FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
despre un zambet perfect
Text postat de nastia muresan
așa că din casă iese în fiecare dimineață o femeie cu zâmbetul pe buze
lucind ca o platoșă
străpunge iese și pleacă să poarte zâmbetul perfect
și pielea mea.
deși nu-și este de ajuns ea pleacă așa, să mă apere
părăsindu-mă

mă-ntorc in visul cu pasări bolnave – pe pod.
înjumătățită.
două apocalipse pe fiecare mal

sfârșitul orașului. am iubit acest oraș murdar.

în mine se pune la cale o conspirație
în mine se plănuiește un asasinat o vărsare de sânge
într-o bună zi o voi ucide pe cruda mea apărătoare.

din războiul ei se-ntoarce uneori tandră, acasă.
se face ghem și eu o primesc in pântecul meu.
ne facem planuri pentru viitorul apropiat
pornind de la o ojă roșie nou-nouță se mai poate imagina ceva
te mai poți gândi la tine fără disperări
mai întâi că pentru o ojă roșu inchis e încă loc în față
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Elena Stefan, ma bucur ca ati citit si ca v-a placut aceasta teorie a unui zambet ...aproape perfect.
Citesc cu uluire comentariul dvs.Sincer, nu credeam ca in poemul acesta, care este, de fapt, emotia mea la un moment dat, pot fi decelate atatea 'ingrediente' dar, daca dvs.spuneti,va cred pe cuvant..:)si va multumesc pentru atentia cu care ati strapuns zambetul acesta.

Veronica,

uneori mai cizelez, mai scutur ce scriu.
n-a trecut, insa, destul timp, mai astept sa ma departez de starea mea de atunci.
iti multumesc ca ai trecut si te-ai oprit...
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2011-02-09 08:27:48
         
 
  Nastia,

Poemul tau e un strigat impresionant. Sigur ca mai poate fi cizelat, dar chiar si in forma prezenta, el transmite mesajul.

Votez.

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-02-08 21:41:49
         
 
  Ce de erori în comentariul anterior. Fac acum corecturile de rigoare. Sper.

"Despre un zâmbet perfect" se poate spune că este un poem aproape perfect. Spun aproape fiindcă perfecțiunea este tangibilă doar asimptotic.

Poemul de mai sus are structură, are miez are modernitate și originalitate. Un eu, ca să mă exprim într-un clișeu critic, eul auctorial, dihotomic surprins și descris poetic în diverse ipostaze. Chiar conflictuale. Integrate excelent în logica poetică. Sper să nu vină cineva și să ia la disecat poemul cu logica formală curentă. Când văd mulți dezabuzați cum clamează sentențios că nu mai este nimic de spus original în poezie, că numai limbajul mai salvează poezia și, când spun aceasta, se referă la limbajul vulgar explicit, chipurile dezinhibiționist, mă minunez. Poezia va trăi cât va trăi umanitatea. Poemul de mai sus este o dovadă. Merită un comentariu mai elaborat însă timpul, vremurile și altele mă tem că nu-mi vor da răgazul necesar. Acum mai multe luni remarcasem, de asemenea un excelent poem al Katiei Kelaro. Îmi propusesem să scriu ceva. N-am făcut-o atunci iar acum nu-mi mai amintesc poemul. Sigur aș putea să-l caut. Intru iar în spirala infernală a crizei de timp. Și totuși, un fapt rămâne. În acest amalgam de politică, drame, imprecații, vindicativism, harță, nebunie, iată, colega noastră reușește să scrie un poem adevărat. Mare bucurie. Felicitări distinsă colegă!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-02-08 18:00:53
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23877
Comentarii: 120196
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE