|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mâinile ei |
|
|
Text
postat de
boris marian |
|
|
Mâinile ei
Mâinile ei, note muzicale,
Privirea, un regat peste puzderii de stele,
Glasul, numai în visele tale aurii auzi acest glas,
Am închis ochii, m-am lăsat luat prizonier
De propriile mele himere,
Zăpada devenise albastră-vineție,
Fulgerul ne ocolea, eram doi, eram unul,
Aveam și membre, aveam chip, dar eram unul,
Ai spus ceva, am spus ceva,
lumea se refăcea din RUNE și din ruine,
Un singur cuvânt, o singură silabă,
Un sunet, eram doi,
altfel cum puteam să ne binecuvântăm?
De atâția ani ne căutam în gări, în porturi,
În amintiri și uitări? De atâția ani?
Mai mulți decât am avea eu cu și cu tine laolaltă.
Mâinile mele, mâinile tale, acum, împreună.
Dar mâinile ei? Cine este străina care ne cheamă?
Boris Marian
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|