PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Silvia Jurcovan – între denotaţie şi conotaţie* Text postat de latunski criticul recenzie – de Afrodita Alizeu** Cartea Silviei Jurcovan (un tom de peste 600 pagini) se înscrie pe orbita de interes a unui public-ţintă, efectuând o mişcare de revoluţie(g) astronomică, alături de alte lucrări de referinţă în domeniu. În calitate de cititoare selectivă şi cu experienţă recunosc faptul că am efectuat o mişcare de rotaţie în jurul acestei opere vreme de douăzeci şi trei de ani, perseverînd în intenţia de a descoperi valenţele structuraliste, a mă impregna de discursul demonstrativ şi a asimila identităţile de elemente; totul în speranţa finală de a accede la postura de epigon al autoarei. În această recenzie îmi asum o datorie de onoare semnalînd complexitatea operei şi semnificaţia ingredientelor comune, cu trimitere la realism şi tradiţionalism, omogenizarea lor într-o formă concretă şi concisă, cu valoare de apoftegmă. Autoarea îşi asumă şi transmite mesajul încă din „cuvîntul înainte”, citez: „…doresc să atrag atenţia asupra necesităţii de a se citi această carte în întregime, chiar de la început, pentru ca cei interesaţi să fie în posesia tuturor secretelor de care să poată beneficia la momentul oportun. (…) De aceia am considerat (….) să nu precupeţesc nici un efort ca, prin experienţa dobîndită de-a lungul întregii mele vieţi dedicată cu pasiune artei(...) să contribui atît la iniţierea celor care sunt la început de drum, cît şi la completarea cunoştinţelor tuturor celor dornici de a afla cît mai mult din tainele acestei arte”. Multitudinea de subiecte prezentate, descrierea lor - prin excelenţă subiectivă - modalităţile de expunere, procedeele de creaţie plasează această operă în contextul situaţional, cu trimiteri spre alte latitudini şi în alt plan temporal, acolo unde mai funcţiona, cîndva, principiul celor trei K (Kirche, Kinder, Küche). Doar vremurile restrictive, cenzura comunistă şi acea vieţuire condiţionată de procurarea materiei prime („legumele” – nota mea) au împiedicat-o să se aplece şi asupra primelor două teme. Am rămas plăcut surprinsă, cînd am citit interviul celebrului Michael Lim acordat revistei „The Travelling Gourmet” (nr. 3 din 2007), citez: „ Dintre toate cărţile pe care le-ţi citit, care v-a impresionat cel mai mult?” „ Am citit multe lucrări de specialitate ale unor autori talentaţi şi bine documentaţi. Philippe Legendre şi Martin Yan sunt preferaţii mei. Dar, cel mai mult m-a marcat şi m-a influenţat lucrarea Silviei Jurcovan. Am descoperit-o la prima mea călătorie în Europa, în 1989. Numai traducerea în malaieză m-a costat peste 10 000 de dolari singaporezi. Dar nu regret, fără această lucrare nu puteam să emit dictonul ce îmi însoţeşte celebritatea:” Viaţa e nesigură, mîncaţi desertul înainte”.(închei citatul). Să revenim asupra operei pentru a-i descifra valenţele, structura imagistică, realizarea textuală. Într-un stil în aparenţă obişnuit, lejer chiar, autoarea îşi construieşte discursul epic; acesta oscilează între un lirism lipsit de balasturi absconse şi un pragmatism împănat, picant, garnisit, umplut etc. Voi da doar cîteva exemple de subtitluri din ciclul Fursecuri: „limbi de pisici”, „cuiburi de viespi”, „scoarţă de copac”, „globuleţe cu dulceaţă”, „spinare de căprioară”. Nu trebuie să uităm că, în acele vremuri (cartea a apărut în 1987) supravieţuirea era un concept care acoperea mai multe contexte situaţionale, oferind posibila alegere dintre un număr limitat de variante, iar aici nu ne referim la metatext, ci doar la frînturi de nanotexte, aşa zise reţete COOL -INARticulat vorbind ca accesibilitate. Fiind o cale lungă de la „ochiuri făcute omletă” pînă la pregătirea preliminară –prin coacere, fierbere, înăbuşire – a legumelor de tip lobodă, măcriş, urzici. Aici este un semn clar de protest la adresa unei societăţi totalitare, marcată de privaţiuni, iar acest capitol, alături de cel intitulat „preparate din peşte” este o adevărată rezistenţă din minţi şi un subtil memorial al durerii. Nu este întîmplător faptul că cele două capitole erau multiplicate la maşina de scris şi distribuite clandestin, condiţionate fiind de cumpărarea volumului „Motanul Arpagic”, de benzile desenate „Spanacman” şi de caseta cu filmul interzis publicului larg: „Greu de ucis viţelul III”. Dacă trecem peste pomăt***-izarea, legumirea şi fructizarea existenţei, ajungem la alte capitole în care dăm de luciditatea opţiunilor convergente, cum ar fi: Metode de înnobilare a nechezolului, Nechezol turcesc, Coca-cola din oranjadă sau cico, Somon-fumé din haşe de hamsii etc. Şi, oare cum puteţi rămîne insensibili în faţa acestor figuri de stil: „rulade dulci din pandişpan” (nu vă sună cunoscut?), „cremă de tort din marmeladă”, „frecăţei pentru supe de carne”. Din respect pentru tatăl meu şi pentru redactorul-şef, domnul Latunski, voi sări peste capitolul intitulat „cărnuri diferite, rezultate la tăierea porcului”, avînd ei surplus de colesterol. Dar nu pot trece peste punctul culminant şi organic, de unde nu mai este posibilă evoluţia subiectului. Acolo se produce catastrofa sau deznodămîntul, ca o cădere bruscă şi necesară. El se află la pagina 252 şi face parte din ciclul (de tip: „noduri şi semne”) intitulat „mîncăruri de momiţe, creier sau măduvioare”. Esenţa acestei epichereme se numeşte: creier cu maioneză. Vi-l recomand cu căldură (vreau să spun că se serveşte cald). Nu pot încheia fără a dezvălui o experienţă strict personală, legată de apariţia acestei opere. Se apropia ziua de naştere a mamei, ea stătea în faţa aragazului cu trei ochiuri, eu scriam compunerea la limba română, cînd tata i-a spus că „iese cu băieţii în oraş”. Privirea mamei s-a întunecat, încă înainte de a-şi fi ridicat ochii, a căpătat o tentă atot-direcţională şi contemplativă: „Parcă spuneai că ieşim la restaurant să mîncăm nişte chifteluţe de peşte”. „Iubito, a zis tata, ies cu băieţii în oraş ca să cumpărăm ediţia princeps a cărţii scrisă de Silvia Jurcovan. Ai uitat de noua apariţie editorială?”. Privirea mamei s-a luminat instant, în ea am zărit acea „lumină din lumină”, cum aveam să învăţ mai tîrziu, la facultate) şi eu am realizat că suntem o familie unită. De atunci am suportat mai uşor efluviile domestice care se răspîndeau din bucătărie şi, pentru o clipă, am întrevăzut ce voi deveni în viaţă. * Silvia Jurcovan – Carte de bucate, Editura Tehnică, Bucureşti 1987 ** Afrodita Alizeu este absolventă a facultăţii de Limbă Autohtonă din cadrul Universităţii particulare Creştin-ortodoxe „Bogdan de Cuhnea”, are un masterat la Kücheinstituten din Köln şi este senior-editor la mensualul „Critica acţiunii dure”, din Tiraspol. *** pomăt – grădină, livadă (regionalism) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   La naiba Vitea, ştii doar că-s cosmopolit, gătesc după Brillat-Savarin, doar cozonacul tradiţional şi pasca după Sanda Marin! N-o concedia pe Afrodita, trimite-o la Tudorel să-i stîmpere elanul nifilisto-profetic, că ne dor urechile, boje moi, de rîvna lui rasputiană (vezi vodka)!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-05 09:52:29               nici o înjurătură, nici un comentariu? în acest caz, o voi concedia pe Afrodita. Chiar dacă mai are recenzii la Mersul Trenurilor şi Cartea de telefoane.   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-10-05 09:38:54	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE