FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Încotro(II) (Flori intermediare; Asfaltații;)
Text postat de Bot Eugen
Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de-ntoarcere către casă,

ne mătură umbrele, urmele
lăsate în treacăt pe zăpadă,
ne lustruiește scutul de țurțuri
din jurul inimii,
să strălucească mai abitir
pieptul plin de „medalii” la soare,
de lacrimi ne șterge la ochi
și ne îndeamnă
să privim numai și numai înainte.

Legați de mâini și de picioare,
stăm nemișcați, spate în spate,
și ascultăm cum suflarea lui
ne buzunărește venele,
preschimbându-ne încet
pulsul jugularelor într-o tăcere de cristal

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de drumuri,
stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii deschiși
povești de adormit copiii durerii,
istorioare cu fericite sfârșituri,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman
cu finalul înghețat în așteptare.

Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Ce mai contează că ne uităm, în același timp,
în două direcții diametral-opuse
și că fiecare din noi nu vede decât
ceea ce vrea să vadă,
sau poate că nu vede nimic,
ori poate că vede cu totul și cu totul altceva?!

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic
pentru înmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit,

nu mai găsim drumul de-ntoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Bucuros de revenirea ta, Mihai. Uite că, între timp, am mai operat câteva modificări. Oricum, varianta actuală mi se pare mai bună. Dar cine știe?

Mulțumesc încă o dată pt. un feedback constructiv.
Să ai un an mai bun decât decât cei precedenți.

Eugen.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-01-11 20:53:27
         
 
  sunt multe de spus, Eugen, si nu(nu neaparat) in legatura cu tine. Ma gandesc..sau am presimtiri, fara a suferi de vreun sindrom. De ce ar incerca Cineva sa respinga sau sa conteste atatea si atatea lucruri, cand poate veni cu un nou 'stil', care sa comunizeze, nu doar in poezie, cu rezultate dezastruoase pe perioade mai lungi. Bine, aici este mai greu, prea mare diversitatea, prea lunga istoria, prea multe traditiile..si mai e ceva in sange.  
Postat de catre mihai robea la data de 2011-01-10 22:20:06
         
 
  Mihai, mulțumesc pentru lectură și semnul de trecere. Înclin să-ți dau dreptate în ceea ce privește prima strofă. La momentul potrivit o să operez niște modificări. Deocamdată însă las așa.
Aș fi curios, totuși, să aflu mai multe despre influențele la care faci referire mai sus, pentru că textul acesta l-am scris dintr-o suflare, și l-am scris exact așa cum l-am simțit.
Apoi, nu ești departe de adevăr atunci când zici că pluralul din text te duce cu gândul la „puii congelați”. S-ar putea chiar așa să fie. Mai mult de atât, mi se pare o comparație foarte reușită.
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2011-01-10 18:10:01
         
 
  nu este rau, aveti un discurs.
Prezenta pluralului pe mine ma duce cu gandul la niste pui congelati, noi in sus, noi in jos. Probabil ar trebui sa va feriti de spatii comune si sa va asumati propriile imagini pana la capat. Este si destul balast, destula poezeala.
In prima strofa conteaza doar primele patru versuri, urmatoarele nu adauga nimic nou, aiuresc cititorul. Incercand mult pierdeti destul.
Aveti puncte bune care pot fi dezvoltate; mi-a placut imaginea vantului care lustruieste scutul de turturi, apoi cea a vantului care rasfoieste anii..ar trebui sa faceti ceva sa fluidizati si sa aruncati la cos toate influentele care va dezavantajeaza, acelea de "cum se scrie". Se scrie dupa cum simtiti; si cat.
 
Postat de catre mihai robea la data de 2011-01-10 01:38:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23780
Comentarii: 120968
Useri: 1413
 
 
  ADMINISTRARE