FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Teoria relativității anticipată în poezia lui Mihail Eminescu (repostare)
Text postat de Mihail Buricea
În teoria relativității restrânse a lui Einstein, timpii și distanțele, legate de un anumit eveniment, măsurate de doi observatori aflați în referențiale inerțiale diferite, nu mai sunt constante, așa cum postula mecanica clasică a lui Newton, ci variază în funcție de viteza relativă a celor două sisteme de referință.
Valorile timpilor și distanțelor de mișcare sunt date de formulele matematice, cunoscute sub numele de transformările Einstein-Lorentz.
Conform acestor relații, obiectele aflate în mișcare relativistă își măresc masele de repaus și densitățile, iar timpii măsurați de un ceasornic, solidar cu obiectul în mișcare, sunt mai mici, adică timpul se scurge mai încet, se dilată.
În poezia Luceafărul, surprinzător pentru momentul în care a fost compusă, drumul parcurs de Luceafăr până la Creator, este descris ca o mișcare relativistă.
Modificarea masei și timpului de deplasare ale Luceafărului sunt consecința transformărilor Einstein-Lorentz la viteze mari, apropiate de viteza luminii:

"Porni Luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe"
- mărirea masei de repaus la viteze relativiste

"Și căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe"
- dilatarea timpului, scurgera sa lentă la viteze relativiste

Întrucât, de la marea explozie, Big Bang, Universul a fost și este într-o continuă expansiune, cucerind spre marginile sale, noi spații și noi timpi, starea acestuia, la frontiera cu "nimicul", păstrează imaginea primei sutimi de secundă după creație, după Big-Bang.
În primele minute ale Universului timpuriu, acesta era un ocean de lumină (electroni, pozitroni, neutroni, fotoni, mezoni etc). Acestea sunt ilustrate de geniul pustiu în versurile:

"Și din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea ca-n ziua cea dintâi,
Când izvorau lumine"
- generarea exploziva a particulelor elementare

"Cum izvorând îl inconjor
Ca niște mări de-a-notul...
El zboară, gând purtat de dor"
- deplasarea cu viteza gândului, luminii

"Pân' piere, totul, totul "
- atingerea si depăsirea frontierei spațiale si temporale

Intuitiv, are loc trecera în zona "nimicului", în locuri fără clipe și-n clipe fără locuri:

"Căci unde-ajunge nu-i hotar,"
- intuirea infinității spațiului

"Nici ochi spre a cunoaște"
- lipsa oricăror evenimente cognoscibile, absența oricărui observator

"Și vremea-ncearcă în zadar "
- absența totală a timpului

"Din goluri a se naște"
- absența totală a materiei

Din câte se cunoaște, Luceafârul este o poezie inspirată dintr-o legendă, dintr-un basm, a cărui origină se pierde în negura vremii.
Ideea creației Universului timpuriu și perceptele relativității să fi fost induse, din afara Pământului, de fiinte superinteligente, de extratereștrii, și păstrate în memoria omenirii sub forma basmelor și legendelor?
Acest raționament ne duce și la contextul basmului "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte". Ne amintim de cutremurătoarea întoarcere a fiului de împărat, după ce călătorise, se pare, într-un sistem relativist, în care timpul s-a scurs încet, în sistemul de referință initial, unde trecuseră mii de ani și nimeni nu-și mai amintea de fosta împărăție a tatălui său. Coborârea, din neatenție, în valea plângerii, înseamnă de fapt trecerea fiului de împărat, printr-o modalitate necunoscută, din sistemul referențial relativist în sistemul referențial nerelativist.
Basmele sunt pline te treceri dintr-un sistem de referință inerțial în altul ca: trecerea pe tărâmul celălalt sau călătorii în timpuri trecute sau viitoare.
Ce enigme miraculoase se mai ascund în această stranie materie?
Poezia lui Eminescu "La steaua" nu conține referiri relativiste, ci mai de grabă elemente cosmogonice compatibile cu teoria mecanicii clasice.
La frontierele universului actual se găsesc, practic memorate, evenimentele din perioada Universului timpuriu, petrecute în primele minute de la marea explozie, Big Bang. Ca atare, metagalaxiile, galaxiile și sistemele stelare de la "marginea" Universului, emit continuu lumină. Plecând de la natura corpusculară a luminii, aceasta, ca orice obiect aflat în mișcare, se deplasează în toate direcțiile, cu viteza constantă de 300.000 km/s (așa cum a postulat Einstei), indiferent prin ce sistem referențial și inertial trece.
Parcurgera distantelor cosmogonice, de mii de ani lumină, chiar cu viteza cea mai mare din univers, necesită scurgere mare de vreme. De aceea, cu siguranță, că lumina pe care o recepționăm de la surse luminoase aflate la frontierea dintre real si ireal, ajunge la noi sub forma imaginilor acestor surse. Ca atare, noi recepționăm imaginile unor surse de lumină (metagalaxii, galaxii, stele, roiuri de stele, etc.), fără ca acestea să mai existe, consumându-se sau distrugându-se între timp.

"La steaua care-a răsărit"
- imaginea unei stele în câmpul nostru vizual

"E o cale atât de lungă"
- sursa luminoasă aflată la marginile Universului

"Că mii de ani i-au trebuit"
- timpul = distanța / viteza luminii

"Luminii să ne-ajungă"
- parcurgerea distanței de la sursă la receptor (ochi)

"Poate demult s-a stins în drum"
- consumarea sau distrugerea sursei

"În depărtări albastre"
- la distanțe de mii de ani lumină

"Și raza ei abia acum2
- sosirea cuantelor de lumină pe retina ochilor

"Luci vederii noastre"
- recepționarea imaginii în creierele noastre

Sunt convins, că tema acestei poezii, cu referiri cosmogonice, vine din perioada când studia filozofia care, pentru credibilitate, făcea dese trimiteri la cunoștiințele de fizică, de care Eminescu nu era deloc străin.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Totusi, de unde a cunoscut Eminescu basmul sau legenda respectiva. Are vreun nume legenda aceasta? Pe ce te bazezi cand afirmi asa ceva?  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-10 23:28:26
         
 
  Tocmai, ca pana acum nu a fost nici o izvodire. Dar macar le puteam explica in vreun fel. Pe asta ar fi extrem de dificil. Ma crezi pe cuvant sau nu ma crezi deloc. Nu ma deranjeaza.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-10 23:25:26
         
 
  am trecut prin fata casei, il salut pe proprietar, ..am vazut un haiduc care are ceva de spus!  
Postat de catre mihai robea la data de 2011-01-10 23:02:18
         
 
  ba bine ca nu! Ei, eu te ascult, daca ai bunavointa, sper ca nu este o alta izvodire.  
Postat de catre mihai robea la data de 2011-01-10 22:43:09
         
 
  D-le Buricea, pot sa te asigur ca Eminescu nu numai ca se pricepea la fizica si filozofie, dar avea si o initiere religioasa speciala. Dar prefer sa nu spun de unde si cum am dedus asta.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-10 21:28:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE