|
|
|
|
|
|
|
|
|
Traind prin tine |
|
|
Text
postat de
Bogdan Nae |
|
|
ploua cu pene mari de inger,cenusii
in visul meu eram stigher,te asteptam sa vii;
un simplu pasager,
ma luasem chiar eu...prizonier...
printre petale sangerii de trandafir paseai.
erai ,erai,sau poate nu erai?
pesemne-i o dilema mare!
vazandu-te pasind agale,
cu pasi de umbra-n zare
am inceput sa fug spre tine.
fugeam de mine,sa pot sa vin la tine.
spre tine,cu tine,dar fara mine...
nu ma voiam cat timp erai in zona,
nu-mi mai doream o viata atat de monotona.
deci alergam in ritm alert,cu pasi de zeu.
veneam spre tine,mereu si tot mereu
pana-ntro zi cand am ajuns...
cand am ajuns sa cred ca n-am ajuns.
atatea complicatii in problema vietii mele,
atat de incalcite si de grele,
iar tu ,iar eu,iar noi
despartiti,si totusi amandoi...
dorinta ta a ridicat un zid
atat de-nalt,de zici ca-i infinit.
am insistat,l-am tot lovit,
a mai cazut in fiecare zi
o caramida;erau toate sangerii.
destinul meu era sa le daram pe toate,
dar totusi sa le pastrez intacte,
sa pot a construi inca un zid,
dar nu unul atat de morbid...
un zid ce-ar inconjura sentimentele noastre,
astfel incat sa nu mai fie-atat de-anoste.
cumva sa le sudam,
apoi chiar sa le izolam,
sa le pastram intacte,
necunoscute si nestudiate...
apoi sa-ti prind in par flori de cires de mai,
probabil pan-acum nici nu stiai de ele...ce frumoase sunt...
nici nu stiai ca...sunt...
sufletul meu zdrentuit cu-al tau,de nestemate,
si am uitat incet-incet de toate...
si-un veac asa am stat,un veac de om...
nu mai stiam de nimic altceva,de foame ,de somn...
nu mai stiam sa mor,nu mai voiam sa plec,
nu mai puteam iubirea in mine s-o ferec.
ti-am daruit-o tie,ti-am insusit-o tie...
eram intr-un fel de betie.
mi-ai imbatat sufletul,ma duci spre pierire,
l-ai stors cu totul,cu totul de iubire...
sau ai incercat...
ai esuat...
iubirea pentru tine nu s-a terminat...
sunt pregatit sa te iubesc orice ar fi,
nu pot sa-ti cer decat sa fii...
sa fii si sa tot fii
tu insati,asa cum esti acum,
asa cum mi-ai iesit in drum...
perfecta,magnifica,solemna,
sa fii zeita mea eterna.
ma-nchin la tine,si fac chiar sacrificii,
ma-nnec in marea de suplicii.
dar daca sa te iubesc inseamna suferinta,moarte,
prefer sa las in urma toti si toate,
prefer sa ma pietrific,apoi sa sublimez,
prefer sa ma conduci,prefer sa te urmez.
cu lacrimi de sange mi-a plans de fericire sufletul,
caci a trudit,din greu a trudit,sarmanul,
cu lacrimi de sange a plans cand m-ai lasat sa te urmez,
credeam ca-nnebunesc de fericire,credeam ca delirez.
si cand primul sarut era pe care sa mi-l dai,
am tresarit,apoi am simtit cum dispareai...
cum ai plecat,cum ai fugit...
cum din somnul din noaptea de toamna m-am trezit.
atunci mi-a plans cu lacrimi de sange sufletul,
caci a trudit,din greu a trudit sarmanul,
atunci s-a rupt ceva din mine si nu s-a mai intors,
atunci eu pe pamant nu mai aveam vreun rost...
nu mai eram ce-am fost,
nu mai aveam un rost,
viata prin vene n-o mai simteam,
traiam,eram,dar ma stingeam...
rapid n-a mai ramas din focul meu decat cenusa gri,
si vreau sa-ti spun,si vreau sa stii,
c-acea cenusa e visul vetii mele-ntregi,
si sper sa ma-ntelegi:
odata cu focul visului meu
m-am stins si eu,m-am stins mereu.
si recunosc,
ca n-a mai fost
deloc
vreun foc...
doar focul ce tu l-ai luat cu tine,
in visul meu.
stii bine-
il vei avea mereu.
sufletul meu iti apartine-
traiesc prin tine!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|