|
|
|
|
|
|
|
|
|
Am rămas singur |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Ezitări, drumuri necunoscute cu temeri
care-ți albesc tâmplele de ninsori,
durerea, sufletul greu de încărcătură,
păstrează viu conturul obiectelor
în răcoarea întomnată a nopților
și depune înșelător praful pe simțuri.
Rătăcești în impulsuri tot mai ostile
cu femei binevoitoare rătăcite și ele,
ademenite de invazii în orașele mari
unde destinele se strivesc cum respiri
aerul curat din teritoriul de suflet.
Am rămas singur la praguri de nesomn
să spulber îndoiala fără a înlăcrima gândul
cu defrișări întâmplate ale adevărului.
Cuvintele mele se vor întoarce la voi
și vă voi unge cu poeme de vânt,
scrise pe albul imaculat al dorinței
sculptându-vă-n zăpada pufoasă
chipul de îngeri căzuți. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|