|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Adina Batir |
|
|
sã nu tresari
oraºul e departe în noi
sticlesc ploi imaginare fãrã umbrele
râdem incolor aº zice cã
trenurile diamantine ce ni se îngroapã
în plete cu zgomotul lor abrupt
vor începe
culegerea stropilor
întinºi de-a lungul drumului ca niºte
degete însingurate
într-o bunã zi totul se va scurge
prin cer de jos în sus
am obosit de atâta soare ne-am
spus era demult aveam ochii mov
ºi clopotele bãteau pentru ultima datã
îmbrãþiºarea rãmasã ecou
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc Dani.
Da, e o poezie mai veche, are la baza o stare cam rara la mine.. o stare care nu a mai aparut. Si nu a mai plouat cu adevarat de atunci.
Nu ma pot abtine sa nu iti spun ca prea vezi tu bine totul :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Adina Batir la data de
2006-01-30 19:50:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Deosebit finalul, îmi place transparenþa acestui poem, îmi place cã este vizual fãrã a fi însoþit de imagine concretã. ºi are o anume limpezime, pe care aº dori sã o regãsesc la tine. Da, e ceva diamantin aici, rar.
"am obosit de atâta soare ne-am
spus era demult aveam ochii mov
ºi clopotele bãteau pentru ultima datã
îmbrãþiºarea rãmasã ecou"
Daniela
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-01-30 19:12:30 |
|
|