FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
voi crește...
Text postat de Cristian Vasiliu
voi crește adânc încet și neștiut
cum obișnuiesc să crească iarna
copacii sau unghiile-n carne
până când voi avea statura morții
și atunci nu voi mai roși în fața ei
voi avea îndrăzneala să o invit la
un furibund passo-doble sa o privesc
cum privesc înapoi oglinzile
să-i șoptesc complimente să-i șoptesc
ești frumoas㠖 cu brațele tale
de care nici lumina nu poarte scăpa
și cu fragilitatea ta la zero absolut
ești frumoasă ești frumoasă
mai frumoasă decât amanta mea
rutinată pe care o chem în pat
în fiecare noapte și pe care o alung
apoi în fiecare dimineață cu câtă
voluptate mă prind cu ramurile
de rădăcini și câtă viață îmi extrag
din așteptarea acelei vârste
când voi avea statura morții
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Surprinzător, atunci cînd ieși din încorsetarea poezelelor cu formă fixă, discursul e limpede și comunică ceva important, veridic, chiar original.Primele patru versuri sunt chiar impresionante, după aceea intervin niște imagini cam rutinate, ca să nu zic clișeice, așa cum e amanta amintită. Oricum salut îndrăzneala ta de a face o schimbare și ideea întregului poem.
Vot.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-12-11 00:07:19
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE