FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
de n luate câte două
Text postat de Adrian A. Agheorghesei
Adicătelea
în viață, în suma asta de verbe,
moartea e mai sinceră decât o sticlă de votcă
,
îmi spuse,
fâcându-mi vânăt cu ochiul.

Mă gândeam la porumbelul făcut din zece degete,
undeva, pe Cuza Vodă,
cândva, într-o toamnă cu silicon în frunze.

Bunăoară,
supărarea nu-i decât zbuciumul tristeții
.
Îi dădeam dreptate,
mai ales că terminam de cioplit gondolele
din acei ochi
destul de verzi.

Și cum să-ți spun...
Dar n-a mai spus.
O fi având si depresia asta înțelepciunea ei.

- Timp, nota, te rog!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ...D-le Popovici, iaca ați ajuns și la calitatea de „om bun”, adică în ultimul refugiu al oamenilor făra argumente. Există o traiectorie solidă (si fixă, evident) a persoanelor fară har poetic: ei scriu simplu, cu sufletul, despre dragoste, patriotism și religie, iar în momentul când cineva le contestă abilitat înșiruirea de cuvinte, strict literar, devin victime evlavioase. Ei confunda lacrimile cu cerneala și moftul cu nevoia. Ei, dați-mi voie să vă spun ceva: când mai căutați oameni buni, aveti mari șanse să-i gasiți la biserică, lângă vreo pereche de moaște, nu pe un site literar! Și să vă întreb ceva: la biserică, i-ați reproșat cuiva că e păcat că nu scrie sonete cu coadă? Pentru că dacă a = b, atâta vreme cât b rămâne constant, e valabilă și inversa.

...De cele mai multe ori, bunătatea, modestia și întoarcerea obrazului geamăn sunt soia lipsei talentului, a combativității și-a progresului. Repet, de cele mai multe ori. Aici, în acest mediul virtual al cuvintelor, faptul de-a-mi desăvârși bunătatea este una dintre ultimele-mi griji Am întâlnit destui oameni fără mare talent poetic, dar înzestrați cu un umor sănătos. Iar aceasta, domnule drag, suplinește multe. Din păcate, d-voastră nu aveți nici de unele. Acum, în cel mai serios mod cu putință, vă spun că nu scrieți și, probabil, nu veti scrie niciodată poezie. Poetizați, versificați, într-un univers arhaic, făra miză, pe alocuri, fără trăire, iar peste toate, se observă de la distanță crasa lipsă de lecturi. Este posibil să treziți oareșce valuri de lavă în ființe degrabă vărsătoare de gingășie, ale căror ultime citiri sunt oracolele școlii generale ori carpeta de deasupra laviței, dar atât. Bineînțeles, aceasta este părerea mea. Dacă, printr-un accident de vitejie, vreti să probați spusele mele. faceți un test: postați câteva texte pe site-uri literare care au atelier/șantier literar sau pagină de autor. Să-mi spuneți unde au fost validate și eventualele reacții... Știu, veți gândi că oamenii sunt foarte foarte răi... Ăia care citesc, sunt.

...Am intrat pe un text al d-voastră, l-am contestat folosind măcar pseudoargumente. Subiective sau obiective. Cum îi șade bine unui om bun, ati intrat și d-voastră, să-mi arătați, prin gura altuia, ce prost scriu eu. Așa o fi, dar eu, spre deosebire de d-voastră, imi asum scrierea și pot oricând sa-i arăt miza, travaliul, milimetrul de scară urcat și amprenta sufletului in momentul X1. Adăugând tot ce ține de stilul personal și de limbaj, în accepțiunea mea, cam despre asta este poezia.

...Poezia nu este stare de scris, domnule, nici măcar mișcare. Ea este mai aproape de neclintire. Asta cred eu. Luați-o în serios, și voi fi primul care vă felicită. Altfel, continuând așa, nu vom face decât să ne exersăm bâza.

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 22:55:25
         
 
  Lăsați-o baltă, d-le A.A.A.!
Ce nu-mi place mie - chiar deloc - când cineva o ia pe arătură! Am spus ,,cineva", nu o luați drept aluzie! Despre d-ta am o părere bună, nespus de bună! Chestiile cu ,,șărpălăii", vipere și anaconde,
colți, mușcături și alte canibalisme îs sperietură pentru cei mici. Mă-ntreb: veți învăța vreodată să fiți și om bun? Obsesie! Până la obstinație!
Cu stimă, d-le A.A.A.!
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2011-04-12 21:39:54
         
 
  Vasilică, după cum probabil ai observat, p-aci sunt admiși colții la purtător. Găsești pe aici și vipere, și anaconde, și și. Dar sunt câteva reguli nescrise, lăsate, cică, de Burebista, după un banchet prea încărcat cu vin, cum ar fi: sunt admiși doar colții spălati după fiecare masă, albiți periodic cu frunze de mentă și zeamă de lămâie, lungimea lor, undeva între 3,7 cm, iar când sunt folosiți, e musai să fie înrămați de un zâmbet cât mai viril. Sub nicio formă nu este acceptată mușcătura de la, pardon!, "dorsale" ori, aibe-ne-n pază Domnu'!, mușcătura sub centură. Altfel spus, ai ceva de caterincat, caterinchești, nu aderi la păreri subsoliere, pen' că ori suntem colțați ori papagali, iar la subsol "e multe șoareci. Într-un altfel altfel spus, tre' să fii barbată. Argumentele literare (ceea ce este egal cu a doua înviere lăzăriană) aduc bonus: ață dentară, tub cristal în cutie originală + apă de gingii. Dacă poți indeplini condițiunile de mai sus, te mai aștept la o literă, două, dacă nu, te atenționez: șărpălăii de baltă dulce au o soartă cruntă (exportați în farfuriile chinezești). Amin!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 19:56:48
         
 
  Felicitări, Mihail Buricea! Subsciu replicii date onorabilului, stimabilului A.A.A.
Dar...că veni vorba despre depresie...,,iartă-l,
Doamne...!"
 
Postat de catre Vasile Popovici la data de 2011-04-12 19:11:09
         
 
  D-le profesor universitar, eu încă mai sper ca, odată, pe la un 2030 barem, să fiți în stare să treceți de nivelul literal al unui text. Și reiterez (a reitera nu înseamnă "du-te-n...", ci înseamnă "a repeta), așadar reiterez: când o să vă placă ceva din ce-oi scrie eu, atunci mă vor apuca durerile îngrijorării. În rest, ce să spun, cu veninu' matale îmi fac ghetele, iar cu părerile, îmi cos ciorapii. (am o pereche adidas, faini, pe care i-am agățat de-un prost).  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 13:05:12
         
 
  Tea, mulțumesc!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 12:59:32
         
 
  Kosta, ca orice chestie ce ține de artă, și textul de mai sus are neajunsurile sale, deci e perfectibil. Nu aș înclina să spun că un text imagistic, că descriptivul este de preferat meditației, fie ea, pe alocuri, prețioasă. De ce? Lungă discuție, n-o încep. Am să mulțumesc doar pentru intervenție!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 12:59:00
         
 
  Cei ce au instelat ar trebui sa "doboare" stelele, dar sa aiba grija sa nu le cada in cap!  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-04-12 10:46:47
         
 
  Apropo,
cu matematica nu prea te-ai impacat..
"de n luate cate doi" (combinari, aranjamente?).
Nu ti se pare ca ai avut lapsus cand ai ales acest titlu?

 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-04-12 10:32:47
         
 
  AAA, eu ti-am mai spus ca scrii aiureli, elucubratii, acum vin si altii sa confirme asta...
Acum te cred si chiar mi-e mila de tine... Faptul ca ai recunoscut ca scrii asa din cauza depresiei indelungate in care te scalzi este un fapt care te ridica in ochii mei de simplu spectator al poeziei...
PS: Cei ce iti ridica osanale la aceste aiureli ar trebui sa se controleze..., asa spre binele lor!
Insanatosire grabnica!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-04-12 10:29:21
         
 
  "ofera avantajul ca poti..." sau "are si un avantaj: poti" - pentru cine intelege diferenta.  
Postat de catre sters sters la data de 2011-04-12 09:45:42
         
 
  A propos, "depresie" suna ca dracu. Zi-i altfel, Adrian, fa-o nostalgie, batranete (cam prea explicit), moarte (repetitiv) orice altceva, da prea suna a diagnostic, da crezare unui biet batran! Decrepitudinea varstei nu te face mai intelept dar are avantajul ca poti sa-i sacai pe ceilalti cu atitudini insistent didactice. E ca o razbunare a tot ce n-ai fost in stare sa faci si sa poti (de mine vorbeam!) Tot io.  
Postat de catre sters sters la data de 2011-04-12 09:44:06
         
 
  Sunteti nedrepti cu Adrian. Si negativisti pana in maduva oaselor. Eu unul am inteles intreaga alegorie ca pe invataturile unui matur impartasite novicelui la un pahar de vorba. hai si doua. Numai in acest context as admite forma titlului, care mi se pare strain de literatura. Dar eu unul n-am iubit si nu voi iubi niciodata matematica si, de ce sa mint, nicio matematiciana. Acei ochi (si nu altii) mi se pare ok. n-are rost sa generalizam. Si stiti de ce? Pe baza unei zicale din medii nu indeajuns de scolite dar la fel de profund ganditoare: "n-ai sa poti sa te culci cu toate femeile din lume, dar poti sa incerci..." Urat, nu? Asadar, acei ochi, clar? Initial am fost tentat sa ma amestec si eu in economia textului si sa sugerez scoaterea timpului si inlocuirea lui cu "moarte, plata te rog!" dar am vazut mai apoi ca m-as fi repetat. Poate totusi era mai bine asa, ca o concluzie a primei afirmatii. Mi-au placut: cioplitul gondolelor din ochi verzi, toamna cu silicon in frunze (nu va ganditi neaparat la sani, ar fi grotesc). In general pretuiesc mai mult imagistica textului decat nostalgia filosofic-pretioasa din formulari gen: viata ca o suma de verbe. Nu, nu e un text cu totul nereusit, n-ati baut voi destul. Kostanie, nesuferita dihanie.  
Postat de catre sters sters la data de 2011-04-12 09:36:20
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  înțeleg acum. revin cu un comentariu după ce mă întorc de la serviciu / oricum, versul final, cu "timp" e nelalocul lui, e din alt registru, din alt film. mulțam.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-04-12 07:39:14
         
 
  "Acum scriu pentru mine"
Good, AAA, maturitate poetica si ...in gandire!

Si eu cred ca "zbuciumul tristetii" e la locul ei.

Cum ziceam, matura...poem.

Regards,
tea
(eu am dat a doua stea mai devreme)
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-04-12 05:26:46
         
 
  Bun. Radu, e vorba despre un dialog cu depresia, într-un bar/local/crâșmă/speluncă, pe coordonatele unor evenimente esențiale mie pană acum, evenimente care, fiind (destul de) intime, e posibil să nu aibe ecou intepretativ în cititor. Toate astea, pe axa timpului, evident; de unde și nota de final ("Timp, nota, te rog!).

pi es: eu (în ceea ce privește ideea-motor și expresia acesteia) nu mizez pe ambiguitate, pe înțelesuri accidentale, pe poetizare... Credeam că știi asta.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 01:45:50
         
 
  err: ca neneii din LEGO  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 00:57:28
         
 
  D-le Cristescu,

În primul rând, mulțam pentru trecere! Despre elementele pe care mi le reproșați pot spune:

1. zbuciumul tristeții - un genitiv care poate deranja și de care, în general, mă feresc poate fi iertat (și) pentru că nu e o metaforă în toată regula. Acolo, e un limbaj (aproape) denotativ, dar, în lipsă de corespondent logic, a apărut expresia despre care discutăm.

2. Vă contrazic subiectiv. Sau "autoritar" - de la "autor". "Acei ochi", acel particular", e necesar textului. Absolut necesar! Cine știe de ce, probabil citește acum, urmând să-mi trimită un sms.

Radu, se poate să fie o aiureala, așa cum se poate ca tu să fi făcut acel comentariu înainte de cele trei sfinte beri. Ce să spun, încearcă cu votca. Dacă n ici după cinzeci nu capătă sens, e veritas - e text ratat. :).

Latunski, fie și pentru simplu fapt că îmi place umorul tău ironic, n-am să răspund pe aceleași coordonate (adică așă: dacă aș fi vrut să te conving pe tine, aș fi apărut îmbrăcat ca neneii din legat, cu trafaletul in mână, recitând imnul tăietorilor de lemne), ci am să spun, foarte serios și fara lipsă de modestie ori etc: frate, eu am trecut de mult de faza când încercam să conving pe oareșcine. Acum, scriu pentru mine.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-04-12 00:55:12
         
 
  A.A.A., aici nu m-ai convins. Cum să-ți spun? Arunci trei "cancioce" italice pe perete, mai stai de vorbă cu propretarul, alea se uscă și tu te gîndești la sticla goală. Ești ușure, decreptibil. Ia-ți salopeta, găleata cu var, mistria; mergi la alt apartament, unde-ai "antamat" o lucrare nouă. Și să vezi depresie (la primului client!)!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-04-11 19:46:09
         
 
  Adrian, e o aiureală, frate... sincer, n-am priceput nimic. singura chestie care-mi sună cunoscut e cea cu sticla de vodcă, unde eu, ca băutor de bere, nu te contrazic, dar nici nu sunt foarte sigur că ai dreptate.

îi rog pe distinșii colegi - ceva mai simțitori și/sau mai inteligenți decît mine, să-mi traducă pre limba mea, și mai ales pe măsura puterii mele de înțelegere (atîta cîtă e), dacă se poate, cu blîndețe...

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-04-11 19:34:36
         
 
  O diecție promițătoare. Un poem valoros. Pentru gustul meu am totuși câteva observații: ar trebui renunțat la "zbuciumul tristeții", "gondolele" și "acei" care transmit particularul ba poate chiar personalul din denotația poematică.

O variantă ar putea fi "zbucium de tristețe"

și

"mai ales că terminam de cioplit gondole
din ochi
destul de verzi."


Astfel poemul devine, repet, în opinia mea, ireroșabil.

Voi înstela acest poem.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-04-11 19:15:34
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE