|
|
|
|
|
|
|
|
|
Îmi aud sufletul cum flutură cuvinte |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Curg sunetele imateriale prin aer
diminețile prind aripile logosului
absorb lumina și devin desăvârșit.
În acest duh prin care se mișcă păsări albe
gîndurile își deschid înrourate floarea.
Ascultă cum respiră oamenii iubirea,
cum apirația mea-i o fereastră deschisă
prin care se vede forma divină a lucrurilor,
fără de care visele ar rămâne goale
și n-ar mai trece prin porțile sărutului.
N-am putea trăi bucuria cu simțurile
și n-am putea să ne strivim cu ură
îndepărtându-ne în fiecare zi eul din noi,
cred că ne acoperă neobservate sunetele
le aud cum trec prin mine vibrând.
Aud mișcarea buzelor, oftatul sânilor
știu cum plânge copilul, suferă barbatul, așteaptă femeia.
Odată cu căderea frunzelor,
descopăr durerea din tăcerea bătrânilor
rămași singuri fără tainica bucurie.
Aud pădurile, izvoarele, iarba, vietățile
îmi aud sufletul cum flutură cuvinte,
mă întreb ce sunet ori cântec n-aud
să mă înalț, să nu cad pradă pierzaniei?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|