FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Iubirea de la timpul perfect
Text postat de . solitaire




nu vreau să te știu așa cum îmi știu toate diminețile
întinse în pervaz ca-ntr-un budoar
răsucindu-mi părul
șoptindu-mi cîte ceva
alunecînu-mi
tatonîndu-mi pieptul cu o suliță pînă cînd tresărirea va face click
și apoi să fie deja amiază

tu îmi povestești despre al tău trecut
nu știu cum se face că doar în amintirile tale ploile vin bulbuci
mereu explodînd în globule albe și roșii

iar eu îți povestesc despre azi
vecinul și-a aruncat visarea pe geam
i-am simțit căderea ca pe o înfrigurare cu brumă
o bucurie egoistă îmi învelise pielea
pasul cu o amplă piruetă
atunci în momentul acela atunci te doream atît de mult
pînă cînd
țopăiala din parc a celor doi părinți în extaz
și a copilului ce-și inventa mersul au făcut din mine un pian
mi-aș fi dorit în cel de-al doilea atunci să îți explic de ce fericirea
o simțeam ca pe un oraș părăsit
dar aud doar melodia în timp ce bătrînica de la colț o ține pe a ei
cu un glas ce toarce în stomac ca un fus de lînă

mă irită cumplit felul în care parcul și ciorile
și serile ni se așează pe prag tălmăcind

și cum aceeași parte a coapsei se tot dezvelește
încercînd să adune cu brațe subțiri în același așternut
ziua mea ca de copil
și ziua ta cu iz de papir
din care te dezbraci desfăcînd un sul ce nu se mai sfîrșește
ca o rolă de film și încă o rolă de film și încă o rolă de film
de fapt așa am și început
să ne iubim la timpul perfect înșirînd
să ne iubim la timpul perfect
să ne iubim
să ne

pînă cînd
seara a devenit o lungă șerpuire printre munții unde
dragostea se face cu ochii închiși și cu muzica tare



MusicPlaylistRingtones
Create a MySpace Playlist at MixPod.com
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Evident...așa cum nici tu nu ai habar cine e Tania Ramon. Dar cine-s eu să te caut de fulgii poetici?â)parafrazînd pe-un Whitman din Autumnal Rivulets)  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-30 11:18:41
         
 
  Vorbele tale- `Nu știu cu cine vorbești...solitar printre poeme`. Iar eu vorbeam despre acel editor Iovan care stie el foarte bine ce mi-a facut/ comentat la acest poem in prima repostare. Dar cum tu nu stii cine e Iovan... sa o lasam asa.  
Postat de catre . solitaire la data de 2010-10-30 11:12:25
         
 
  Atipic. Comentam poezia, nimic mai mult. OH.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-30 11:05:52
         
 
  Ha ha ha. Tipic. Ok. Eu doar ti-am raspuns.  
Postat de catre . solitaire la data de 2010-10-30 10:48:52
         
 
  Nu știu cu cine vorbești...solitar printre poeme, eu mă îmi car povara fonemelor cum pot...eutherpe să te îndrume!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-30 10:45:42
         
 
  Adrian, multumesc. Nuanta arhaica e interpretabila, nu se vrea, evident. Mai mult s-a vrut o ironie- trecutul reprezentand nu fapte eroice ci erotice. :)

Dan, da, este o repostare. Iovan stie ce si cum.
Mersi.
 
Postat de catre . solitaire la data de 2010-10-30 07:35:18
         
 
  Mult balast, mi se pare mie, lăsat pe marginea unor imagini bune, o senzație de deja-vue (de fapt sunt 100% că e o repostare-readaptare)agasant. Totuși sună fain unele cadențe, mai puțin ziua cu iz de papir(regățenii nici nu știu ce-i aia papir)și glasul care toarce-n stomac ca un fus de lînă.
Finalul și ultima strofă da, e mișto întors din condei.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-29 23:38:51
         
 
  încă una + alta observații: "atunci în momentul acela" - una ori alta, ambele nu prea merg. Și a doua: nu înțeleg nevoia inversiunii de aici: "al tău trecut". Aruncă o umbră arhaică, și nu cred că asta se dorește.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-29 19:00:09
         
 
  Asta cu "iubirea la timpul perfect" s-a tot spus. Textul, însă, are și părți bune - tropi inediți, o derulare coerentă și susținută a ideii. Aș mai amenda poetizarea de pe alocuri ]aș fi spus "lălăială", dar nu voi a te supăra](vers. 11/12/13...). Finalul - foarte feminin. Și bun. Și vot. Și salut!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-29 18:55:05
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE