PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
„Porcii” şi „câinii” lui Hristos sau de ce este credinţa o cale a întrebărilor Text postat de Marian Tudorel Lazar Pozând în credincios (şi poate chiar sunt!) de multe ori am fost acuzat ca aş merge pe o cale a nonîntrebărilor. Cred că textul ce urmează va dovedi cu prisosinţă faptul că este taman invers. Că orice comparaţie are limitele ei, o ştie toată lumea. Că poate fi înţeleasă greşit, iarăşi ar trebui să ştie toată lumea. Că o înţelegere greşită a unei informaţii poate duce la acţiuni greşite, ştie orice înţelept. Că o acţiune greşită doare, ştie orice păţit... Orice păţit cu excepţia moliei, care se dă cu capul de lumină până moare sau până se stinge lumina. Şi câţi dintre noi îşi doresc să fie molii? Cred că niciunul. Totuşi… Să ne gândim la o expresie biblică destul de des folosită „a arunca mărgăritare la porci”. Se foloseşte pentru a arăta că persoana căreia i-ai dezvăluit o informaţie nu a înţeles-o şi ţi-a răspuns într-un mod grosolan, cel puţin nepoliticos. Bineînţeles că expresia este folosită peiorativ, respectând principiul „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” căci, folosind-o, deşi nu realizează, „înţeleptul” devine şi el tot un „porc”, asemenea celui căruia se adresează. Dar, oare acesta să fie sensul pe care anonimul autor a dorit să îl transmită? Păi, expresia completă este „nu aruncaţi mărgăritare la porci, şi nu daţi cele sfinte câinilor, ca să nu se întoarcă asupra voastră şi să vă sfâşie”. Hopa! Dacă de mărgăritare aruncate la porci a auzit toată lumea, de „cele sfinte aruncate câinilor” au auzit prea puţini. Doar cei care au citit Biblia. Recunosc că la fel am păţit şi eu: ştiam doar prima expresie şi, când am citit-o pe a doua, nu am ştiut ce să mai cred. Pentru că, faptul că porcul se poate întoarce să mă sfâşie dacă îi dau mărgăritare în loc de mâncare, părea destul de uşor de priceput. Dar în ruptul capului nu puteam pricepe (şi nici acum nu pot!) cum se poate întoarce împotriva mea un câine căruia îi dau „cele sfinte”. Mai ales nu puteam pricepe ce anume înseamnă „cele sfinte”. Pentru că, daca prin asta ar trebui să înţeleg colivă, prescură şi colac”, atunci am auzit despre destui popi care îşi hrănesc porcii cu ele. Ori, dacă îşi hrănesc porcii, sigur mai scapă câte ceva şi la câini. Şi până acum nu am auzit de nici un popă muşcat de câine, că l-a hrănit cu prescuri! Pe de altă parte, chiar dacă la prima vedere expresia „a nu arunca mărgăritare la porci” pare destul de clară, când te gândeşti la contextul apariţiei ei, nu mai pare chiar aşa de clară. În primul rând, câte mărgăritare ar trebui să am să pot arunca la porcii mei până devin flămânzi şi gata să mă sfâşie?! Cred că recunoaşteti că destul de multe! Să fi făcut cineva aşa ceva acum două mii de ani, când a apărut expresia? Pentru că textul respectiv pare să se refere la acest exemplu ca la o acţiune comună, de parcă toată lumea pe vremea aceea avea mărgăritare de aruncat la porci! Greu de crezut, nu? Mai ales ca vorbele sunt puse în gura lui Isus, care se adresa mulţimii de oameni săraci şi aştia sigur nu aveau mărgăritare prin casele lor. Şi aşa iată că eu, credincios fervent al lui Isus, dacă vreau să rămân credincios fervent trebuie să mă asigur că i-am înţeles corect şi i-am aplicat exact învăţătura. Ori, deocamdată, totul este în ceaţă şi ceaţa nu se poate risipi până când nu aflu fără nici un fel de dubiu ce a vrut să spună Isus. Iar pentru asta trebuie să studiez. Mult. Istorie, medicină, cosmologie, fizică, matematică şi multe, multe altele. Dar mai ales logică. Un credincios fără logică este ca un orb din Europa ce vrea să ajungă pe jos în America! Să mă încred în ce spune popa, iarăşi nu pot, că aceeaşi Biblie spune că Isus este singurul mântuitor, nu există mai mulţi. A mă încrede în oricine altcineva pentru îndeplinirea mântuirii mele este ca şi cum aş juca ruleta rusească. Adică nebunie şi, cu cât joc mai mult, sinucidere sigură. Mai mult chiar de atât, pentru că în joc pare să nu fie doar o viaţă trecătoare, ci una veşnică, plină de chin sau plină de fericire. Deci nu te poţi juca cu mântuirea ta!!! (Referitor la ce înseamnă mântuire, asta este altă mâncare de peşte!) Mulţi îmi vor zice că exagerez. Aşa o fi. Dar nu pot afla, că exagerez sau nu, până când nu găsesc exact, indubitabil, fără pată şi urmă de îndoială ce a vrut să spună Isus şi compar cu sensul comun al expresiei, folosit de toată lumea. Aşa că voi continua cu „săpăturile”. Am rămas la porci şi la mărgăritare. Şi mi-a venit aşa, deodată, să mă întreb: chiar dacă aş avea mărgăritare gârlă să arunc la porci, aceştia chiar se vor întoarce să mă sfâşie? Eu nu văd de ce. Vor lua mărgăritarele în rât, le vor scuipa, vor veni la mine să-mi atingă mâinile cu râturi întrebătoare, dar nu mă vor sfâşia! Şi atunci ce naiba vrea să spună expresia respectivă?! Nu ştiu, aşa că o las puţin „să se dospească” şi mă leg de „geamăna” ei, cea prea puţin cunoscută: „cele sfinte aruncate câinilor”. Că autorul nu se referă la nafură, agheasmă, colivă, prescuri, colaci şi altele de genul acesta este destul de clar. Totuşi, când se poate întoarce un câine asupra ta să te sfâşie? Aţi păţit-o vreodată? Eu am păţit-o! Când i-am dat carne. Sunt câini de care nu te poţi apropia atunci când îi hrăneşti cu carne crudă. Şi este singurul moment când un câine se poate întoarce împotriva stăpânului său (exceptând, bineînţeles, turbarea, care nu este cazul nostru). Ei bine, cred că încep să mă apropii de ce caut. . Pentru evrei, principalul sacrificiu era cel animal, prea puţine jertfe constau în cereale şi ulei. Cine a citit Vechiul Testament ştie că evreii nu aveau voie să se atingă de anumite părţi ale animalului sacrificat, acestea fiind considerate sfinte şi destinate arderii în cinstea lui Iehova. Iată deci ce înseamnă „cele sfinte”. Dar cum ar fi putut fi aruncate „cele sfinte” câinilor?! Că asta ar fi însemnat sigur un sacrilegiu! Păi, doar din greşeală. Îmi închipui că, în timpul sărbătorilor, mirosul de sânge şi de carne atrăgea mulţi câini în preajma templului şi a jertfelor. Că doar nu o fi fost Ierusalimul oraşul fără câini! Iar dacă, din greşeală, un preot ar fi aruncat cele destinate arderii ( grăsime, prapuri şamd) pe jos, în mod sigur o întreagă haită de câini flămânzi s-ar fi aruncat asupra lor. Ca să nu aibă loc un sacrilegiu, oamenii ar fi trebuit să sară să salveze jertfa destinată lui Iehova spre a nu fi mâncată de câini. În mod sigur astfel de scene aveau loc destul de frecvent. Şi în mod sigur se terminau cu victime de ambele părţi şi erau destui oameni efectiv sfâşiaţi de câini. Şi iată că am dezlegat enigma. Cred că s-ar cuveni să strig EVRIKA, nu? Iar odată ce am dezlegat contextul în care a apărut, cred că acum am putea descifra si sensul comparaţiei folosite de Isus. Şi vă asigur că diferă mult, mult de cel folosit actualmente când se vorbeşte de porci şi mărgăritare. Dar nu-l spun care este, tocmai pentru ca nu vreau „să dau cele sfinte câinilor”. Oare? Bine, veţi zice, dar cum rămâne cu originea expresiei „nu arunca mărgăritare la porci”. Dacă la câini am înţeles cum stă treaba cu sfâşiatul, la porci încă suntem departe de a înţelege ce vrea să spună expresia. Păi şi iarăşi păi, nu am văzut porci să se repeadă la om când le dai mărgăritare, dar am văzut porci să se repeadă la om dacă încearcă să-i dea deoparte de la o mâncare ce le place foarte mult. Atunci reacţionează şi ei precum câinii cărora vrei să le iei carnea din gură. Mă îndoiesc însă foarte tare ca porcii să se repeadă la teică dacă le-o umpli cu mărgăritare. Şi ştiu că sunteţi toţi de acord cu mine. Atunci originea expresiei rămâne o dilemă, nu? Doar dacă nu luăm în consideraţie faptul că mărgăritarele, înainte de a ajunge la bogaţi, erau culese de săraci, de pe fundul mării. Dar nu ca atare, ci sub formă de scoici. Care erau destul de multe, că în mod sigur trebuie să deschizi sute de scoici ca să dai de una care are mărgăritar înăuntru. Şi or fi mâncat pescarii respectivi scoici până să le iasă prin urechi, dar s-or mai fi şi săturat. Probabil că, după ce le desfăceau, nu le aruncau la câini, că oricât de tari ar avea aceştia dinţii nu pot sparge scoici, dar pentru porci cred că erau delicatese. Greu să le mai iei înapoi după ce le-ai aruncat şi cu atât mai greu să le scoţi din gura lor dacă, din greşeală şi în virtutea inerţiei, tot aruncând la porci scoică după scoică, fără perlă, o aruncai şi pe cea cu perla în ea. Şi atunci normal că săreai în mijlocul porcilor să apuci perla, ca să nu stai apoi, dacă o înghiţea, să-l păzeşti până elimina perla pe cale naturală (dacă se elimina pe cale naturală căci, dacă se poate dizolva în vin, de ce nu ar putea fi dizolvată şi de sucurile intestinale?). Iată deci un motiv pentru orice pescar sărac să se arunce în mijlocul porcilor, gata spre a fi sfâşiat, pentru că „aruncase perle la porci”. Şi cred că am elucidat şi originea expresiei, gata acum să-i descifrez sensul cel corect, cel vizat şi nicidecum cel folosit de „poarta largă”. Totul îmi pare atât de logic, încât nici nu mai este necesar să aflu unde anume pescuiau pescarii evrei sau popoarele din jurul lor perle, dar sunt sigur că trebuie să dau de aşa ceva în cărţile de istorie şi sunt nerăbdător să o aflu. Doar aşa, ca o verificare suplimentară a soluţiei „matematice” găsite. Privitor la sensul expresiilor „a arunca mărgăritare la porci” şi „a da cele sfinte câinilor” vă dau totuşi un „hint” şi vă spun că se referă în principal la neatenţia celui care „aruncă” şi nu are nici o legătură, dar absolut niciuna, cu reacţia celui căruia i se aruncă „mărgăritare”, indiferent de prostia sau măgăria lui. Oricât v-ar fi de greu să acceptaţi, expresia îl incriminează numai şi numai pe aruncător şi nicidecum pe cel căruia i se aruncă, deci atenţie cum o folosiţi! Dar voi puteţi să o folosiţi în continuare cum doriţi, că doar aveţi „liber arbitru”. Dar, oare chiar aveţi? (Şi asta este tot o altă „mâncare de peşte”…) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE