FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Nisiparul Literar
Text postat de Andrei Florian
Este de notorietate că regimul criminal comunist și totalitar (Dumnezeule, cât de adevărat sună!) s-a bucurat de o seamă de intelectuali aserviți puterii și de un serviciu de securitate bine pus la punct. De altfel, de frica securității, obturați cu vigilentă și mînie ploretară de către cenzori constipați, mulți dintre marii scriitori ai României au fost nevoiți să își publice creațiile literare atașându-le un apendice politic comunist. Astfel, Uniunea Scriitorilor din România era împărțită între scriitori de talent și turnătorii acestora. Tranziția ce a urmat marii înghesuieli din decembrie, denumire care a mascat continuitatea componenței structurilor politice și în mod implicit a majorității structurilor a păstrat raportul dintre talent și clientelism politic în Uniunea Scriitorilor. Fără să uzeze de vreun criteriu valoric consistent, Uniunea a primit în rîndul său o seamă de noi clienți, mulți dintre ei angajați politic. Cel mai bun lucru postdecembrist este că nicio compoziție artistică, bună, rea, cum o fi fost ea, nu a mai fost oprită publicării de către cenzori. Într-o societate liberă de cenzură, succesul unei creații literare se măsoară prin indicatorul succesului de piață . Aceasta este libertatea de expresie în plan literar și publicistic. Spre exemplu, indiferent de părerea criticilor literari, Mircea Cărtărescu este un scriitor de succes pentru că își vinde cărțile la foc automat. Cărtărescu are și el criticii lui și este bine că îi are, numai că aceștia nu mai pot să-i cenzureze publicarea chiar dacă scriitorul alege să publice o ediție de bancuri clasice românești. Jurnalistul Grigore Cartianu, spre exemplu, a vândut cele două cărți ale sale despre evenimentele din Decembrie ca pâinea caldă. Toate edițiile s-au epuizat.
Pentru că în literatura, domnilor, recunoașterea valorilor acesteia nu este dată de părerea critică a unor cenzori constipați cu propria imagine și importanță.
Jos, adică la nivelul literaturii de amator, cei înclinați spre literartură au găsit mai multe forme de exprimare lirică. Pe site-urile literare, pe bloguri, pe propriile pagini de facebook, etc. Spre deosebire de paginile personale, acolo unde fiecare își este propriul cenzor, site-urile literare au căpătat în mod mimetic trăsăturile de caracter ale proprietarilor. Unii dintre ei sunt mai deschiși la minte și au înțeles că principala calitate a site-ului nu poate fi decât libertatea de expresie, vezi site-ul Europeea, alții și-au format o comunitate monocoloră bine controlată de o suită de frustrați ce seamănă în mod izbitor cu turnătorii la securitate de tip cenzor literar, despre care am vorbit mai sus, alții poate că și-au propus să facă și ei o mică găinărie fiscală și au scos cenaclul literar prin cârciumi ca să facă program artistic și vânzare acestora, mă rog, fiecare după cum îi este caracterul.
Pe mine, însă, altceva mă face curios să privesc cu interes acest fenomen. Comportamentul userilor aflați în spațiile delimitate de cenzură. Este fascinant!
Sunt umiliți și călcați în picioare de niște ISBN-ari cu pretenții de scriitori. Nu vreau să jignesc pe nimeni dintre cei care au ales să își facă moft, publicându-și o carte, ci mă refer strict la cei care și-au cumparat statutul de scriitor ca să îl agațe în piept atunci când nu reușesc să își argumenteze frustrarile de tip cenzor.
După cum spuneam, userul lipsit de ISBN se lasă călcat în picioare cu o umilința și o supunere pe care o credeam apusă odată cu regimul criminal comunist.
Să vă dau un exemplu plastic:
Închipuiți-vă că ieșiți cu copilul la nisipar, într-un parc, și din greșeală uitați să-i luați găletușa și lopățica. Acolo, la nisipar adică, se știe că proprietarul de găletușă și ale jucăriilor aferente face regulile și împarte drepturile de acces în groapa cu nisip. Mi se pare firesc să îți lași copilul să socializeze în condiții pe care le va regăsi mai târziu, în viață, și pe care va trebui să le rezolve într-un fel sau altul. Stai și privești amuzat spectacolul în care o mică comunitate de copii se organizează în jocul lor cu găletușele și cum stăpânul de găletușă începe să devină un mic dictator. Intr-un final, constați că puștiul cu găletușa îl apucă de mână pe al tău și îi spune ”ia pleacă tu din groapa mea cu nisip”. Pustiul tău, nu așteaptă mult și îi trântește acestuia o smetie direct între ochi. Începe scandalul, părinții își ceartă fiecare copilul, dar bănuiesc că știți deja scenariul. Este clasic. Fiecare dintre noi ne-am învățat copiii să își rezolve problemele în mod pașnic. Vă întreb, pentru că vreu să vă cunosc opinia, care dintre copiii lipsiți de găletușă a învățat lecția bună? Cei care au ales să se supună micului tiran și au rămas în nisipar sau cel care a ales să își tranșeze problema?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Andrei, nu crezi ca exagerezi cand asociezi postarea de texte si textulete pe un site literar cu ideea de sinistru, indiferent de comportamentul proprietarilor, editorilor si moderatorilor?  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-26 16:15:16
         
 
  Ideea textului e simpla și a pornit de la o situație sinistră pe care am întâlnit-o pe un alt site literar, dar care poate înmuguri în orice altă comunitate cntrolată de caractere mici. Nu voi da nici numele site-ului, nu voi da nici numele celui care controleaza micuța comunitate, pentru că nu doresc să nasc discuții neprincipiale. Pentru că, în ciuda aparențelor, comunitățile în care activează userii dornici de ”feedback” literar, adică o socializare într-un plan superior celorlalte, sunt relativ mici până la foarte mici și au o componentă fluidă. Adică o mare parte din useri activează pe mai multe site-uri, dar își fac veacul acolo unde sunt tratați cu un minim respect sau acolo unde primesc un feedback onest. Nu știu cine sunt editorii de pe Europeea, dar remarc discreția, onestitatea și în mod deosebit flexibilitatea acestora în raport cu editorii de pe celelalte site-uri. Orice site literar are părți bune și părți rele, dar, puse în balanță, lipsa cenzurii persoanei bate orice aspect grafic sau facilitate software. Pentru că, iată, încă din start, Europeea este un site curat, fără să posede un instrument de blocare de cont. Altfel spus, în ciuda multor simpatizanți de stânga pe care i-am întâlnit și aici, Europeea nu este un site comunist. Dovada vie că nu mă înșel sunt chiar eu, persoană cu convingeri de dreapta, liber să public și să comentez absolut orice text.
Să revin, însă, la întrebarea pe care am pus-o în finalul textului și care își propunea să obțină mai multe raspunsuri decât a primit. Comunitatea autorilor activi de pe Europeea este mică, desigur, și nu pentru că mulți dintre ei au ales să nu devina interactivi cu acest text. Este normal, până la urmă, pentru că nici eu nu reacționez la texte cu care nu rezonez. Este semnul ca majoritatea despre care vorbesc se comportă normal și firesc. Pe alte site-uri, la orice ai comenta sau la orice text ai posta, te trezești cu un editor constipat cu propria-i importanță sau vreun ISBN-ar agreat de cercul acestora, care îți face zdrențe textul, indiferent dacă este de natură lirică sau de altă natură. Nu contează dacă textul este unul bun sau rău, ei trebuie să bifeze un comentariu de la critic până la agresiv. Între ei editorii, desigur, se menajează.
Spre exemplu, în urma unui pariu făcut cu colegii din redacție, le-am demonstrat că oamenii sunt mai obișnuiți cu cenzura decât cu libertatea de expresie. Mai mult de amuzament, știind că pe Europeea aș fi pierdut pariul și că omul cu găletușele dintr-un alt nisipar este roșu până în cerul gurii, am postat pe site-ul lui textul ”Ne-au tăiat-o?”, dar am închis șirul comentariilor. Faptul că n-au putut comenta i-a scos din minți. Pariul l-am câștigat, desigur, foarte repede. Omul cu găletușa a venit el însuși și mi-a blocat contul. Nu îi port pică, pentru că nu este prima oară cînd o face, desigur. Colegii mei, însă, nu știau acest aspect.
Voi reveni cu interpretările finale, înainte ca textul să iasă din prima pagină.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-26 13:31:56
         
 
  George Santayana - "Cine nu are memoria istoriei, riscă să o repete”
Bună seara, latunski! Ce mai faci tu? Socializezi?
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 23:56:52
         
 
  În această după amiază, am devenit proprietarul unei televiziuni de cartier. Axată pe demascarea crimelor comise de președinții asociațiilor de proprietari, de șefii de scară și de kapo de palier. Televiziunea are aparatură de ultimă generație, dar nu are meseriași. Amatorii (ăăă, doritorii) să mă contacteze la adresa de e-mail cunoscută deja. Cine nu vrea să facă parte din echipă, să se angajeze acolo unde i s-a oferit job lui Rudy Valentino. Dixit!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-11-25 23:08:53
         
 
  er: preferata unor drepturi mult mai importante  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-25 21:02:30
         
 
  Incep sa cred ca lumea fost comunista nu a invatat inca lectia farfuriei de linte, preferata unor pentru mult mai importante...
Pacat!
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-25 20:58:23
         
 
  Off topic: În această seară, în cadrul emisiunii ”Nașul”, ultima ediție în direct pe B1Tv, veți putea urmări un film cutremurător despre crimele comunismului. Un film produs de către frații moldoveni din Basarabia, un documentar de colecție. ”Golgota Basarabiei”, pentru că așa se numește documentarul, conține imagini din arhivele KGB și prezintă imaginea regimului criminal comunist dezgolită de toată propaganda bolșevică. Merită să vă țineți copiii teji, în fața televizoarelor, pentru că greșelile istoriei sunt pe cale să se repete dacă nu-i învățăm de mici că nicio națiune nu poate dăinui fără credință în Dumnezeu și fără conștiință e neam verticală. Comunismul, această molimă roșie, a încercat prin crimă, deportări, înfometare și teroare să ne întrăineze de valorile creștin-morale ale neamului. Documentarul este sfâșietor de dureros.
În această seară părăsesc și eu B1Tv, după zece ani de colaborare. A fost frumos ce a fost și plec de aici cu amintiri frumoase despre oameni frumoși.
Rămâi cu bine B1Tv!
(Doamne, cât de patetic am devenit!)
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 20:38:44
         
 
  Andrei, cred ca Gheorghe tocmai i-a trantit ceva in ochi celui cu galetusa. Un raspuns mai graitor de atat nici nu se putea!  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-25 17:59:38
         
 
  Gheorghe, :)
Nu confunda toleranța sau bunul simț, cu lipsa bărbătiei, că s-ar putea să te trezești cu una în plus. De altfel, acum trebuie să plec puțin de la tastatură, dar tu poți să mai rămâi să socializezi, bărbătește, mai departe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 15:38:36
         
 
  er: ci în toată...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 15:34:05
         
 
  și ce faci matale, florică, atunci cînd îți pierzi răbdarea? mă spui lu Nașu'? mogulilor? strigi după domnu' Corbu? sau "trîntești o smetie(sic) direct între ochi"...violentă mică... Hai, fii bărbat, recunoaște-ți neputințele textuale, nu e nicio rușine, toți comitem tipouri și ne asumăm proprietatea greșelilor noastre...și pe urmă baiu nu e acolo ci-n e-ntoată inflorescența emfatică-lemnos-portocalie a textului!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 15:32:51
         
 
  Gheorghe, e în regula, amice. Socializează, dar încearcă să o faci mai puțin agresiv, pentru că de data aceasta, ți-am mai spus, sunt generos și îți permit, dar nu mă ține nici pe mine prea mult.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 15:24:52
         
 
  amice, socializăm, nu? că d'aia ai postat "articolul" că doar nu vrei să te lansezi în practica grea, gazetărească! Dacă prin "nisipar înțelegi cadrul ecopoetico-social al europeei, nici vorbă, fiindcă ești taman insu' reprezentativ pt o bulibășeală cu nisip aruncat în ochi..dacă te gîndiși însă, la cadrul larg al literaturii, recunoaște deschis, nu e nicio rușine să-ți recunoști limita de jos, nu prea ai ce căta pe-acolo!De altfel niciunu' de prin lavră n-are ce căta...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 15:18:36
         
 
  Gheorghe, uite, cinstit îți spun că nu pricep ce dorești de fapt. Ai vrut să pui mâna pe ea, să arunci la coș, te-am lăsat, pentru că sunt generos de la un timp, nu știu ce este cu mine. Ai dorit să mă iei la mișto, te-am lăsat, pentru că dacă asta te face să te simți bine, uite, suntem în postul Crăciunului și orice faptă bună mă apropie de spiritul creștinesc al acestei perioade. Dar acum, după toate cele menționate, nu te mai înțeleg. Vrei să plec din nisipar?  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 14:46:50
         
 
  și pe urmă nu tre' să fii analist ca să observi că tu centrezi tu dai cu capu'...și-ncă pe lîngă poartă!
alt mogul? nu te-ai învățat minte..iar lustruit de microfoane..pardon, sintagme colorate în nuanțele spectrului politic?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 14:34:51
         
 
  Gheorghe, pentru că te știu fire simțitoare și empatică și pentru că nu doresc să te chinui, află că sunt pe cale să semnez un alt contract,cu un alt mogul, o televiziune din prima ligă cu acoperire națională. Te-ai mai liniștit?  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 14:26:31
         
 
  florică,
te-nțeleg..cînd te paște șomajul, încerci să-ți faci un nume în presa scrisă..dar crede-mă e cam greu atunci cînd o faci așa ca aici, jucîndu-te cu obectu (cenzura ecoliterară nu-mi permite să-i spun neaoș, pe nume)în nisip..oricum spor și cît mai multe "obturații"!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 14:21:32
         
 
  Așa, si? N-am înțeles ce dorești. De ce să închid șirul comentariilor? Ti-am spus doar. Dacă dorești să arunci la coș, nu ai decât să o faci. Curtea școlii e mare și încăpătoare precum grădina Domnului.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 14:17:04
         
 
  opțiunile tale , florică-s nula...dar dacă insiști ți le spun: poți să taci mîlc sau să închizi căsuța comentariilor...mitocănismele tale subțirele nu impresionează nici un bichon, fie el și maltez!
Altădată cînd vrei să joci miuța cu subiecte d'astea "nisipoase" documentează-te:regulament, direcția de joc, porți, adversari...etc. și deabia după să chemi copiii din cartier la joc..altfel riști să rămîi ca acum, în offsaid!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 14:12:02
         
 
  Bine, Gheorghe, dacă îți face atâta plăcere, insistă! Dar noi, aici, discutam despre cu totul altceva. E ca si cum, după ce am fi dat drumul la o miuță în curtea școlii cu bășica mea, ai veni tu, ai lua-o în mână și ai arunca la coșul de baschet strigând plin de satisfacție ”Goool!”. Pricepi? Ai două opțiuni. Prima ar fi să arunci mai departe la coș, iar doua ar fi să îți alegi echipa în care dorești să joci.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 14:03:45
         
 
  PS: n-ai corectat greșelile din text așa cum ai promis..păi ce încredere poate să aibe omu' într-un sociolog care promite și nu se ține?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 13:57:28
         
 
  adică, de ce nu? insist, fiindcă îmi face plăcere!
Odată pornit mărfarul chestionarului "axiilogico-social" la vale nici tot nisipul Saharei vărsat pe șine nu te mai oprește, bre!
off:știi de ce a cîștigat băse lopățica și găletușa?
ai trei încercări!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 13:50:33
         
 
  Gheorghe, am reținut și poziția ta. Nu e cazul să insiști. Ai fost suficient de elocvent.
Mulțumesc!
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 13:46:55
         
 
  las-o-n, nisiparniță florică, așa cum a picat...
știi că-n epoca penei și-a pergamentului, scribii presărau nisip dintr-o cutiuță ca să se zvînte slovele?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-25 13:41:03
         
 
  O observație parțială asupra reacțiilor celor care au ales să răspundă tranșant la întrebarea din finalul textului, ar fi că majoritatea a ales să empatizeze cu puștiul care a hotărât să își rezolve problema în mod direct, deși întrebarea se adresa virtualului părinte. Câțiva dintre voi mi-ați reproșat că am ales un exemplu forțat și este adevărat. Mai mult, o persoană care îmi este foarte dragă mi-a lăsat un mesaj pe mail care suna ceva de genul: ”Păi bine, mă, amețitule, de ce duci copilul la nisipar fără găletușă și lopețele? Ă? Du-l la leagăne, la balansoar, ia-i role, pârlitule. Pentru că d-aia nu pot să-mi duc eu copilul la nisipar, că vine fii-tu, îi ia jucăriile și ajung să se bată între ei, sărmanii, pentru că ești tu amețit și uiți jucărelele acasă, senilule” :)))
Îmi asum această lipsă de abilitate în alegerea sau formularea exemplului ales, dar, oricare ar fi fost condiționările ipotetice, trebuie să recunoașteți că astfel de scene sunt reale și des întâlnite la locurile de joacă ale copiilor. Îmi aduc aminte că, pe vremea copilăriei mele, înainte să punem de o miuță, cel care venea cu mingea era și cel care făcea echipele. Era o condiționalitate acceptată mutual și nimeni nu dorea să o conteste, pentru că altfel își lua bășica și pleca acasă cu ea. Așa că, zuzo, uite că am găsit un alt exemplu. Sunt tentat să trag câteva concluzii parțiale, dar mă abțin, pentru că mai sunt câteva persoane care nu s-au pronunțat. De altfel, nu poți trage o concluzie care să fie și pertinentă dacă nu se pronunță o majoritate.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-25 12:55:13
         
 
  Ce varianta am ales eu?! Credeam ca le-am ales pe ambele, functie de context. Ba chiar si varianta de mijloc. Adica, nu am incotro, ma plec, daca mi se permite sa spun ceva, spun, daca nu, doar plec, daca sunt obligat sa raman si simt ca nu mai rezist, fac fleosc si accept consecintele. Pana la urma se pare ca am ales chiar patru variante...
Ai dori sa afli care ma atrage mai mult?
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-25 12:12:54
         
 
  :))
Domnule Bordas, am bifat și poziția dumneavostră, deși n-am înțeles ce putea fi atât de riscant în afirmația mea. Consider că n-am greșit prea grav, nu?
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 20:08:27
         
 
  :))))))))))))))

Florian, cînd am afirmat că întrebarea e retorică, nu făceam referire la cea din finalul textului, ci la aceea din primul tău comentariu:

Mai e cineva prin preajma?

Așa că e cel puțin riscată afirmația ta că m-aș fi abținut.

Cu privire la nisipar, chiar mă abțin.

Mă abțin și cu privire la text. Și nu teama de cenzură e de vină.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-11-24 19:59:48
         
 
  Adrian, :)
Am bifat și poziția ta. Până acum, doar domnul Marian a ales varianta cealaltă, dar e posibil să mai fie persoane care să fie în acord cu domnia sa. Vom vedea.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 19:42:11
         
 
  În caz că nu se înțelege: "se ajunge tot aici", adică la "-băiatu, dă puțin găleata, fleoșc!" etc.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-24 19:38:21
         
 
  Aha. Aș putea da un răspuns clar ca Bahliu' (mă rog, un Bahlui ideal), clar și perfect moral; sau unu' pedagogic; ori unu' religios... Dar ar fi inutile. Nicio variantă aparținând segmentelor astea nu se mulează pe realitate. Și dacă totuși o face, e o etapă. În final se ajunge tot aici (istoria e martor). Și atunci, rămâne fază cu: -băiatu', dă puțin găleata. Merci! Fleșosc! făcută guler pe gâtu' proprietarului. Mda.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-24 19:35:10
         
 
  Adrian, desigur că există o mulțime de variante. De altfel, faptul că putem discuta în mod liber despre acest subiect, exact într-un loc special amenajat de către o persoana privată, este chiar rezolvarea fericita a unei astfel de situații, nu?  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 19:21:05
         
 
  Andrei, dacă permiți să-mi dau și eu cu părerea proprietate privată si personală - io cred că întrebarea e nițel alunecoasă, în sensul că alegoria e construită pe extreme. Adică, de ce conflictul ăla e musai să se rezolve într-un "a" sau intr-un "zet"? Dacă insiști, însă, am să dau un răspuns tranșant.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-24 19:12:35
         
 
  Întrebarea? Credeam că e retorică...În primul rînd nu există "lecție bună", ci doar lecție sau chiul; sincer, cred că te cam joci cu virilitatea-n nisip, e clar că subiectu' te depășește, dar dacă insiști: bucuros i-aș arunca tembelului care încearcă să-mi arate cum e bine, atunci cînd el habar n-are de chestiunea în discuție, un pumn de nisip în ochi!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-24 19:05:50
         
 
  Bine, Gheorge, ia tu găletușa și lopețica iar eu îți promit ca voi corecta textul conform cu observațiile tale. Promit!  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 19:05:35
         
 
  Florică,
Avîntul "ploretar" și restul agramatismelor semnalate nu sunt "observații" ci mai degrabă erori și în mod normal corectate,nu amînate, asta dintr-un minim respect pentru cititori. Știu că nu ți-ai propus să "te hlizești" (eu prefer să rîd, e mai literar)și nici dacă ți-ai fi propus n-ai fi reușit (încă nu am aflat dacă e o tară cogenitală sau dacă simțul ăla hlizitor ți-a fost extirpat odată cu amigdalele!)dar îmi place cum faci caz de asta!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-24 19:01:06
         
 
  Dar nu am aflat opinia ta cu privire la întrebarea din finalul textului. Ai vreuna?  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 18:55:42
         
 
  Gheorghe, textul nu are umor pentru că nu mi-am propus să fie umoristic, dar am considerat că este atat de evident încât am omis să specific că nu e cazul să te hlizești. Altfel, observațiile tale sunt binevenite, ca de fiecare dată, și voi căuta să tin cont de ele pe viitor :)  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 18:53:05
         
 
  NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

typo-uri:
-ploretară
-vreu
- De altfel, de frica securității, OBTURAȚI(sic) cu vigilentă ....(presupun că obstrucționați era adecvat)

În rest un text mediocru,emfatic, fără strălucire sau vreun dram de umor.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-24 18:41:55
         
 
  In final, toti devenim hrana pentru viermi. Cunoasteti vreo decizie care sa ne scuteasca de asta? Daca nu, ce mai conteaza ce decizie iei?  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-24 16:42:56
         
 
  Scriitorul este o sirena fermecata de propriul glas. Tinand cont de asta, orice rezultat veti obtine, nu vad ce relevanta poate avea.
Cat ma priveste pe mine, placerea de a ma supune micului tiran, este egalata doar de placerea de a-l scuipa in ochi la momentul potrivit. Deci, in ce categorie m-ati putea incadra?
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-24 16:40:26
         
 
  Crede-ma, Marian, nu este vorba decât despre deciziile pe care suntem puși să le luăm în mod curent, în viața, dar care sunt determinante pentru devenirea noastră.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 16:39:12
         
 
  Da Marian, despre ei vorbeam și eu și despre opțiunea lor. Sunt curios, statistic vorbind, câți vor opta pentru una din cele două variante și dacă raportul dintre ele se păstrează și la nivel declarativ.
Până acum, dacă pot considera că opinia domnului Bordas este o abținere, scorul este egal. Eu nu mă pronunț, dar voi alege să interpretez rezultatul
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 16:35:57
         
 
  Aparent, discutia pare ca se poarta cu referire stricta la literati. Insa, deschisa in contextul in care toata lumea il numeste pe actualul presedinte dictator, nu imi mai apare ca fiind doar despre scriitori. Asta nu inseamna insa ca nu sunt calm. Sunt foarte calm, doar ca nu prea pot crede ca nu ati facut, intradevar, nici o referire la actuala viata politica.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-24 16:30:06
         
 
  Sa fie, oare, inflexibilitatea o solutie? Sa fie sacrificiul de sine pentru triumful adevarului, propriu dar pe care il crezi universal, un exemplu demn de urmat? Voi iubi si voi respecta mereu viata si lupta pentru viata, niciodata sacrificiul. Nici macar pe cel hristic! De aceea ii aprob si ii voi aproba pe prudentii care se supun, pana in momentul cand stiu ca a venit timpul sa loveasca si sa castige lupta, dusa pana atunci pe muteste si cu capul plecat.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-24 16:26:33
         
 
  Domnule Marian, calmați-vă, pentru că nu e cazul. Discuția este de alta natură și nu are nicio legătură cu viața politică  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 16:25:35
         
 
  er: sa o comparam  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-24 16:20:18
         
 
  Orice comparatie are limitele ei. Daca "micul tiran" la care va referiti este Traian Basescu, iar "copilasii" fara galetusa sunt Ponta si Crin Antonescu, nu stiu cat de tiran este Basescu, dar sigur ceilalti doi par niste copilasi. Totusi, sunt convins ca nu ati facut o comparatie prea reusita. Situatia actuala, atat intern cat si international, este mult prea grava sa o consideram cu o groapa de nisip pentru copii...  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-24 16:19:33
         
 
  Domnule Peia, am admirat la dumneavoastră, întotdeauna, atitudinea tranșantă și argumentată cu care reușiți să vă spuneți părerea. De aceea, de cele mai multe ori, polemica cu dumneavoastră este atât de incitanta. De data aceasta, însă, regret că suntem în acord :)  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 16:19:07
         
 
  În mare parte, lucrurile stau chiar așa cu scriitorii pîrîți, care au avut acces în Uniune din cu totul alte rațiuni decît cele scriitoricești.
Dar să ne facem că nu-i observăm pe cei ce nu aveau nici în mînecă, nici în clin cu scrisul, ci... semnau, doar, anonime!
Poveste neplăcută este aceea că și scriitori care și-au meritat prezența în Uniune, dat fiind că au produs literatură de bună calitate, nu băteau prea departe de codoșlîcul și fitilele din "selecta" și "sacrosancata" instituție. Să nu mai pomenim nume, căci nu știm care ar scăpa curați!
Mă rog, să presupunem că ar exista scuze, căci, nu-i așa? comunismul părea veșnic, iar temeritatea de a te pune contra regimului, din nu știu ce înalte rațiuni morale, nu au prea avut-o mulți.
Dar ceea ce pe mine, personal, mă scîrbește este atitudinea unor scriitori consacrați de ACUM, cînd nu mai putem vorbi de dictatură, care papă colastră din castronul puterii, lăsîndu-și morala la garderobă, ca pe un palton murdar.
Să-i pomenesc?
Nu merită!
Voi spune doar că eu - cititor cu rigori morale inflexibile - nu-i mai citesc, le-am aruncat cărțile cît colo. Chiar dacă unele din ele m-au sedus, ca scriitură.
Sunt o mulțime de autori morali pe care îi prefer lingăilor condeieri care cred că, dacă-și vînd pe piață caracterul, atunci devin eterni.
Nu.
Dincolo de artă, - indiferent cît de bine finisată ar fi - există moralitate.
Dau un nume (pentru că tocmai citesc cartea lui Zweig, despre el - "Un strigăt împotriva morții") și pomenesc acest nume cu infinit respect: Sebastian Castellio, omul care și-a riscat viața, expunîndu-se fanatismului unui bezmetic, care ardea oameni pe rug pentru că i se opuneau. Dementul s-a numit Calvin, și avea toată puterea Genevei în mînă. Cu toate astea, Castellio i s-a opus cu mare curaj. Doar moartea timpurie la salvat de același tratament la care a fost supus și Miguel Servet - un alt oponent al lui Calvin - și anume, rugul.
Castellio - un nume care face cinste ideii de demnitate umană. (Nu e singurul, desigur. Am dat cel mai proaspăt exemplu, din lungul șir de nume care au avut tăria să țină capul sus, indiferent de cît de nemernici au fost puternicii lumii.)
Toate mogîldețele astea de azi, care se cred mari scule de bascule, pentru că înșiră vorbe pe hîrtie, nu fac nici cît o scamă de pe umărul unor astfel de oameni, trăitori de-a lungul secolilor. Cînd nu era de glumă cu dictatura politică a mahărilor sau cea teologică a popilor.




 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-11-24 16:10:25
         
 
  Nisipar, așa îi spun eu, este locul de joacă special amenajat în parcuri publice unde copiii se joacă cu nisipul.  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 15:55:07
         
 
  Retorică întrebare.

PS Ce-i ăla, nisipar?

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-11-24 15:34:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Mai e cineva prin preajma?  
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-24 15:19:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE