|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
pentru ea
 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daniel, mulțumesc. Mult mai interesant este, lecturând sonetul tău, să descopăr în final "o inima umbra din soare". Fiindcă - dezvălui acum "secretul" - imaginea inițială de la care am realizat colajul era o inimă sculptată în bronz și pictată cu arămiu, era deci o inimă din patru petale. Ea este fotografia unei sculpturi. Mă bucură că invizibilul se transmite, de la inconștient la inconștient, trecerile sunt posibile.
Și cred că poți posta liniștit sonetul tău pe o primă pagină. :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-01-30 18:10:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
acelasi stil limpede, perlat, ca magma calda a renasterilor, frumos poem dedicat, felicitari,
spre sa nu te supere incercarea de versificare a ceea ce am simtit citind:
ca o inima, lava secundelor
ca o inima soarele cade
mai jos si decat umbrele sale
incat secunda suflului ca de
alt foc viu ii pulseaza agale
sub cenusa de irisi ridica
alti ochi doar oglinzile grele
pe cand pasari imense de frica
i se-arunca-n privire si ele
unde lumini si aripi de seara
zbat margini ca de pleoape lichide
parca apusul strange-n afara
si ziua-n care ea se deschide
ca o inima umbra din soare
in vulcanul din ea-i nascatoare
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2006-01-30 17:38:55 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc, Adim, timpul lichid ia forma noastră, curgând printre nașteri și pieiri din brațele de lumină ale Creatorului.
Binevăzători ochi ai, privitorule... |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-01-30 15:13:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Timpul curge în acest poem transpus în culorile ruginii. Respirația se amplifică prin juxtapunerea elementelor esențiale și a luminii lichide care intră în venele creatorului. Așa am văzut această încercare de a dăltui cuvântul în intarsiile unei mobile vechi și mereu mai prețioase. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Munteanu la data de
2006-01-30 14:38:19 |
|
|