FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
noi o sa coasem
Text postat de Leonard Ancuta
nasturii lipsă pe uniforma condamnaților
la moarte. o să legăm trompele
pisicilor din casă cu mult prea multă dragoste;
cu o înspăimîntătoare dragoste care intră în noi
asemenea unui personaj
ce se sinucide pe scenă și o mie de alte personaje
rămîn pe dinafară.

și ce putere va fi între noi:
forța firului de-abia încolțit care dislocă umărul brazdei
să iasă la lumină și -
zgomotul cîmpului pe care iarba izbește aerul
asurzește soarele vorbind spre pămînt -
iar condamnații zîmbesc cu fălcile descleștate

și lumina le plouă în gură; nasturii strălucesc
de parcă scînteia vieții ar curge din ei ca laptele
din sîni mult prea plini,
hainele lor subțiri, spălate de prea multe ori,
vor deveni transparente și abia atunci
le vom vedea mecanismele; taina.

așa ne vom iubi:
cu mîinile înfipte în carnea animalului sacrificat
pentru viața noastră,
cu amintirile culese din căldura inimii aburind a moarte
peste moartea noastră și viața tremurînd
între noi ca o făptură chinuită de frig
și înghețată de frică;

iar cînd vom fi terminat de iubit animalul
o să visez cerul ca pe-o imensă mașină de spălat
pe care-o dezasamblez piesă cu piesă și o înghit
piesă cu piesă:
să-mi spele hainele care mă îmbracă pe dinăuntru.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ancuta, meriti o steluta pentru ca scrii despre iubire si pentru turneul de lansari inlantuite :)

dar in poezeaua asta mi se pare ca metaforele se duc in viziuni care si ele se tot duuc ...
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2011-05-12 20:21:14
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE