|
|
|
|
|
|
|
|
|
ultimul om |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
sunt ultimul om...
mă-nconjoară
subtile minciuni...
nu există
lumina
nici timpul
nici viața
ci simple oglinzi mișcătoare...
mi-e umbra un ac ce măsoară
uitarea
și-n forma ei tristă
prin visele gri
dimineața
reflexia-nmiită îmi moare...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De ce nu scrii cu diacritice? Fă un efort și corectează.
Frumoasă ambiguitatea textuală "sunt ultimul om..." ca excurs între perfecțiune - sunt ultimul om între atâți neoameni- și antinomicul ei adică, ultimul dintre oameni având un evident sens pejorativ. În rest aștept diacriticele să mă pot orienta printre potențalitățile sensuale. Pentru că versul "nu există lumina" și versul "nu există lumină" pot denota și conota spații interpretative distincte. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2010-09-11 13:27:13 |
|
|