine și se uita pe geam
de atunci sunt sigură că oamenii se uită pe geam
pentru că vor să plece / aveam o canapea albastră
pe care am dormit de câteva ori înainte să se întâmple
dormeam eu la perete el lângă eu pe umărul lui capul lui pe capul meu
mereu am crezut despre mine că pot să ajung
să cunosc oamenii după câteva minute
mereu am crezut că pot să îmi fac picioarele
să mă ducă unde vreau
mereu am crezut că dumnezeu o să treacă
pe lângă mine și o să ne salutăm iar lumea o să se dilate
iar eu voi ieși de aici.

eram sigură încă de la început
că pe la 8. pe 9. marțea. voi sta în patul ăsta
cu frica în sân și cu lumina aprinsă.


Autor: Delia Marilena Grosu din Col. Naț. "Constantin Cantacuzino", Târgoviște
ID Lucrare: Înscrisă: 16:52:10 25-Feb-2011 - 162 vizualizări

14. Deniz Otay
pentru ce am venit

întoarcerea acasă îmi pare tot mai grea încât
mă ascund de toți ceasornicarii orașului care
îmi numără pe degete orele rămase

aici fobiile mele cresc mă privesc
cu ochii tuturor trecătorilor/ credeam că
nu-mi va mai fi frică să mă privesc în oglindă însă
și celor la care stau acum le este/ doar așa
îmi explic cum de nu au niciuna
în casă și asta mă sperie

îmi plăcea să cred că
atâta popor s-a îngrămădit spre acest
nou și mare oraș ca spre o salvare a
sufletelor întoarse pe dos
știți procedura
(bună ziua/ am venit/ o cameră la nefamiliști vă rog/ cafea și țigări pentru toată săptămâna/ salvați-mi trupul tânăr de sufletul lui întors pe dos/ vă rog/ despăturiți-mi-l frumos/ îl vreau înapoi ca scos din cutie)

cu acest repertoriu am venit tocmai de acasă care
e așa departe nici nu vă
închipuiți cât de departe și totuși am găsit
oameni care se tem să se privească
în oglinzi
de aceea mă rușinez de intențiile mele
atât de neascunse până acum
(cum/ adică vii pocnești din degete și/ gata/ vrei să fii unul de-al nostru/ ce știi tu să faci ca să meriți a te privi într-o oglindă)

nu vă spun ce știu să fac doar
ce aș putea să fac ori
ce îmi doresc să fac
de aceea mi-ar plăcea să mă pot așeza peste
acest nou și mare oraș și să vă ating pe toți în
același timp
cu tot trupul cu toate măruntaiele dilatate de atâta fericire
în cea mai strânsă îmbrățișare care
să vă încingă pereții și podelele și străzile sub tălpi
dar mă tem că poate

nu-i mai primiți pe cei din afară
așa că îmi țin această îmbrățișare
strâns ascunsă ca pe un spasm voluntar
cine știe când voi avea nevoie de ea
când voi rămâne singură printre
atâția oameni care merg împreună oameni
pe care îi așteaptă cineva oricine
în stațiile de autobuze

aprind țigară după țigară ca
într-o așteptare mai lunga decât de obicei
ca și când m-ar aștepta și pe mine cineva oricine

în felul ăsta mă pot mula pe
străzile oamenilor cu sufletele despăturite și
voi trece prin luminile permanent aprinse
fără să fac pe vreunul din voi
să schițeze în urma mea măcar
cea mai simplă întoarcere


Autor: Deniz Otay din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava
ID Lucrare: Înscrisă: 18:57:31 04-Nov-2010 - 262 vizualizări

pe un așa drum să nu mergem cu ochii închiși

doar în aerul sărat al dimineții ies
de sub cearșafuri mâinile galbene
dezmorțindu-se după un somn în care
ne-am ascuns o bună bucată de timp/ cât

să ni se roadă pleoapele și să rămânem
cu ochii mereu deschiși fără
a-i putea feri de lumină de frică ori de
drumurile cele mai lungi

trebuie să înțelegeți că
am învățat să-mi port rușinile
fără rușine într-o permanentă zi care
nu s-ar fi terminat niciodata cu
beznă în stânga beznă în dreapta ori
cu un somn bine meritat și atât. aș fi putut
să îmi pun rușinea pe targă

și să mergem la plimbare așa cum
sunt duși morții la cimitirele de la periferia orașului
dar nu, trebuie/ trebuie să înțelegeți
că mai bine

am merge cu toții
pe drumurile de țară. ne vor întâmpina
străinii își vor desface gurile fărmate cu
cea mai uimitoare bună voință spre
a ne face loc să trecem mai
departe

nici legați la ochi nu vom trișa la acest joc/ doar
vom alege un pustiu care e așa
departe
încât vom putea construi acolo orașul
numai din cretă- străzi și case
pentru fiecare și va fi un oraș atât/ atât
de frumos că

vom simți în fiecare din aceste case
căldura și bucuria neobișnuită pentru
locuințele de nefamiliști

iar spre seară o liniște ce
ne va zgudui pereții până
în temelii


Autor: Deniz Otay din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava
ID Lucrare: Înscrisă: 22:23:52 29-Jan-2011 - 242 vizualizări

cea mai frumoasă înmormântare
am să fiu plecată
pentru o vreme
să te rogi pentru mine
aseară tata a fost iar beat și a ascuns
cheile de la camerele noastre
el zice
în casa asta nimeni nu are voie să țină ușile închise
dar mie nu-mi mai e frică
am dus de acasă toate lucrurile peste care
n-aș fi vrut să-și lase mâinile lui greoaie și
aburii de prună fermentată

când eram mică mama mă învelea
în plapume mari și în capoatele ei de lână
îmi aducea pișcoturi și lapte la pat
ca un preludiu pentru poveștile cu orfanii ce
rătăceau la orele acelea pe străzi. pentru
poveștile ei am stat neclintită toți anii ăștia
și eu mă rugam pentru orfani și nimeni
nu se ruga pentru mine și

în clasa a doua când
cecilia colega noastră orfană m-a scuipat
în obraz am tăcut mâlc
și tot mai vinovată mă simțeam de
căldura care ședea în salteaua patului meu și
de rochițele cu dantelă în care
mă trimitea mama la școală

apoi tot tărăboiul cu vecinii când dadeam
de mancare boschetarului iarna și-l
primeam în scara blocului și
când a făcut pe el m-a lovit
duhoarea aia de om mare
care îmi aducea aminte de tata

eu le-am găsit un loc bun la pacea
unde s-a adunat toată liniștea din lume așa că
vreau să le pregătesc
cea mai frumoasă înmormântare și
să nu mai fie vina mea și să pot scoate de la naftalină
rochițele cu dantelă
și pantofii de primăvară sub care încă se mai simte
pământul ud acele atingeri care
mă adorm cu săptămânile

și toate astea înainte de căldura adevăratului soare
roagă-te pentru mine să am bani de plătit popii
și praznicul altfel

or să moară orfanii pe bulevarde în plină amiază
și or să lase în tot orașul mirosul acela de om mare
cu care întâmpina tata fiecare dimineață


Autor: Deniz Otay din Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava
ID Lucrare: Înscrisă: 21:20:11 06-Feb-2011 - 282 vizualizări

15. Diana Cristea-Șerban
norvegia.cartea de lapte
facem pălării din paie culese
vara trecută
uscate lângă sobă și
ne legăm una de alta
cu o panglică de hârtie

mâinile tale
sunt ghemuri de lână albă
pe care mama le-a păstrat
pentru puloverele copiilor mei

miroși a lemn și a mere coapte


Autor: Diana Cristea-Șerban din Col. Naț. "Constantin Carabella", Târgoviște
ID Lucrare: Înscrisă: 13:47:16 27-Oct-2010 - 350 vizualizări

16 Elena Rusu
Porturi

porturi.
din care vin și pleacă
nebunii ca la spital
fiecare cu nevoile lui personale –
fiecare
rupe pâinea de la gura celuilalt
și o înghite până în suflet
iar apoi
sute de elucubrații
sosesc debordant
pe vasul pe care el
l-a mutat pe limba sa.

printre dinții lui stau eu;
treptat, ca un parazit imbecil de pământ
îmi încleștez sute de picioare în smalț
și cu zeci de ochi urmăresc mâncarea
pe care o atrag în cele trei guri ale mele
iar simplu de tot
înghit și diger
câteva fărâme de pâine a dezamăgirii
cu un gust amar care mă forțează
să regurgitez în salivă
câteva resturi.
printre ele,
se scurg în gâtlejul lui
fragmente de cuvinte
care provoacă bipedului
un ulcer celebral crunt...

seara
porturi.
fiecare cu farul lui
aduce și expulzează nebunii
ca la spital.
fiecare cu suta lui de vase
care se transferă de la o limbă la alta.
fiecare
rupe cuvântul de la gura celuilalt –
fiecare cu ulcerul său personal.


Autor: Elena Rusu din Col. Naț. "Calistrat Hogaș", Piatra-Neamț
ID Lucrare: Înscrisă: 22:54:55 30-Nov-2010 - 191 vizualizări

17. Emanuel Moisă
despre sertare și apartamentul 6
iar a fost scandal la apartamentul 6…
acolo întotdeauna oamenii nu mai încap
în sertare și nu au loc să-și arunce priviri
prin gaura cheii în timp ce încearcă să se tencuiască
în vise și dacă nu le reușește își comandă o doză uriașă
de RedBull poate viața prinde aripi și se închid în ea
făcând un alt scandal pe tema termopanelor de la 5
pe care Valeriu le-a izolat cu câte un sertar
unde există un alt apartament 6 și un alt etaj 5
cu termopane, cu Valeriu…
și totul se rezumă la cele 3 sertare pe care
mi le-a lipit mama cu aracet fiindcă
nu mai avea loc pentru patul meu în dulapul
în care lumea obișnuiește să-și arunce unghiile
să-și bage picioarele și mâinile scormonind după
tot felul de gânduri, prieteni imaginari sau Valeriu
iar tu îți arunci cu atâta grație, din ceruri lenjeria
când îmi cobor ochii în primul sertar și te pândesc
pe gaura cheii să văd cum îti dai jos jartierele
și-mi deschid de fericire și celelalte etaje
să-ți prind aroma ta de femeie cu care
îmi înec cearșafurile dimineața și te las
să urci pe sertarele mele ca pe treptele fericirii
(că doar mai sus de cer, o fi un alt cer sau poate alte sertare)
gândindu-te la capul meu ca la un borcan cu bomboane colorate
mi-am machiat pleoapele în curcubeul Skittles
și ajungi sus, la mine după ce ai trecut
de toate cele 3 Raiuri văzând arhanghelii fumând pe trepte
iar de atâta timp în sertarul doi ascund apartamentul 6
si o grămadă de borcane pline cu fetuși și fluturi ce se scaldă în
vise lichide…


Autor: Emanuel Moisă din Lic. Teo. "Emil Botta", Adjud
ID Lucrare: Înscrisă: 14:42:39 23-Mar-2011 - 167 vizualizări
18. Filip Cristinescu

REMAKE
zâmbetul tău hostess vânzând imaginea efectului cosmetic al ploii
duminică magazinul cu partituri e închis și
unghiile tale de porțelan se mulțumesc să pozeze-n vitrină

pentru tine aștept să-mi mai crească cuvintele să se așeze
fiecare pe la casele lor ca elementele pure în sistemul periodic
pentru tine sunt amintirile celui care vreau să uit că am fost
hackerulpecarenul-aprinsefbiai-ulprinviseletale al lunii septembrie
poezia - diagonala nebunului deschizându-se ca o venă spre lume
palmele făcând autostopul pe drumul mătăsii așteptându-ți
călăuzele oarbe date cu givenchy pe interiorul încheieturilor
melomanul capriciilor cu teme minore furate inconștient
din clasicii jazz-ului nota falsă din fugile tale cu un partener de merengue
a life a’int enough for your love și alte citate pe care nu o să ți le spun
niciodată pentru că nu voi avea niciodată un harley n-am să-ți spun
querida sunt comandantul acestui zbor mă bucur că vom pluti împreună

plângi de câte ori îți pun angie achtung baby sau raining in my heart
ca și când ți-ai aminti iarăși peștișorul oranj găsit pe covor într-o
seară-mpreună în ziua de marți în care bolul lui gol continua să existe
strălucind ca o lună reflectată-n capacul vechiului blüthner

mai roagă-mă să te plimb cu căruciorul prin real prin parcare
la kaufland printre băltoace - capturi fotografice ale unui asfințit
narcisist răstălmăcește-mi spațiile albe dintre cele șapte cuvinte
ale ultimului haikai leagă-te de mine cu lanțuri ca
protestatarii green peace povestește-mi despre daria gavril makarovici
și cele o mie de ruble mai pune puțină dezordine printre
prioritățile mele mirându-mi-te unde dispar nocturnele
din partiturile arse cum vin și pleacă oamenii unii din viețile altora
cum de un ceas stricat de două ori pe zi arată ora exactă

atât de frumoasă erai în a treisprăzecea duminică de după rusalii
întrebându-mă dacă nu mi se pare că semeni cu ea din mic dejun la tiffany
încât de câte ori mi-amintesc începe să mă doară capul
ca acum când scriu și îmi pun compresă o doză de heineken

— mi-e frică de ziua în care — ca o profă de engleză nesatisfăcută
de răspuns — privindu-mă încă ochii tăi vor spune s-o-m-e-b-o-d-y-e-l-s-e
cum să-ți spun că
— stau cu televizorul deschis cu sonorul luat numai ca de când îl aud
păcănind și până când îmi sună mobilul să am timp să mă rog să fii tu
— te-am visat erai a famous billionaire îți petreceai vara-ntr-o
insulă exotică într-un hotel all all inclusive în care tipe
mai frumoase ca mine figurau printre felurile bufetului suedez
cum să-ți spun că
— scriu scenariul unui film în care dragostea e o cale ferată pe care
ne pierdem în zare mână în mână dar fiecare pe șina lui în echilibru precar

pe genericul lui încet glisând către cer în dreptul numelui tău va scrie—as holly


Autor: Filip Cristinescu din Col. Naț. "Doamna Stanca", Satu Mare
ID Lucrare: Înscrisă: 22:48:37 29-Oct-2010 - 360 vizualizări

LE ROUGE NOIR
marfar ruginit cu treizeci de vagoane icnind sub povara
de chiciur㠖 noiembrie – deraiază încet pe calea traian îți
cauți disperată rujul negru ca pe o parte anatomică fără
de care n-ai putea exista epata n-ai mai fi tu inimitabila
colecție de contradicții in terminis nu-l găsești printre
batiste de hârtie și ochelarii cu jaluzele (ți-i pui și te declari
umbra pe care deunăzi ți-o pierdusei la poker) și parfumul
din feromoni de vulpe șireată (special conceput să-ți transforme
iubitul într-un copoi de aret în urma ta făcând trotuarul
să geamă cu limba lui de ally mc beal) și șervețelele umede
(și reci ca degetele interpretând nocturne pe coastele tale gracile
clape de virginal pe când erai un porțelan în epoca pietrei și eu
vorbeam în somn despre cioburi iar cântecul tău despre mine
începea mereu c-o sincopă) și spray-ul paralizant (cu care în
serile-n care nu ești condusă acasă să te poți apăra de crunte atacuri
de panică melancolie sau spleen) și cele două seturi de abțibilduri
cu zâmbete diferite refolosibile (pe care cunoscându-ți-le le-am
botezat pax vobis play&win un ange sig freud dead or alive
mantis religiosa nashpa s.m.s.= save my soul je m’en fiche
no tresspassing keep out desperado sau pur și simplu cea de-a
treia nevastă a lui don francesco del giocondo) și bricheta zapp
(de fostă și viitoare nefumătoare cu care aprindeam partituri
la picioarele statuii lui nero cel paralizat între gestul mirării
și intenția lui) și inelul cu piatră falsă de chihlimbar de la
george (în care fabricantul și-a condamnat la nemurire
propria idee stupidă despre gărgărițele din cretacic) și cravata
ecosez a uniformei (perseverentă ca viermele îți va roade încet
mărul lui adam) și tefonul mobil (în mesageria-i vocală
adolescentismele mele vor muri tinere și entuziaste ci eu
voi trece precum fuji muntele nins pe sub soarele nou – o
gigantică roșie) și o oglinjoară rotundă de pudrieră (pe care
obișnuiești s-o sprijini de vreo carte de vreo scrumieră de ceva
astfel încât ori de câte ori te-ar încerca disprețul de sine
să te poți ignora) pe strada mea la numărul meu trăiește o
cameră goală acolo am căutat împreună fericirea în dex noiembrie
era pe sfârșite iar eu o întrebare căreia nu i se cuvine răspuns


Autor: Filip Cristinescu din Col. Naț. "Doamna Stanca", Satu Mare
ID Lucrare: Înscrisă: 15:25:22 30-Nov-2010 - 259 vizualizări

FRUCTUL OPRIT ÎN CĂDERE
e marți ești trist stai sub pomul cunoașterii un adam
fără evă un jucător de baseball aflat la bătaie mormăind
mașinal ca pe tatăl nostru de 21102010 ori G = mg până
când în sfârșit mărul cade și poți rata din nou lovitura

octombrie noiembrie halloven-ul iarna crăciunul un alt
revelion la călin dar tu ? stai nemișcat concentrat pregătit
în fiecare moment nu realizezi nici că nu mai sunt mere
în măr nici că ai devenit demult cel mai translucid om
de zăpadă și deunăzi te făcusei țăndări în clipa în care
oglindindu-se în lacrima ta înghețată se-arătase venind

va fi poet se băgă-n seamă o tanti îmbrăcată vintage
scuzându-se că rapidul de nicăieri a avut o întârziere
de optâsprăzece ani cinci luni și trei zile – confunzând-o
literalmente pe mama – adică tot om cu două mâini două
picioare et caetera doamnă doar că va avea prostul obicei
de-a i se face dor de cea pe care nu o va întâni niciodată


Autor: Filip Cristinescu din Col. Naț. "Doamna Stanca", Satu Mare
ID Lucrare: Înscrisă: 19:02:52 31-Jan-2011 - 204 vizualizări

19. Ilinca Pop
trompe l'oeil

suntem foarte grabiți
să ne deschidem larg ferestrele
și să privim
firele de înalta tensiune
electrocutând în reprize
vârfurile copacilor
întinzându-se cât sunt de lungi
pe marginea străzii
îmbrățișând trecătorii
cărora nu le funcționează brichetele
cardurile visa
și nici automatele de fericire

suntem vânători de magicieni și zâne
pentru că pernele noastre au mereu
forma unui alt cap
iar visele nu mai încap oricum
pe gaura cheii

iar când se termină bâlciul
ne adunăm lumea și-o îndesam într-o valiză
ne grăbim
în pantofii noștri de lemn
să ne îngropăm morții și să le ridicăm statui
să aruncăm cu bani în fântânile altora
să facem curat
să deschidem ferestrele
larg

ca și când nimic din toate astea
nu s-ar fi întamplat
ca și când nu mai e loc de dezămagire
în castelele noastre
trompe l'oeil


Autor: Ilinca Pop din Col. Naț. "I.Neculce", Bucuresti
ID Lucrare: Înscrisă: 15:37:35 06-Jan-2011 - 190 vizualizări

preludiu&fuga
//e atât de multa liniște între cutele rochiei mele
iar printre gene mi s-a încurcat un fel de împăcare/

noaptea mă fac ghem
și
genunchii mei au miros de sare
au gust de sare
e atât de multă liniște în golul din spatele genunchilor
stransă acolo când dorm ca să nu mai aud toate ceasurile ticăind

tactactac tac
întrebarile s-au risipit odată cu cearceafurile albe
agătațe de noi
ca doua catarge așezate
invers

fotografiile de când eram mici sunt singura speranță că
urmează ceva după iarna asta
în care ne-am împotmolit ca într-o îmbrățișare strâmbă

//

ne vom ascunde
așadar
aici
unde e atat de multa liniște
între cutele rochiei mele
așa
ca doi oameni mari care cresc o fetiță
într-un castel fara ferestre


Autor: Ilinca Pop din Col. Naț. "I.Neculce", Bucuresti
ID Lucrare: Înscrisă: 12:15:01 03-Feb-2011 - 157 vizualizări

20. Lăcrămioara-Corina Ciucă
Second-hand

Mama îmi coase visul pe margini
la mașina de cusut
de frică să nu se destrame.

Port visuri din ce în ce mai cârpite,
uzate,
mari de mine.

Nu mai cumpăra, copile,
toate prostiile!
Ia doar visuri care țin de cald,
Eventual,
din materiale impermeabile,
să te ferească de ploile astea acide!
Doamne ferește,
mâine, poimâine - ruginești!

Eu,
zâmbesc amar și tac resemnată.
Mama nu știe
că eu nu îmi mai pot permite
decât visuri second-hand.
...mi-e frig.

Adorm în fiecare spațiu gol de cuvinte,
iar cerul mă acoperă ,uneori, ca o aripă.
Eu nu am știut niciodată
cum să aprind întunericul cu propria lumină.


Autor: Lăcrămioara-Corina Ciucă din Col. Naț. "Gheorghe Șincai", Bucuresti
ID Lucrare: Înscrisă: 23:45:05 27-Oct-2010 - 433 vizualizări
21. Mihaela Matei
jati

e momentul acela : caut în fiecare spectru care-mi acoperă ego-ul
femei arhetipale să-mi țină loc de mame

sigur dacă m-ar fi crescut vreun semn de circulație din
intersecția aberațiilor mă opream [ la timp ]
știi cum e să stai jos în metrou
să ai prioritate pentru că sunteți 2 în 1
să te acopere doar o piele subțire ca un costum diafan de scafandru și toți
pur și simplu toți să te analizeze
nu ești o constelație

stai goală în fața lor te intimidează genele lungi-prelungiri de intenții carnale dar care
până la urmă îi face umani și începi
cu fiecare contracție îți dorești să fi-mpletit ciorapi din firele-ți de păr
toți oamenii aceia să încapă în ei
cineva îi va confunda cu soldățeii de jucărie va fi un război sadic o să le rupă mădularele
înfundate de tați în dendrite

trebuia să te tunzi oricum te tund cu
degetele respiră adânc și nu mai țipa mamă
mă sperie
e momentul acela : toți se frământă și ce poți face tu e
să strigi într-o limbă pe care nu o știe nimeni din afara cuștii tale
e miercuri și e ultima oară când m-am născut


Autor: Mihaela Matei din Colegiul "Agricol", Fălticeni
ID Lucrare: Înscrisă: 20:01:20 01-Oct-2010 - 317 vizualizări


22. Mihai - Ionuț Ologu
jade și încă ceva

și ce bine îi stă învelită în cearșafuri
și eu pândind de sub parchet
ce bine că nu mă știe nimeni
.
doar ea mă simte și roșește
cu o mână zboară până mai sus de tavan
și cu celaltă își ține rochița
.
și crede că nu o mai văd
și își dă zâmbetul jos
ce bine că nu o știe nimeni
.
așa se joacă ea de-a magia
își afundă fața inocentă în joben
și câte figuri perverse se întâmplă acolo
.
și dacă se plictisește se face pastă
și curge înapoi
se așează ca o pată consistentă pe cearșaful imaculat
.
sigur că te aștept
cu brațele ridicate
și picioarele înfipte în subsol
.
și nu mai ești decât o pană pe marginea patului
și nici gând să ne oprim
acum
.
înveliți în cearșafuri albe părem
mai mult decât o mușcătură pe umărul drept
și dezveliți de cearșafuri albe
.
și te absorbi în mine ca
și când m-ai ruga
să respir
.
inspir
te ascunzi într-o țeavă de eșapament
și expir din tine ca o trompetă
.
și eu pândind de sub parchet
( și ce dacă nu mă știe nimeni)
nu mai pot doar să mă uit
.
la noi ca la un film porno
pe care nu-l pot vedea până la sfârșit
și ce bine
.


Autor: Mihai - Ionuț Ologu din Lic. Teo. "Mihai Eminescu", Petroșani
ID Lucrare: Înscrisă: 17:02:57 11-Nov-2010 - 287 vizualizări

23. Mihai-V. Cîrjă
Ceva despre Andrei
locul avea același iz de rachiu
care îmi umplea copilăria și nările

acum Andrei e mort
e ca și cum ai căuta adevărul
fără să admiți
existența //soarelui dimineața
împreunarea părinților
copilul încă doarme
somnul e nenăscut
întunericul fără noapte
luna plină e de fapt goală copiii totuși o privesc
părinții nu spun nimic copiii se întreabă de ce
dumnezeu n’o’mbracă//

luna plină care e goală ar trebui să poarte pătrățelul roșu oricum noaptea privim în zadar
cerul /nici măcar ziua/ nu ne spune -nimic- nu am făcut de o viață în viața asta
mai mult decât luna nouă care e veche și nu înțeleg de ce seamănă cu iubitele tale
toate sunt noi, dar cu aceleași îndreptări. ele sunt vechi ca începuturile
când ninsoarea exista de dragul albului și sângele cald de dragul luminii
care te tăia fierbinte în zăpadă în bucăți de somn și dimineață

mie îmi place de Andrei
hai să spunem că ne știm de’o viață
îmi spunea mereu, el, cel care știa
doar albastrul născut din focul pământului
unde ochii săi își rotunjeau sub ochii mei privirea.

eram într-un fel de barcă veche
ce nu mai văzuse marea niciodată
ca și noi. ne iubeam de o viață
ca să ne cunoaștem atunci // și pielea și timpul șuierând printre scânduri
și lemnul și vântul trecând printre noi
eram un fel de barcă și duceam drumuri
înapoi//
pe vremea când Andrei era perfect construit
pentru amândoi, un fel de drac-femeie
bărbat împielițat cu lacrimi în ochi
cu buza istovită cu pieptul crăpat de căldura din noi

acum el e mort și trăiește separat
fie femeie, fie bărbat, el cea care m’a învățat
ca o mamă purtându-mi mâna în vis să scriu nopțile
cu un fel de amorțire //trebuie să iubim ce avem de iubit//
asta a spus Andrei toată viața lui
asta spune si acum, de acolo.


Autor: Mihai-V. Cîrjă din Col.Naț. Stefan cel Mare, Suceava
ID Lucrare: Înscrisă: 16:54:55 24-Feb-2011 - 308 vizualizări


24. Radu Constantinescu
Societate
De fiecare dată când alerg
Mă lasă
Să-mi iau zborul

Apoi mă împușcă și mă aruncă
În mașina de construit
Suflete de păpuși

Autor: Radu Constantinescu din Col. Naț. "Mircea cel Batran", Ramnicu Valcea
ID Lucrare: Înscrisă: 14:09:45 08-Oct-2010 - 351 vizualizări

25. Radu Nițescu
Dumnezeu, de ce ești rău cu mine?

Anaïs a aflat anul trecut că nu există Moș Crăciun
că oamenii sunt lași
și că are cancer

de atunci locuiește în salonul cinci al treilea pat
chiar lângă fereastră / pe acolo vede enciclopedia vieții
și nu înțelege de ce editura tipărește cărți așa subțiri ca a ei

totuși citește, citește întruna

sângele lui Anaïs e o pastă vie un noroi animal
de celule care se hrănesc cu secunde
așa i se scurge timpul

Anaïs speră să apuce să zboare cu patul pe fereastră
să respire aer cât pentru încă două pagini să mai mănânce odată nesănătos
dacă ar putea ar da o sută de doctori pe un iubit căruia să-i scrie altceva în afară de

“Dumnezeu, de ce ești rău cu mine?”
Anaïs

Autor: Radu Nițescu din Col. Naț. “Sf. Sava”, București
ID Lucrare: Înscrisă: 21:54:53 03-Oct-2010 - 373 vizualizări
cuvânt tatei

nu fii trist, tată
nu contează că pe mașina ta
azi scriu aurolacii poeme
nici că pe bancheta din spate fi-tu își iubește noaptea prietena

nu fii trist
nu contează că am uitat chipul mamei
și mirosul sânului ei
am să-mi amintesc, tată, linia obrazului
după urmele din barba ta deasă

Autor: Radu Nițescu din Col. Naț. “Sf. Sava”, București
ID Lucrare: Înscrisă: 15:40:07 08-Jan-2011 - 211 vizualizări

26. Raluca Moraru
ISO
am putea sã ieșim cu toții în stradã sã
fim chiar noi strada un fel de
cartier-bresson fãrã talent fãrã suprarealiști și
fãrã franța am putea la fel de bine sã luam fiecare câte
un pultizer și apoi sã ne împușcam în cap se
știe cã durerea vinde și cel mai ușor mod
de a înnebuni un om e sã îl închizi într-un azil

newyorkul nu mai pare așa primitor
când un metrou
plimbã un mort de 6 ore doarme
ori e beat așa zic toți- normal-
moartea nu e imaginea nimãnui despre american dream e
probabil legat de madonna /lady gaga
sau așa ceva.

privești de sus-
vezi ruși chinezi americani englezi te pierzi
pe strãzi siluetele sunt goale supraexpuse subexpuse
ai da la schimb oricând aparatul de enșpe miideeuro doar
sã poți sã te mai vezi o datã
în oglindã.


Autor: Raluca Moraru din Col. Naț. “Ienãchițã Vãcãrescu” , Târgoviște
ID Lucrare: Înscrisă: 18:59:43 22-Mar-2011 - 173 vizualizări


27. Sorina - Raluca Anton
Să mă duc sau nu la ora de religie ?
patul ăsta mă ține înfiptă în el ca într-un cui ruginit
și ademenitor
de pernă îmi e cusut părul, fir cu fir
și nu mi-am mai zis rugăciunea de două săptămâni

mă întreb ce-ar zice profu’ dacă ar afla că
degetul lui Dumnezeu a lăsat șapte cute
pe cearceaful meu,
șapte !

măsor timpul până la următoarea alarmă
lovind cu unghiile în carne
sunetele intră în fulgii din pernă
și se preschimbă în iele cu păduri în cap
le simt gâdilându-mi buzele ca și cum
mi le-ar scufunda
într-un lighean cu apă sfințită

niciodată somnul nu m-a încătușat atât de bine,
dar lângă frigider mă așteaptă pisca
și periuța tremură de frică în baie
aș zice că s-a sălbăticit odată cu gura mea

eu zac totuși
ca un păianjen chiricit de dragoste
și mai dorm 5 minute

Autor: Sorina - Raluca Anton din Lic. Ped. "Mircea Scarlat", Alexandria
ID Lucrare: Înscrisă: 21:13:36 08-Nov-2010 - 469 vizualizări


28. Ștefania Anuțoiu
și așa mai departe
gravitația m-a ancorat pe pământ acum ceva timp
o umilință dintre cele pe care deși nu mi le amintesc
mă inhibă grozav

când mă gândesc la asta
desigur, în momentele mele cele mai leneșe
îmi unesc degetele de la piciorul stâng cu degetele de la piciorul drept
și le las să se lupte între ele un timp
simt cum îmi fac loc printre frustrări /
cum mă întind să-l apuc pe dumnezeu de picior
nu că aș avea nevoie de ajutor
iar dacă ar fi așa nu aș recunoaște-o niciodată

clipesc mai repede acum că lucrurile încep să se clarifice
și îmi picură saliva în gât ca un robinet uitat deschis

gândurile mele se culcă cu toți oamenii pe care i-am cunoscut
și cu toți oamenii pe care nu i-am cunoscut vreodată
le devin cea mai bună prietenă
mă văd sorbind din același pahar cu ei
sau ceva mai intim de atât

iar când în sfârșit închid ochii
sfârșind în pat cu buzele întreînchise
mi se face dor de mama și o văd
ca într-un film mut
mă lipesc de perete și mă gândesc că poate
și ea se lipește de perete pe cealaltă parte
eu nu ziceam nimic / ea nu zicea nimic
și mi-am zis că lumea asta e atât de tăcută

că mă dor oasele și mi-e silă
și aud tot felul de ierburi crescându-mi printre picioare
uneori râcâi tencuiala de pe blocuri
în ideea că vine vara
și e cald

și așa mai departe


Autor: Ștefania Anuțoiu din Col. Naț. "Mircea cel Bătrân", Rm Vâlcea
ID Lucrare: Înscrisă: 20:23:12 14-Oct-2010 - 464 vizualizări


poemul înainte de care mă voi spăla pe mâini

în fiecare dimineață mă lovește
mirosul de femeie caldă
în care am dormit
umbra care acoperă tavanul
mi-apare mereu într-o altă lumină
alta și alta și alta

mă întind

îmi închid ochii cu amândouă mâinile /
noaptea s-a trântit cu fața în sus
sunt un uriaș desculț
și-n pumni strâng iertarea mamei
pentru că asta e toamna
în care am greșit cel mai mult

mă întind

iau femeia și o așez lângă mine
ea e eu și eu sunt ea
îi adun pistruii cu mult frig
și-i îmbrățișez ca pe un ghem de ață albă
în care-mi tai carnea până la rădăcini

[ ciorapii de lână ștefule
sunt pentru cei singuri ]
iar eu sunt un om singur
mi-am spus

că am buzunarele pline de mine
și spații goale între pereți


partea stângă a patului e udă /
partea dreaptă a patului e rece
iar dacă mor
mi se vor aduna între sâni
scheletele muștelor de peste zi


Autor: Ștefania Anuțoiu din Col. Naț. "Mircea cel Bătrân", Rm Vâlcea
ID Lucrare: Înscrisă: 18:48:49 11-Nov-2010 - 320 vizualizări

ma vie en rose
dragă àbbi,
pe lângă cabinetele psiho
încă sub efectul narcoticelor mirosim a liniște
și a pace
am vrut să știi că
de când mi-ai aruncat țigările pe geam
în seara de revelion
eu nu am mai fumat nici măcar una
și au trecut zile de atunci și sunt bine

aici e fain
câinii nu mai urlă de singurătate
cred că frigul i-a înghețat și pe ei
ca și pe mine de altfel dar nu e momentul acum
să-ți vorbesc despre asta
să stii că ascult the dresden dolls la o boxă
pe care-a reparat-o tata azi-dimineață
când încă nu era beat
acum latră de afară ca un câine
și zgârie ușa cu labele să-l lăsăm în casă

noi suntem oameni mișto și ne iubim
doar uneori ne scoatem curelele
și ne batem unii pe alții
și ne facem amanți și dușmani și cartofi pai
și nu înțeleg de ce tu ai tupeu
iar eu tac
mă fac că nu văd / că nu aud
în ochii tăi
sunt o pată neagră care se dilată și se contractă
ca o franță în timpul războiului

noi nu ne mai ținem de mână când trecem strada
noi nu mai bem din același pahar
nici măcar nu mai știu cine ești
sau când te-am cunoscut
sau dacă te-am cunoscut vreodată

azi îl ascult pe cortázar ca dintr-o altă viață
ori el îmi scrie mie cea din altă viață
atunci când încă mai credeam
în cosette în esmé și în valeriu
pistruii tăi căprui îmi cad într-o a treia palmă
ca într-o altă viată
în care nu știam cine sunt azi
și unde am ajuns
și ce am ajuns
cum din pruncul legat la un sân somnoros
a crescut cu răbdarea unui cancer
ștefu.


Autor: Ștefania Anuțoiu din Col. Naț. "Mircea cel Bătrân", Rm Vâlcea
ID Lucrare: Înscrisă: 10:54:44 09-Jan-2011 - 275 vizualizări

29. Teodora Morar
Te stiu...
... Parul tau miroase a tot si a frustrare.
Porti pe chip urme ale oamenilor pe care i-ai intalnit.
Mirosi a lume incalcita
inghitita de praful orasului.

Pielea iti e tare, buzele rupte la mijloc.
Iti sfarami iluzile cu tocul pantofilor,
pe strada care iti poarta numele.
Singura esti invincibila.

Cand esti cu ei, te temi.
Te temi de dezamagiri, asa ca ascunzi secrete in tine.
De fiecare data cand deschizi usa
ele striga.

Zambesti mereu prietenilor pe care nu ii ai.
Te imbratisezi singura, ai maini frumoase
si inchizi mereu ochii cand
te privesc.

Fumezi grabit, cu miscari largi.
Esti falsa si ti-e frica.

Talpile te dor ,dar continui sa mergi repede.
Gatul iti arde. Bea un pahar de vin cu mine.

Te inchizi intr-o carapace de plastic.
Sunt acele zile cand nu te pot cunoaste
si lumea imi e straina.

Vreau sa imi lipesc palmele reci
de fruntea ta
Si sa fiu fericit pentru ca stiu culoarea
ochilor tai.

............................................

Apoi, sa ne mintim intreaga dimineata cu cafea
Si priviri fara vina.


Autor: Teodora Morar din Col. Naț. Bilingv "G. Cosbuc", Bucuresti
ID Lucrare: Înscrisă: 20:44:53 17-Oct-2010 - 478 vizualizări

30. Victoria Efrosi
Casa și cireșul
Îmi doresc să am o casă de-un cireș semeț umbrita,
Și când râde primăvara să-mi văd casa înflorită,
Iar prin mai de dimineață, printre flori s-aud albine,
Și să am cireașă dulce, când senina vară vine.
Vreau să stau până-n septembre sub copac pe iarba moale
Până noaptea, să văd cerul imbrăcat de stele-n zale.
În octombre la fereastră s-am un soare ruginiu,
Căci cireșul o să-mi ardă, îmbrăcat în aur viu.
Iarna când să cadă fulgii, înălbind cireșul meu,
Crengile să pară îngeri, el să pară-un Dumnezeu.

Uite-așa pân se usucă și atunci să mor și eu,
Eu fiind o mândră casă, Tu fiind cireșul meu.


Autor: Victoria Efrosi din Lic. Teo. "Axente Sever", Mediaș
ID Lucrare: Înscrisă: 23:54:20 04-Nov-2010 - 334 vizualizări
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Și eu privesc de sus, dar cum și acolo valorile sînt inversate, ne recunoaștem și sîntem frați, surori, brateri, sisterisări, broderi, sistrî, drușce, ISOC. Ciudățenia este "că prinde" fără a șoca!
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:44:14
         
 
   
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:32:10
         
 
  ISO, ISO, da să știe că un picior englezesc în partea dorsală a balcanismului, face cît un kil de halva pe talerul balanței, în contra brînzei de burduf...ufff!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:30:37
         
 
  acu, fără glumă, fata asta spune ceva, ce spune este mai puțin înțeles de cei care trebuie să reactualizeze șeptelul de bizoni, apoi să plece pe la cășile lor: Irlanda, Scoția, Italia, Polonia. Mexic etc.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:21:09
         
 
  Nominalizare:
Locul I - Raluca Moraru
Locul II - Raluca Moraru
Locul III - Raluca Moraru;
cu un amendament: să mai adauge:
"...fãrã franța am putea la fel de bine sã luam fiecare câte un pultizer (ba Gouncourt) și apoi sã ne împușcam în cap..."
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-05-12 16:14:51
         
 
  Foarte puțini v-ați exprimat opțiunile. Vă aștept pe toți!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-05-12 08:39:27
         
 
  Eu il votez pe Ioan Peia. Il votez pentru dedublarea sa fantastica.Cand este acneeic si copil in comentarii, cand devine grav in oralitate.

p.s. Am rugaminte publica pentru Ion Corbu. Il rog pe domnul profesor universitar sa-i ridice nivelul de postare.

 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2011-05-12 03:07:53
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Nu-mi vine sa cred, pot sa ma loghez :)!
Copiii astia...Unii sunt deja consacrati si fb cotati pe situri literare.
Dar iti trebuie multa rabdare ca sa-i citesti pe toti si sa le treci toate datele.

Nu am structura si nici pretentii de juriu.

Astazi mi-au placut :

1. Emanuel Moisă - Lic. teo."Emil Botta" - Adjud
- despre sertare și apt 6

2. Andreea Ghica - Col.Naț."Ctin Carabella" - Târgoviște
- ultima dată când mă mai pierd

3. Ștefania Anuțoiu - Col.Naț."Mircea cel Batrân" - Râmnicu Vâlcea
- și așa mai departe

4. Mihai-Ionuț Ologu - Lic.teo."M.Eminescu" - Petroșani
- jade și încă ceva

5. Mihai V. Cârjă - Col. Naț."Ștefan cel Mare" -Suceava
- Ceva despre Andrei

6. Cătălina Cangea - Col. Naț."I.L.Caragiale"- Ploiești
- Jocul de-a manechinele


PS - Radu Nitescu are greseala contra gramatica - "nu fii"
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2011-05-11 23:08:40
         
 
  I. 25. Radu Nitescu - Dumnezeu, de ce esti rau cu mine?
II. 14. Deniz Otay - Cea mai frumoasa inmormantare
III. 20. Corina Ciuca - Second-hand
IV. 29. Teodora Morar - Te stiu
V. 27. Sorina-Raluca Anton - Sa ma duc sau nu la ora de religie
VI. 16. Elena Rusu - Porturi

PS: Stefanescule, nu poti pana nu ma musti (pe) din dos?
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-05-09 09:29:38
         
 
  doar astea 4 mi-au plăcut - nu neapărat în această ordine - oricum, nimic nu se compară cu poemele d-lui prof. Buricea



6. Andreea Teliban (de pe vremea când purtam plete)

8. Andrei Iulian Pintea (nicu)

15. Diana Cristea-Șerban (norvegia.cartea de lapte)

20. Lăcrămioara-Corina Ciucă (Second-hand)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-05-06 16:30:12
         
 
  Clasamentul meu:

I/ 18. Filip Cristinescu - Col. Naț. "Doamna Stanca", Satu Mare - cu poeziile REMAKE, LE ROUGE NOIR, FRUCTUL OPRIT ÎN CĂDERE

II/ 14. Deniz Otay - Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava - cu poeziile pentru ce am venit, pe un așa drum să nu mergem cu ochii închiși, cea mai frumoasă înmormântare

III/ 25. Radu Nițescu - Col. Naț. “Sf. Sava”, București - cu poeziile Dumnezeu, de ce ești rău cu mine?,

IV/ 9. Astrid Acatrinei - Col. Naț. "Petru Rareș", Suceava - cu poezia călătorii de nepronunțat. cum simte astrid zăpada


V/ 8. Andrei Iulian Pintea - Col.Naț. "Mihai Eminescu", Oradea - cu poezia nicu


VI/ 21. Mihaela Matei - Colegiul "Agricol", Fălticeni - cu poezia jati

 
Postat de catre ioan peia la data de 2011-05-06 12:25:11
         
 
  Am postat mai sus, textele nominalizate.
Lecturați-le și exprimați-vă în ordine 6 opțiuni.
Succes!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-05-06 11:04:30
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE