|
|
|
|
|
|
|
|
|
nu-ți mai știu marginile țara mea |
|
|
Text
postat de
Daniel Bratu |
|
|
nu-ți mai știu marginile colorată în haos
țara mea peste mine cu mine redată
te-am îngropat în pronaos ori în ceruri de vată
te-am strâns de gât cu cravata
de pionier de tovarășele lui profesoare etern fermecat
ți-am dat foc în tabere
și ți-am iubit câmpul o dată cu prima femeie
șoselele cu a doua
iar munții cu a treia și ultima poate
lângă vulcan și focuri de armă
erai prima la maternitate când
mi-a venit fiul
de mine pre mine râzând
și ultima pe trotuarele goale
așteptând viza
cu fruntea plină de riduri
astăzi e ziua ta
stau între ziduri pentru că nu-ți mai știu marginile
te-am ascuns în mine cândva
ca un saltimbanc nedeșteptat și fără rușine
gata să cadă în sus
într-un banc Dumnezeu plânge
pe lângă cel pe care unii l-au pus
să trăiești bine
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|