FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu



Nu ºtiu dacã sînt în mãsurã sã dau o definiþie a sufletului, mi se pare cã nu e treaba mea, iar cei care doresc sã gãseascã asemenea definiþii pot consulta un manual de psihologie sau pot cerceta îndelung prin hãþiºurile paginilor web. Dar viaþa e ciudatã ºi, fãrã sã-mi doresc aºa ceva, fãrã sã îndrãznesc o asemenea nãzdrãvãnie, cineva m-a tot certat cã nu o fac.

Se întîmplã destul de des ca cei ce te citesc sã te acuze cã nu ai fãcut ceea ce de fapt nu þi-ai propus, dar îºi închipuie ei cã trebuia sã faci. O caricaturã extrem de ridicolã a unui asemenea demers caraghios ne-o oferã modul în care se vorbea despre o carte sau un scriitor în prefeþele cãrþilor apãrute prin anii ’50. Orice interpretare a textelor unor autori de dinainte de regimul victorios al revoluþiei proletare dezavua faptul cã ele nu dãdeau soluþia adevãratã problemelor pe care, dacã erau totuºi progresiste, le sesizau ºi descriau. Adicã nu pomeneau nici de clasa muncitoare, nici de rolul sãu mîntuitor. Trebuie sã recunosc cã de multe ori mi se dã la cap cu asemenea neghioabe ideologii fanteziste.

Îmi place însã sã abordez din nou aceeaºi temã ºi sã încerc sã spun ºi cu alte vorbe ceea ce am mai spus. E adevãrat, cînd am fost interpelat despre ce ar fi sufletul, n-am avut prezenþa de spirit necesarã ºi nici n-am reuºit sã mã adun suficient ca sã sesizez cã într-un fel ºi spusesem ce este în chiar titlul textului.

Sufletul este puterea discretã a vulnerabilitãþii.

Vroiam sã spun cã sufletul nu este un dat, ci o datorie de împlinit. Indiscutabil, orice fiinþã umanã are un sufleþel, dar numai ca bastonul de mareºal în raniþa oricãrui soldat. Poþi muri deºcã bãtrînã – dupã o viaþã eroic consumatã în tranºeele vieþii – cu un suflet mititel ºi smochinit.

Pentru cã nu e suficient sã ai un suflet în dotare doar pentru a simþi durerea de dinþi. Sorescu ºtie sã ironizeze acest minimalism cînd spune:

“Mã gândesc cã tu ne încurci
Cã ne eºti prea devreme, suflete,
O, suflete, bun la toate!”

E oarecum regretabil cã folosim sufletul “ca pe o perie / Ca pe un burete […] Ca pe un telescop, / Ca pe o cârpã.” N-ar fi oare mai rezonabil sã-i gãsim utilizãri mai de doamne-ajutã? ªi iatã cã poetul ne îndeamnã sã fim mai cu luare aminte:

“Sãpaþi la suflet ca niºte cârtiþe
La lumina aerului orbitor.

Cu care gheare s-o fi sãpând lumina,
ªi cum sã faci din ea galerii?”

Recunosc cã un asemenea elan m-a împins ºi pe mine sã vorbesc despre suflet. Cu o reuºitã mai modestã, evident.
Mi s-a pãrut mie cã sufletul ãla pe care mai toþi îl revendicã nu este cel care ar reprezenta o exigenþã demnã de interes. ªi, ca sã încep cu sfîrºitul, el ar fi doar apanajul psihiatriei sau al psihologiei de bazar.

Sufletul adevãrat, ãla cu care te poþi mîndri într-un fel (pentru cã totuºi nu asta e menirea lui), este acela la care sapi, pe care îl edifici. Deºi, conform denumirii sale neîndoielnic metaforice, sufletul este doar suflu, suflare, duh, ceva impalpabil ºi inconsistent: o anume stare de iminenþã, doveditã doar prin insistenþa suflãrii ºi prin calitatea prestaþiei. Sufletul e mereu pe muchea delicatã a existenþei, suflare a ta gata sã înceteze oricînd, dar ºi suflet al lumii care dacã nu adie ºi între coastele tale, dacã nu te însufleþeºte ºi te înfioarã, nu te confirmã ca un suflet veritabil.

Mi-a plãcut deci sã folosesc pentru suflet un fel de metaforã extinsã. Sufletul ca o boalã aleasã, ca o sensibilitate rezultatã din criza asumatã, din resimþirea toamnei necanonice în care s-a înfiinþat ameninþarea morþii. Sufletul ca o sensibilitate rãnitã care resimte totul în cheia durerii, mai acut ºi nu neapãrat cu disperarea neagrã care duce la imbecilizare. Sufletul care simte nostalgic durerea bunãtãþii.

Pe mãsurã ce sufletul devine mai vulnerabil, sporeºte în el chiar aceastã putere a sensibilitãþii superlative a lumii care îl bîntuie. ªi aici nimic nu mi s-a pãrut mai demn de a-l releva în toatã amplitudinea delicateþei sale decît acel spaþiu interior edificat asemenea unei harfe eoliene unde orice suflare devine cîntare. Unde soarta lumii se mãrturiseºte asemenea unei epopei.

Image hosting by Photobucket

Este o ilustrare a versului eminescian: „În orice om o lume-ºi face încercarea”. Pentru cã menirea sufletului este sã mãrturiseascã o lume, sã-i ofere generos acel spaþiu interior în care sã existe înfioratã.

Un mic adaos: de ce discretã? În primul rînd pentru a cocheta cu titlul unui film al lui Bunuel (cred). În al doilea, mai important, pentru cã este vorba despre o putere care n-are ambiþii pragmatice.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
Mulumesc pentru bunvoin i efort.
 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-02-03 08:29:06
         
 
  Da, placut si mie eseul.  
Postat de catre ics ics la data de 2006-02-01 12:27:11
         
 
  eseu drept de a fi luat in seama cum a remarcat si Sorin Teodoriu, care spune lucrurilor pe nume adica puncteaza la fix ceea ce trebuie remarcat despre suflet adica "Sufletul este puterea discreta a vulnerabilitatii" nu mai au loc comentariile ci doar digresiuni ce pleaca de la o adevarata baza; o vorba doar de o emotie estetica nu de ceva impresionat din toate punctele de vedere Oricum o face bine doar pe latura emotiei incadrand eseul intr-o arie restransa, dar bine determinata, nu un eseu cu plurisensuri.!  
Postat de catre Malin Stan la data de 2006-02-01 12:07:26
         
 
  Toata stima pentru frumusetea eseurilor tale! Mergi pe drumul asta si sunt convins ca foarte curand, dupa ce vei strange eseurile manunchi intr-un volum, el va fi cap de lista in librarii. Sufletul...

Sufletul ca o boal aleas, ca o sensibilitate rezultat din criza asumat, din resimirea toamnei necanonice n care s-a nfiinat ameninarea morii. Sufletul ca o sensibilitate rnit care resimte totul n cheia durerii, mai acut i nu neaprat cu disperarea neagr care duce la imbecilizare. Sufletul care simte nostalgic durerea buntii.

Felicitari Corneliu!
 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-01 09:44:52
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE