FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Prietenia în secolul 21
Text postat de Veronica Pavel
S-au scris multe despre sentimentul de prietenie și n-as vrea să repet ceea ce lumea cunoaște. Totuși, pentru că subiectul mi se pare de veșnică actualitate, mi-am aplecat din nou gândul asupra sentimentului specific și indispensabil omului, prietenia, acum, după ce perioada sărbătorilor a trecut și schimburile de felicitări „între prieteni” s-au terminat.

Există două elemente inseparabile care ne definesc viața: spațiul și timpul. Nu putem controla timpul, doar spațiul, dar parțial, pentru că nu hotărâm locul nașterii noastre. Timpul și spațiul sunt eterne, noi suntem cei care trecem. Eminescu, la care ne gândim în fiecare ianuarie, scrie:

„Timp, căci din izvoru-ți curge a istoriei gândire,
Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire,
La enigmele din cari ne simțim a fi compuși?
Nu!...tu măsuri intervalul de la leagăn pân’la groapă.
În ăst spaț’ nu-i adevărul. Orgoliu ești ce sapă....
Tu nedând vo dezlegare, duci l-a dezlegărei uși.”

În trecerea noastră prin timp întâlnim oameni din același spațiu cu noi, cu care, având afinități, ne asociem. Copiii și adolescenții se împrietensc cu colegi de școală sau de sport, adulții cu colegi de serviciu sau vecini, fiecare își alege prieteni care sunt în acealși spațiu și timp cu ei.

Emoțional, omul nu s-a schimbat de-alungul secolelor. E de-ajuns să citim sfaturile date de Seneca lui Luculus (carte scrisă înainte de era noastră), sau să ne amintim de vorbele lui Aristotel „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii” ca să ne dăm seama că sufletul și sentimentele omenești au rămas aceleași. Întrebarea pe care mi-o pun astăzi nu e legată deci nici de definiția prieteniei, nici de sentimentul pe care îl implică. Nedumeririle mele sunt legate de durata și mai ales de prefunzimea unei adevărate prietenii în ziua de astăzi.

Trăim vremuri dinamice, ritmul vieții de astăzi este amețitor, dar el n-a fost întotdeauna așa, ci a evoluat progresiv de-alungul istoriei, odată cu tehnica. Dar nici când evenimentele se scurgeau mai domol oamenii nu rămâneau toată viața în spațiul în care și-au legat primele prietenii. Environmentul se schimbă fără întrerupere, drept care apar continuu prilejuri de relații cu alți oameni decât cei pe care deja i-am cunoscut, iar pe de altă parte sunt inevitabile despărțirile de cei cu care am fost împreună în același spațiu o perioadă și care ne-au devenit, spunem noi, prieteni.

Prieteniile nu se formează peste noapte, ele implică nu numai spațiul comun, ci și timpul petrecut împreună pentru cunoaștere. Solon, poet al Greciei antice, scria prin anii 500 î.e n. :”Nu-ți face repede prieteni, dar, după ce ți i-ai făcut, nu-i îndepărta repede de tine”.

Ori, dacă timpul aleargă din ce în ce mai repede, mai ajungem să ne construim prietenii adevărate? „Oamenii nu mai au timp să cunoască nimica. Ei cumpără de la vânzători lucruri gata făcute. Dar cum nu există vânzători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni”. Când Saint Exupery scria aceste cuvinte, încă nu exista Internetul care, deși ușurează corespondența, consumă mult din timpul nostru, fiind o imensă sursă de informații.

Astăzi nu numai timpul aleargă, ci și oamenii care, datorită fenomenului de „globalizare”, se mută liber dintr-o țară într-alta, schimbând astfel și coordonatele spațiale, nu doar temporale, ale vieții lor. Și, dacă așa cum spuneam la început, timpul și spațiul ne acompaniază viața, atunci, inevitabil, vom fi supuși dealungul ei traumelor legate de prietenii: fie nu vom fi disponibili pentru prietenii lăsați în urmă, fie, dimpotrivă, vom fi noi înșine abandonați de foștii prieteni în favoarea altor priorități.

Prietenii mei din copilărie și tinerețe sunt răspândiți prin lume. Le-am rămas credincioasă prin corespondență, dar ea s-a rărit cu anii. Mi-am format apoi prieteni la Montreal, unde făceam eforturi de integrare în noua societate. După 15 ani de Montreal, serviciul m-a mutat la Toronto: altă ruptură, tot atât de puternică ca cea de România. La Toronto mi-am format noi prieteni (aici poate că e cazul să menționez cenaclul ziarului „Observatorul”, unde am întâlnit oameni cu preocupări asemănătoare cu ale mele). Am păstrat legăturile cu prietenii din copilărie și tinerețe din România, dar și din Montreal și, la Toronto, am adăugat altele. Dar nici noul spațiu din Toronto nu e scutit de schimbări, totul e în permanentă transformare și, pentru a păstra prieteniile, vechi sau noi, e nevoie de un efort continuu.

Cred că o felicitare de sărbători nu e suficientă pentru a întreține o prietenie. Nu-i acuz pe vechii prieteni care nu-mi dau semn cu lunile. Îi înțeleg, obligațiile și tentațiile vieții moderne sunt multiple, dar mă doare îndepărtarea lor. Personal fac efortul de a le dărui din timpul meu și astept de la ei același efort, reciprocitatea fiind elementul cheie într-o prietenie.

Nu pot totuși să nu recunosc meritele secolului 21: comunicarea pe Internet e comodă. Ea împrospătează vechile prietenii și aduce altele noi. Mi-am făcut câțiva prieteni în spațiile oferite de site-uri literare, muzicale, sau de radio. Astăzi, prezența și căldura unui nou prieten îmi mângâie durerea pierderii altuia care, lăsându-se furat de vârtejul secolului, acceptă fără ezitare schimbarea spațiului și timpului pe care le-a împărțit cândva cu mine și pe care eu le credeam fără sfârșit...



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  pai, Vero, m-am gandit sa trimitem cantecul cate unui prieten, atunci cand spatiul sau timpul? lui se indeparteaza de nu-l mai vedem ...
are Cristian Vasile un dar de pronuntza cuvintele de parca le-ar da viatza
:)

 
Postat de catre iulia ralia la data de 2011-01-09 23:32:10
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Iulia,

Foarte frumoasa melodie, n-o stiam! Eu am un microsillon 33 cu Cristian Vasile, (cel din poza e de 78 de turatii), dra melodia asta nu e pe discul meu.

Multumesc foarte mult pentru tot, intotdeauna aparitia ta e o buicurie pentru mine!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-09 19:50:18
         
 
  Vero, iti daruiesc "dintr-alte vremi" un cantecel si un :) pentru el !


 
Postat de catre iulia ralia la data de 2011-01-09 19:42:01
         
 
  constat ca(fara nici o legatura cu prietenia, ci doar cu valoarea intrinseca, literara) doftoroaiele(si nu doctorii) au pus[pentru a cata oara?] un diagnostic gresit. Altfel spus sunt ultimele clipele ale unui pacient[in speta ale unui site], fiindca mortul de la groapa nu se mai intoarce.  
Postat de catre mihai robea la data de 2011-01-07 18:26:20
         
 
  Domnule Buricea,

Comentariul dv. mi-a dat mult de gandit si as putea scrie un articol intreg ca raspuns.

Voi folosi, pentru inceput, o expresie utilizata in matematica, pe care, ca inginer, o veti intzelege perfect: spatiul si timpul comun sunt "o conditie necesara, dar nu suficienta".

Libertatea unui om tine de alegerile lui: el isi va decide viatza in functie de cum se simte mai bine. Sunt oameni care prefera singuratatea, altii, dimpotriva, care sunt foarte sociabili.

Sigur ca fiecare om, fara exceptie, are nevoie de un spatiu intim numai al lui, pe care nu si-l doreste "invadat" de nimeni. Daca omul are nevoie in totalitate numai de acest spatiu intim, atunci da, prieteniile il vor jena. Daca insa omul, in afara de preocuparile pentru el insusi are si poetential de a se darui altora, atunci, dimpotriva, liberatea lui se va manifesta avand prieteni. Si aici intervine factorul "cheie" despre care vorbeam, reciprocitatea, felul in care "celalat" se poarta.

Insfarsit, stiti probabil despre teoria care spune ca peste 90% din ceea ce simte omul sunt "perceptiile" lui asupra realitatii, nu realitatea absoluta. Acelasi fenomen poate fi perceput total diferit de doi oameni.

Eu cred ca prieteniile nu limiteaza senzatia de libertate, ci dimpotriva, o stimuleaza.

Delacroix spunea, in memoriile lui, ca se poarta cu fiecare prieten diferit, asa cum i se pare ca i-ar facea placere prietenului. Asta inseamna ca el nu simtea in aceste impuneri de comportament o ingradire a libertatii, ci o bucurie a daruirii. Tind sa fiu de acord cu el.

Va multumesc pentru trecere si com.

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-07 16:39:58
         
 
  Cristi,

Cata dreptate ai! Sigur ca loialitatea fatza de ceilalti e de fapt o oglinda a propriului suflet, suntem atunci loiali cu noi insine!

Ma bucura, ti-am mai spus-o, revenirea ta pe site, si da, despre prietenie se pot spune si scrie multe! Dar cele mai multe (si mai ales intense) sunt, totusi, trairile lor!

Multzam de semn,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-07 16:23:27
         
 
  Tea,

Multumesc pentru atentionare, da, era gresit, am corectat.

Parerea ta literara are pondere pentru mine, asa ca ma bucur ca ti-a placut textul, eu ma indoiam de calitatea lui.

Merci mult pentru com si semn.



 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-07 16:20:57
         
 
  Se mai puteau coborî lejer încă două trepte în profunzime pentru a atinge miezul subiectului. În cazul de față nu s-a conturat decît scoarța ce învelește adevărata motivație a omului care-l împinge să lege prietenii. "Oamenii se tem de izolare mai mult decît de eroare". Cam așa sună titlul unui capitol dintr-o lucrare științifică. Pornindu-se de la această idee, se pot scoate în evidență aspecte omise în eseul de mai sus.  
Postat de catre Homo Novus la data de 2011-01-07 14:25:53
         
 
  Libertatea maximă a unui individ presupune insingurarea totală!
Orice prietenie limitează, vrând nevrând, din libertatea individuală!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2011-01-07 12:19:13
         
 
  Ai făcut bine menționând timpul.
Interacțiunea indivizilor a luat amploare în ultima vreme. Pe măsură ce au loc în diverse spații, relaționări de grup din nevoia defulării emoționale de orice fel, se pierde puterea iubirii.
Prietenia nu se dezvoltă în orice mediu. Acolo unde există confuzie, teamă, rușine, autocompătimire, ură, este imperios necesar ca acestea să fie înlocuite cu altruism, deschidere și respect. Dacă ne iubim și avem încredere în noi înșine, îi putem iubi și pe ceilalți. Pe măsură ce ne deschidem față de propriile capacități, înlocuim stările negative cu sentimente de înțelegere și respect față de sine. Capacitatea de a ne accepta pe noi înșine se reflectă în modul în care îi tratăm pe cei apropiați. Trebuie să învățăm să oferim fără a avea așteptări, fără a pune condiții sau a cere ceva înapoi și astfel, câștigăm o angajare profundă și o loialitate față de noi înșine și de ceilalți. Acesta este mediul în care poate încolți și rezista prietenia.
Când nu o găsim trebuie să ne cercetăm mai întâi pe noi înșine, apoi, dacă totul este în regulă cu starea noastră, să înțelegem că de cealaltă parte s-a creat o tulburare pentru care trebuie să dezvoltăm un puternic sentiment de compasiune.

Cine nu poate fi prieten, are mare nevoie de ajutor și înțelegere. Starea lui este una măcinată de trăiri nefaste și de pierdere a încrederii în Sine.

A fost interesant textul
și provocator.
Vot!
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2011-01-07 10:32:30
         
 
  Hi Vero,
dificil subiect ! Nu numai pentru ca e complex dar trebuie sa si poarte nota aceea personala pe care numai relatiile directe o pot avea. Ba mai mult discutand despre prietenie, ca terminologie a unei interactiuni umane poti cadea usor in facil ori si mai rau sa te lasi furat de nota fantezica pe care o poate genera si sa..."bati campii"...

Eviti toate aceste semne de slabiciune interpretativa, ba chiar reusesti sa vorbesti direct (cinstit) despre ceea ce consideri a fi prietenia si chir daca localizezi in timp si spatiu nu te lasi furata speculativ!

Bun articol

Calvar *
ps. typo, paragraful al doilea: elementele- nu trebui, cred, articulat. vezi tu
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-07 06:30:14
         
 
  erata: aspecte  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-07 02:41:42
         
 
  Multumesc pentru atentionare, am corectat, sper sa nu fi uitat vreuna!

Da, subiectul este intr-adevar foarte delicat si, in plus, foarte vast. Eu am analizat prietenia numai din pdv al spatiului si timpului, dar sunt multe alte specte despre care n-am vorbit. Imi pare bine ca ati prins nu numai complexitatea subiectului, dar si cat de delicata e abordarea lui in ziua de azi.

Multumesc si pentru apreciere.

V.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-07 02:40:35
         
 
  PS. Sunt câteva typo care trebuie corectate.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-01-07 00:46:29
         
 
  Cu toate că sunt adeptul zicerii "ca să fii tare trebuie să fii sinngur" nu pot să nu accept ideea prieteniei, în special spirituiale în care cred și pentru care am un adevărat cult. Prietenia însamnă construcție și reconstrucție, exigență și sinceritate însă nu sincetritate cinică și nu sinceritate vinovată ori interesată. Prietenia este cebva diferit comerțului. Cu cât ofer mai mult cu atât am mai mult. Pentru că prietenia asemenea iubirii nu este și nu poate fi mercantilă. Prietenia înseamnă generozitate și, uneori, reciprocitate. Însă atenție, "amicus Plato, sed magis amica veritas"

Distinsă colegă, sper să nu fii trecută în rândul desueților în acest secol destructurant și dezinhibiționist. Prietenia transcende eul, timpul și spațiul.

Felicitări pentru abordarea acestui subiect delicat. extrem de delicat!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-01-07 00:40:45
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23879
Comentarii: 120199
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE