FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Copilei
Text postat de Cristian Vasiliu
I
De când frigul toamnei
Calcinează oase,
Cu singurătatea
Fac un compromis
Și-ți trimit mesaje
Verzi și dureroase
Ca un urlet peste
Marele abis.

II
După-atâtea clipe
Puse laolaltă,
Talia clepsidrei
S-a lărgit prea mult
Și-ncheind spirala
Vieții într-o haltă,
M-am oprit cu tine
Timpul sa-l ascult.

III
Înainte-i negru...
Dar privind în spate
Văd o sinuoasă
Cale printre ani;
Am cules de-a valma
Vise și păcate,
Iar de ele-n traistă
Nu încap și bani.

IV
Ți le las pe toate
- Nu ca o povară -
Ci ca mărturie-a
Unui frânt destin;
Cușcă mi-a fost trupul,
Sufletul - o fiară
Și de foame mi l-am
Devorat deplin.

V
Moartea mă presimte
Cum îi dau târcoale,
Da-m s-o prind în gheare
Într-o bună zi;
O să aibă grijă
Unii, în urale,
Să-mi arate unde
O mai pot găsi.

VI
O să-ntrebe alții
Cine-am fost, pe cine,
Cum, de ce si unde
Oare am iubit.
Lasă-i să-mi dezbrace
Faptele de bine
Și să îmi transforme
Umbra într-un mit!

VII
Alții-apoi vor trage
Prea ușor concluzii
Despre rest; vor spune
Că am fost obtuz,
C-am călcat în străchini
Și-am vânat iluzii,
Însă juriul asta-n
Silă îl recuz.

VIII
Nu am fost nici înger,
N-am sfințit pământul,
Nu am fost nici harnic
Și nici înțelept,
Însă doar 'nainte-ți
Am să-mi sting avântul
Și voi sta în boxa
Acuzării drept.

IX
Pregătește-mi locu-n
Sufletu-ți de-a latul;
Judecă-mă aspru,
Însă mai târziu,
Când vei înțelege
În sfârșit păcatul
De a fi prin lumea
Asta moartă, viu.

X
Îți voi sta 'năuntru
Astfel pentr-o vreme,
Nemișcat și rece,
Ca-ntr-un mare dric,
Până când uitarea
Și-alte noi probleme
Mă vor face-n tine
Ne’nsemnat și mic

XI
Tu - sculptură-n carne -
Ce-mi imită chipul
Prin înnoitoare
Umede oglinzi,
Vie fii la rându-ți;
Nu-ncerca nisipul
Ce se scurge-n palme
Cu regret să-l prinzi!

XII
Du-mă mai departe,
Într-o altă viață;
Liniștea și pacea
Eu le voi plăti,
Stând de veghe noaptea
Până-n dimineață
Somnului de tihnă
Alor tăi copii.

XIII
Rădăcina-ți dreaptă
Se întoarce iată
Unde îi e locul -
Dincolo - în lut.
Te iubesc! Mă iartă,
Prea-iubită fată,
Chiar de-mi cer iertare
Doar cu un sărut!

XIV
De când frigul toamnei
Calcinează oase,
Cu singurătatea
Fac un compromis
Și-ți trimit mesaje
Verzi și dureroase,
Ca un urlet peste
Marele abis.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  @Veronica & Adrian

Multumesc pentru lectura si comentarii... Am tinut seama!...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2010-11-16 12:41:52
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  ...Cred că cratima din "la-olaltă", strofa 2, este inutilă, aș înclocui "crud destin"-ul din untiatea 4, în unitatea 10, aș scoate cratima, înclocuind-o cu apostrof, din "ne-nsemnat", aș rescrie aproape total strofa 13.

...În rest, frumos. Vot. A opta mi-a plăcut cel mai mult.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-16 11:47:59
         
 
  Cristi,

Cateva typo de corectat: "si-ti trimiT" (de doua ori), "de veGhe".

Nu-mi place cum suna "probleme" si "c-am calcat"

Luminez poezia pentru tematica, mi-a placut.

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-11-15 15:07:33
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23793
Comentarii: 120460
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE