FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Trecut de 35, îți resuscitezi inima cu gândul
Text postat de Bot Eugen
(prozopoem)


până ajungi să-i pipăi pe dinăuntru
umbra pulsatilă
cu degetele prelungi ale minții;
de curând, ai devenit și tu conștient :


după o vârstă anumită,
singurătatea care încă mai bate în pieptul tău,
bate numai și numai împotriva ta;
de cum încerci să te apropii de ea,
s-o netezești pe creștet ori să-i dai ceva de mâncare,
începe să mârâie și să-și arate colții.
i-ai cerut atât de multe până acum,
încât astăzi nu mai vrea să primească nimic de la tine.
de lătrat nu te mai latră, c-a obosit demult să o facă,
dar simți că te urăște cu tot sângele de care dispune mârâitul său.
te urmează fidel ca o umbră oriunde te duci,
îți urmărește fiecare gest sau mișcare
pe care-ai avut la un moment dat tupeul să le comiți
sub privirile ei ,
ți-a învățat pe dinafară toate subterfugiile minții;
nimic nu îi scapă.
nici măcar gândurile pe care încă
nu ai avut curajul sau lașitatea să le gândești.


este intrusul care îți intră ziua în casă
pe ușa din spate și
te scoate noaptea din minți
pe fereastra deschisă din față.


ori de câte ori grăbești pasul pe trotuar
sau la trecerea de pietoni,
simte nevoia să te trădeze și să te lase în urma sa,
numai pentru ca să ajungă ea prima
în dreptul ultimului stâlp – echidistant
față de tine și față de ceilalți.


chiar și în momentul de față,
când înșiri aceste rânduri, o simți
cum îți scapă printre degete nevăzută.


a încetat demult să mai viseze,
iar între timp,
te-a-mbolnăvit și pe tine cu insomniile ei.


„animalul tău gingaș și tandru”
de altădată, acum,
este o fiară în devenire, -


din ce în ce mai singură și mai sigură de sine.
ai fi zis că așa a fost dintotdeauna:
imprevizibilă, stranie și de ne-
îndobitocit,
un fel de kamikaze contaminat
pe căi aeriene de oameni
cu virusul rabiei.

de ani de zile-i schimbi lesa roșie
o dată la două săptămâni,
o duci trimestrial
la veterinarul bipedelor care,
de fiecare dată,
după ce te consultă,
auscultându-i mârâitul,
conchide sec: nu am cum să vă ajut,
este un câine rău,
numai bun de eutanasiat.

Poftiți antibioticul local și apa oxigenată
pentru îngrijirea rănilor la domiciliu.
Sper ca de acum încolo
să nu vă mai ardă de metafore și de glume.

Vă salut cordial și vă recomand
din tot sufletul:
încercați să țineți pasul,
spre binele dumneavoastră,
cu lumea de afară,
cu stăpânii mai răi decât câinii.


http://www.youtube.com/watch?v=rPsPc-QrvuE
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  iulia, mulțumesc lectură și semnul lăsat.

Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-01-26 16:55:16
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Bun poem de stare si devenire, interesante căi de exprimare. merita atentie evolutia ta, Eugen Bot.

ma tot gandesc ce semn /de apreciere sa las :)
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2011-01-26 12:00:10
         
 
  katya, mulțumesc pentru vizită și pentru semnul lăsat. Mă bucură faptul că ai rezonat.
seară frumoasă,
Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-01-24 22:35:50
         
 
  Exista o varsta a eului liric reperabila in poezie, dovada acest text sarcastic, lucid. prozopoem sau monolog dramatic, e interesantă aceasta introspectie a singuratatii, a sentimentului de singuratate odata cu anii, ceea ce fusese inainte comod se intoarce impotriva noastra. ar merita un comm elaborat si poate voi reveni asupra lui insa am vrut doar sa semnalez poemul si gravitatea lui, cromatica dar si tiparul croielii si mai ales, discursul care incepe sa capete un alt contur..ai putea dezvolta un ciclu de prozopoeme. 1 vot  
Postat de catre katya kelaro la data de 2011-01-23 23:27:55
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23778
Comentarii: 120965
Useri: 1413
 
 
  ADMINISTRARE